Toate gândurile bune și curate se pot transmite pe adresa: dumitreancatalin@yahoo.com

duminică, 7 februarie 2016

DOR DE RÂMEȚ

Imagini pentru râmet
(Poem scris astăzi, duminică, la ora 13-Sibiu)

Poteci de iertare, și pasul îmi plânge,
Am inima lină ca orice drumeț,
M-aș duce acum într-un dor ce se frânge,
Duminică sfântă, mi-e dor de Râmeț.

Și clopotul Albei din veac se împarte,
Și frate se face cu gând îndrăzneț,
În inima care îmi pare o carte,
Cu versuri de pace, mi-e dor de Râmeț.

Acolo, pe prispă se vede tot cerul,
Păduri ce au urme de urși și mistreț,
Ardealul și-a adună în slujbe misterul,
Trăiesc ca un munte, mi-e dor de Râmeț.

Așa mi-e ideea, că Horea și Iancu,
În schit,pe la slujbe, tânjesc fără preț,
Se întorc lângă maici să le mistuie rangul,
Să adune oștire, mi-e dor de Râmeț.

Ghelasie sfântul, precum infinitul,
La sfinte vecernii se face un deț,
În mir își desface spre inimi veșmântul,
Și-n har te îmbrăcă, mi-e dor de Râmeț.

Și maicile, Doamne, ce slobode toate,
Nu au niciodată vreun gând de dispreț,
Muncesc cu iubire, și atât cât se poate,
Se roagă din suflet, mi-e dor de Râmeț.

De vrei însă lumea mai bună să fie,
Din șoapte smerite, ceva să înveți,
Adună-ți simțirea într-o blândă chilie,
Și roagă-te simplu, în cer, la Râmeț. 
Imagini pentru râmet sfantul ghelasie

sâmbătă, 6 februarie 2016

PSIHOTERAPIE DUHOVNICEASCĂ - Mic remediu pentru membrii cenaclului și nu numai...


Amintire din Marea Galileii-cu P.S Timotei -Episcop-Vicar

Simt un mare dor de concerte. Scriu din Veștem, undeva aproape de Sibiu și mă gândesc la faptul că încă mai am multe de oferit poporului meu. După ce am fost în Țara Sfântă sunt parcă un alt om. Văd altfel unele lucruri, mă simt mai responsabil față de neamul meu și nu mă mai tem de blazare. Of, pacoste mare oboseala psihică pe care o invocăm mai mereu noi românii.
Vorbesc seară de seară cu Părintele Doru Gheaja și mă simt extraordinar de bine. Ca un bunicuț, sfinția sa mă încurajează mereu și îmi dă noi aripi de speranță. Mă tot întreb, cum oare poate omul acesta, la aproape 75 de ani ca să reziste în asemenea mod. Mereu gata de jertfă, oricând dornic să fie pe scenă și în slujba neamului. Răspunsul e evident unul singur: PRIN CREDINȚA ÎN DUMNEZEU...
Am întâlnit oameni obosiți la nici 50 de ani. Ca și cum viața și dăruirea ar semăna cu cariera efemeră a unui fotbalist. Semeni care îmi spuneau laconici: NU MAI POT PĂRINTE! I-am plâns și mi-am dat seama ce lipsă de credință e inima lor. Mai ales că diavolul se joacă zilnic cu mințile noastre și ne spune mereu aceleași și aceleași minciuni: GATA! RETRAGE-TE!
În fapt, comedia umană se joacă doar pe teritoriul minții. De aici încep temerile. Iar frica e semnul prezenței efective a diavolului. Temerea de aproapele, frica de omul de lângă tine, spaima că poți să mori, indoiala că mai există ani de energie pentru viața ta, totul e semnul lipsei de ortodoxie. Atunci când  nu mergi efectiv la slujbe, când nu te mai rogi nici în particular, când nu postești, începi să simți teama. Moartea, boala, îndoiala etc...
De săptămâna viitoare începem din nou lupta cu noi înșine. Fiecare membru al Cenaclului Lumină Lină se pregătește de un nou start. Cu rugăciune, cu post, cu mersul la Sfânta Liturghie, cu metanii, cu vorbe frumoase. Iar Părintele Doru Gheaja mă sună zilnic și îmi spune: ÎNAINTE! NU NE LĂSĂM!

PĂRINTELE CĂTĂLIN

miercuri, 3 februarie 2016

LA MULȚI ANI NELU IVAN!

Nelu Ivan. Poți să scrii despre un om peste o mie de adevăruri, dar poate niciodată să-l definești în întregime așa cum este el. Și la ora acestei aniversări, când eu însumi încerc să mă gândesc la bunul nostru coleg Nelu Ivan, am în minte atâtea lucruri frumoase de spus despre dânsul, care însă parcă se înmulțesc tot mai mult în inima mea, că nici nu știu de unde aș putea să încep  și unde ar fi bine să sfârșesc acest articol omagial.
Poate că cel mai corect este ca înainte de toate să-i mulțumesc lui Dumnezeu că Nelu Ivan  există și este așa cum este. Un prieten de nădejde, un coleg disponibil la jertfă, un suflet altruist și echilibrat din toate punctele de vedere. Un familist căruia pronia divină i-a dăruit o soție minunată, la fel de iubitoare și plină de spirit sacrificial. Cu doi copii care întregesc coroana creației sale, semn de continuitate și împlinire.
Nelu Ivan a venit în Cenaclul Lumină Lină în acea zi specială, în care Dumnezeu a vrut să ne apropie destinele, să-mi ofere un stâlp de consecvență și un sprijin absolut necesar visului meu misionar creștin-ortodox. A oferit cenaclului cadență frumoasă, calitate artistică deosebită și mai ales siguranță. Inima sa de român curat nu l-a lăsat să se piardă pe drumul interpretării laice, căci simțindu-i pasiunea curată, dar de la Hristos, îngerul păzitor i-a șoptit în urechea bunătății sale, să-și dăruiască glasul, talentul și inspirația spre a fi de folos Sfintei Biserici și neamului românesc. Și de aici a început urcușul său pe Muntele Fericirilor. Un cântec: UNDE SUNT ACUM ROMÂNII- a descătușat efectiv creația misionară a domnului Nelu Ivan și de aici au pornit toate dorurile noastre comune.
Mărturisesc că am avut puține revelații în viață. Dar una dintre ele este sigur Nelu Ivan. Pentru mine, domnia sa e mai mult decât un coleg, este omul de lângă mine, omul din fața și din spatele meu, cel care îmi dă ți îmi redă adeseori moderația, siguranță și entuziasmul de a merge mai departe. Pentru că, Cenaclul Lumină Lină e mai mult decât un act artistic și chiar decât unul misionar, e de fapt însuși răspunsul nostru pozitiv pe care îl vom da cu toții la Ziua marii Judecăți. Adică fericire, iubire și mântuire.
La ceas aniversar, mă rog Maicii Domnului pentru Nelu Ivan, pentru doamna Mirela Maria și pentru a sa familie, ca să fie cu toții sănătoși și buni mărturisitori ai cuvântului ceresc. Să ne fie drumurile mereu apropiate și inimile veșnic unite.
LA MULȚI ANI PRIETEN BUN!

RECUNOȘTINȚĂ
 poem dedicat lui Nelu Ivan

Îți mulțumesc, o Doamne, de tot ce-mi dai în viață,
De florile iubirii, buchet de trandafiri,
Ce-au înflorit din vise precum o dimineață,
Și-aștern splendori de suflet, în lacrimi și-n priviri.

Îți mulțumesc că dorul cu dor mereu se poartă,
Întind o mână blândă spre cei din jurul meu,
Castelul de lumină, îmi mai deschide o poartă,
Și simt că-n fiecare se ascunde Dumnezeu.

Îți mulțumesc de cântec, că pot să spun cuvinte,
Nu vorbe aruncate la mese fără sorți,
În vers mi-e vindecarea, și mii de crezăminte,
Cânt neamul meu de jale, cel tras pe atâtea roți.

Îți mulțumesc de ochii ce-i văd la mine-n casă,
De porumbeii păcii, de milă, de cununi,
 De pâinea hrănitoare ce mi-ai lăsat pe masă,
De clipele mirări, de vis, de rugăciuni.

Îți mulțumesc că iată exist cum se cuvine,
Că mi-ai făcut din harfă, destin, nădejde, cer,
Și o lumină lină se aprinde sfânt în mine,
Ce bine mi-e în toate, ce gânduri, ce mister!

Și-acum că iată anii, se fac precum o scară,
Urc către veșnicie și aripi port ca dar,
Îți mulțumesc, o Doamne, de tot ce mă înconjoară,
De mirul împlinirii, de harul peste har!


duminică, 31 ianuarie 2016

MARTOR LA CANONIZAREA SFÂNTULUI IOAN IACOB!


Hozeva 31 IANUARIE 2016. Zi istorică pentru evalvia ortodoxă românească. Sfântul Ioan Iacob Românul a fost canonizat de către Biserica  Greciei.
Ora 5.45 Plecăm din Ierusalim cu gânduri bune și entuziasm. Mergem spre Hozeva și Sfântul Ioan Iacob ne stă în inimă. Autocarul geme de emulație duhovnicească. Maicile, părinții călugări și toți ceilalți au o stare vibrantă incredibil de frumoasă. De fapt este și firesc să se întâmple un astfel de lucru. Peste câteva ore ei vor fi martorii momentului istoric al canonizării sfântului. În boxele audio de la autocar răsună poeziile scrise la Iordan de sfânt: Fii pribegi ai țării mele...
Sfântul ne-a chemat pe toți la Hozeva. Și drumul pare rupt din poveste. La ieșirea din Ierusalim cotim spre pustiu. Munți întregi fără vegetație. Și cu cât ne apropiem de Mânăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul  pustiul pare și mai aprig... Stâncile de la Hozeva ne întâmpină tăcute. Ajungem într-o parcare, loc în care trebuie să părăsim autobuzul și să pornim pe jos. O facem cu entuziasm. Desfacem tricolorul, ne așezăm în rând și ne întâlnim cu alți zeci de români care au veni din țară pentru canonizarea sfântului. Pornim cu cântec spre mânăstire: Întru tine părinte cu osârdie...

Ora 7.15 Suntem la mânăstire. Grecii ne opresc la poartă. Par stăpâni și se comportă autoritar. Delegația Patriarhiei este țintuită în fața grilajului. Par surprinși că sute de români s-au adunat aici. Și poate că poartă și jena faptului că timp de 36 de ani nu l-au canonizat pe sfânt. Dar așteptăm cu răbdare, iar apoi ni se permite să intrăm în biserică.
În sfârșit lângă sfânt. Stau lângă raclă și nu îmi vine să cred că sunt acolo. Potă să îl ating cât demult doresc. Sărut patrafirul care a stat pe moaște și pe care-l port acum în mâini. Ne fotografiem și ne rugăm la raclă. Apoi începe slujba. Sosește Patriarhul Teofil al 3-lea al întregii Palestine. Și lângă dânsul este și vlădicul nostru Timotei PRAHOVEANUL, apoi mulți mitropoliți, ierarhi greci și ruși. În afara bisericii peste o mie de oameni. Românii majoritari, apoi greci, ruși etc.


Strana trimite spre cer răspunsuri cerești. E frumos, chiar impresionant, dar parcă simt dorul muzicii noastre bisericești și a căldurii de acasă. Acum îl înțeleg pe sfânt, care în timpul vieții a dus mult dorul de pământ strămoșesc. Și nu a mai avut nimic de a face decât a se ruga pentru neam. Acum însă el este canonizat, iar românii au venit să fie lângă dânsul. Cu duhul României soarele sfânt de acasă. Și lacrimile neamului  curg pe drumurile Țării Sfinte... Aici la Hozeva, lângă Sfântul Ioan...  

sâmbătă, 30 ianuarie 2016

AM FOST LA SFÂNTUL MORMÂNT ȘI M-AM RUGAT PENTRU VOI!


În rugăciune la Golgota
ZIUA A DOUA

Am fost azi pa Calea Crucii. Zi istorică pentru scurta mea viață, dar și un fel de apropiere adâncă de locurile pe care însuți Mântuitorul Iisus Hristos, acum 2000 de ani a vrut să fie. Am atins Sfântul Mormânt. M-am rugat în Mormântul Învierii noastre. Am îngenunchiat și pentru voi...  L-am vizitat pe Patriarhul Palestinei Teofil al III-lea și acesta m-a înnobilat cu o cruce. Am fost la Mormântul Maicii Domnului și m-am închinat ei... Am respirat aer sfânt, am simțit multă pace și dragoste desăvârșită... Nici nu pot scrie nimic... Totul e o poveste... Pe care nici nu cred că o simțiți posibilă... Cine știe?...
  Am îngenunchiat la Golgota și am atins locul pe care a stat Crucea Mântuitorului Cutremur mare a fost în sufletul meu. Parcă lumea se făcea mai bună, mai curată, mai sfântă... Lăcrimam și mă rugam pentru ca să fim altfel... Doamne, ce har, să ajung în Ierusalim și să vă pot scrie astfel de cuvinte..

Dar haideți mai bine să lăsăm fotografiile să vorbească... Așadar:

Cu Părintele Nectarie, în spate se vede Biserica Sfântului Mormânt

Patriarhul Teofil al Palestinei îmi oferă Sfânta Cruce!

vineri, 29 ianuarie 2016

AM AJUNS ÎN ȚARA SFÂNTĂ!

Tarom, cursa 155. Primul meu zbor cu avionul. Emoții, gânduri, curaj și dor de Țara Sfântă. ..
Este ora 23.00...Nu îmi vine nici acum să cred că merg sunt în Țara Sfântă și că vă scriu dintr-un hotel situat în centrul Ierusalimului. Că sunt pelerin la locurile în care a trăit Mântuitorul. Că astăzi am fost pe Tabor, la Cana, la Marea Galileii... Că am intrat cu picioarele în marea care altădată era loc bun de pescuire pentru Petru și Andrei, apostolii demnității noastre...
Zborul cu Tarom a fost neînchipuit de liniștitor. L-am evitat până la această vârstă. Pur și simplu,nu am vrut să zbor, și nici eu nu știu de ce... Din prudență exagerată, din frică de moarte, din firesc... Dar, la chemarea Sfântului Ioan Iacob Românul, care duminică vafi canonizat de Biserica Greciei din Țara Sfântă, nu am mai putut rămâne nepăsător... Pentru că m simțit cum sfântul mă cheamă la el...

Fotografie la baza Muntelui Tabot
... Iată-mă acum la Ierusalim... Oră târzie de noapte... Acum patru ore stăteam în casa Maicii Domnului din Nazaret... Incredibil... Văzusem locul unde a venit Arhanghelul Gavriil, la Bunavestire... Eram cuprins de fiori... Rugăciune, două-trei fotografii, ține-te apoi de grup... Ce grup minunat.... Numai călugări, maici, stareți, starețe, preoți, profesori de teologie, episcopul Timotei Prahoveanul, etc...

... Și acum noapte...Oboseală cumplită... Ce o fi pe acasă? Ce face cenaclul meu? Nelu Ivan, Romică, Alexandru și toți ceilalți... Doamne, ce dor mi-e de toți!...  

marți, 26 ianuarie 2016

LA PREJMER AM SIMȚIT TĂRIA ROMÂNISMULUI!

Neînchipuit de frumos. Prejmer ca o legendă a frumuseții românilor. Într-o sală încăpătoare, românii sau strâns stingheri, spre a asista la unul din cele mai frumoase momente ale vieții lor-așa cum ne declara la sfârșitul concertului domnul Halmaghi- intelectual de formație istorică și cu siguranță un bun român. De fapt, spunea domnia sa, cine oare ar fi crezut că e posibil un astfel de concert, o asemenea descătușare de patriotism și evlavie...

Cu Părintele Doru Gheaja, Nelu Ivan, Părintele Alexandru Dănilă. Romică Harșanyi, Sorin Popa, Alina Maer, Mihai Enescu, Ștefan Ion, Vali Rațiu, Mihai Doda și cu toți ceilalți, Cenaclul Lumină Lină a predat lecția cutremurătoare a neîntinării naționale. Într-o zi sfântă de 24 Ianuarie, pe care numai harul ceresc ne-a făcut să o trăim la Prejmer. Publicul a depășit pe cel din alte localități, poate și pe cel din Luduș, la egalitate cu Sibiul, dar cu plusul unor momente spontane incredibile, cum ar fi prinderea în Hora Unirii, și desfășurarea unor adevărate cercuri de frățietate la cântecele patriotice. de fapt, mai tot concertul a fost compus din astfel de cântece. De la EMINESCU, la CUVÂNTUL LUI ROATĂ CĂTRE DIVAN, apoi la alte cântece din arhiva nemuritoare a Părintelui Gheaja, totul a fost divin.
Să salutăm un nou recital superb al Alinei, voce incredibil de frumoasă, și mai ales faptul că ea a venit la spectacol după ce în seara dinainte, căzând pe mână și mergând la urgență, părea că prezența sa va fi compromisă de acum o lungă perioadă de timp. Dar Dumnezeu a făcut ca să nu fie ceva foarte grav și depășindu-și temerile, ea să vină la concert. Un gest model și vrednic de aplauze.
La Prejmer am realizat din nou un spectacol de o sută de puncte, dar numai și numai datorită acestui minunat public, oameni de mare caracter, prieteni de acum ai cenaclului, oameni de o sensibilitate națională cu totul aparte, pe care promitem să-i revedem cât mai curând. Iar dacă dânșii doresc, în 23 la Hărman, localitate vecină, avem ocazia de a fi din nou împreună.

luni, 25 ianuarie 2016

Predica Părintelui Cătălin Dumitrean, la venirea Icoanei  Maicii Domnului „HODIGHITRIA”  de la Mănăstirea Mihai Vodă - Bucuresti
8 ianuarie 2016

vineri, 22 ianuarie 2016

SIBIU DRAG ÎȚI MULȚUMIM!


Cenaclul Lumină Lină a revenit la Sibiu exact la o lună distanță după ultimul mare concert susținut cu public la Sala A.S.T.R.A. Anunțata conferință a jurnalistului Dinu Criste, interesantă că provocare, adică liniștea început al prosperității, a atras în sală foarte mulți spectatori noi, la care s-au adăugat în mod evident și suporterii fideli ai concertelor noastre. Dinu Criste a fost degajat, interesant și cu multe note discutabile în expunerea sa, fapt ce a stârnit publicul spre dialog. I-am simțit pe oameni mulțumiți de ceea ce au auzit, fapt pentru care timp de mai bine de o oră s-au emis diferite judecăți despre viață, liniștire, succes, eșec și rolul credinței ortodoxe în activismul social al omenirii de astăzi. 

La ora 19.15 a început concertul. Puțin mai nonconformist decât de obicei, cu unele cântece mai puțin uzitate în timpul turneelor noastre. Cu Părintele Doru Gheaja într-un excelent raport de colegialitate, ca un sfetnic bun sau ca un părinte blând ce-și tutelează de acum cu emoție nepoții. Iar nepoții eram noi, cei care acum 30 de ani ne uitam la Cenaclul Flacăra și învățam de la sfinția sa marile cântece naționale: Așa-i românul; Tu Ardeal; Măi Ardeal, Ardeal; Colo-n munții Țebei etc.
Nelu Ivan a fost producătorul principal al părții întâi, și ne-am dat seama încă o dată ce înseamnă pentru public și pentru noi, să avem o chitară bună, dar mai ales mânuită cu atâta pasiune de colegul nostru. Fără dânsul ar fi foarte greu, și tocmai acest lucru îl determină pe Nelu Ivan să nu ne lase niciodată la bine și la greu. Chestiune de caracter, de frumusețe sufletească și mai ales de iubire.

Cu Vali, Florin și Ștefan Ion, tehnicul merge perfect. Iată o formulă redutabilă și rentabil de lirică. Trei mușchetari români de nădejde, suflete bune și pline de dărnicie. 
Publicul a simțit concertul și s-a prins în hora provocărilor noastre. Recitalul de final al Părintelui Gheaja a fost nu doar punctul de maximă emulație al acestui concert, cât mai ales o formă supremă de dialog și măiestrie artistică, dar posibilă numai și numai cu participarea tuturor membrilor Cenaclului Lumină Lină!
Sibiu drag îți mulțumim! Ne revedem peste o lună de zile. Și tot la A.S.T.R.A.

miercuri, 20 ianuarie 2016

„Liniștea, primul pas spre prosperitate”

Cenaclul Lumină Lină ne invită în această seară la o conferință de actualitate, ce va fi urmată de un spectacol susținut de membrii cenaclului. Atelierul intitulat „Liniștea, primul pas spre prosperitate”, va fi susținut de jurnalistul Dinu Criste. Cea de-a doua parte a întâlnirii este dedicată muzicii, invitat special fiind preotul Doru Gheaja, fost membru al Cenaclului „Flacăra. Părintele Cătălin - „Între câteva drumuri misionare, Cenaclul Lumină Lină se întoarce, joi, la Sibiu, unde la propunerea jurnalistului-preot Dinu Criste, invităm pe concetățenii noștri la o discuție despre modul în care ne putem liniști sufletul și despre adevărata pace interioară. Este un răspuns creștin-ortodox la marile înșelări spirituale care ne vin astăzi prin diferite religii de împrumut.De asemenea, nu va lipsi un concert excepțional cu Cenaclul Lumină Lină, cu participarea excepțională a preotului Doru Gheaja, autorul cântecelor: „Tu Ardeal”, „Așa-i românul” și „Colo-n Munții Țebei. Evenimentul va avea loc astăzi de la ora 18.00, la Biblioteca ASTRA, corp B, etajul 5, iar intrarea este liberă.

marți, 19 ianuarie 2016

DESPRE ÎMPĂRĂȚIA LUI ANTIHRIST!

Imagini pentru serafim roseVă propun un nume: Părintele Serafim Rose. Și internetul vă poate oferi informații despre gândirea sa. Totul e să dorești să înțelegi ceva mai mult din substraturile care stau la baza nebuniei sociale de acum. Totul e să vrei...

Imagini pentru serafim roseCând Părintele Serafim, în locuința sa, aflată în subsolul unei case din centru orașului San Francisco, a început a scrie despre încercarea omului modern de a distruge Vechea Rânduială a lui Dumnezeu, adică la începutul anilor 50, societatea americană era la fel de bolnavă precum este România noastră de acum. Protestant prin naștere, Serafim( Eugen pe numele de botez) nu găsise în religia sa decât o albie secătuită de duh, fapt pentru care, după cum chiar el mărturisește, ani de zile s-a plimbat prin iadul religiilor și filozofiilor orientale, căutând o soluție de renaștere duhovnicească. Dar, nu a găsit-o, până în ziua binecuvântată când a intrat într-o biserică ortodoxă, unde, mărturisește chiar el: Atunci, ceva s-a întâmplat cu mine, ceva ce nu trăisem în niciun templu budist sau oriental, ceva din inimă îmi spunea că aceasta este CASA MEA, că toate căutările mele se încheiaseră. Odată cu intrarea mea în ortodoxie am devenit conștient de un lucru, că Adevărul nu este o simplă ideea abstractă și căutată doar la nivel rațional, ci este un Adevăr personal- chiar o 
Imagini pentru serafim rosePersoană- căutată și iubită cu inima. Și așa L-am întâlnit pe Hristos!
Societatea de astăzi arde de ură contra lui Dumnezeu-spunea în alt loc Părintele Serafim: Și-am început să recunoaștem și în țara noastră rezultatele desacralizării, adică a lipsei intelectului de la Biserică. Pentru că omul, cu cât este mai rațional, în sensul cutezanței de a pătrunde totul cu mintea, cu atât fuge de slujbele Bisericii. Adică de modul direct de a vorbi cu Dumnezeu în inimă. De aici, până la războiul preconizat contra Bisericii nu mai este decât un singur pas. Antihrist- spunea părintele- nu trebuie căutat printre marii nihiliști, ci printre cei care îl au pe Hristos doar pe buzele lor. Pentru că, iată nu cei ce sunt nebotezați ortodox au strigat acum câteva luni contra bisericii, ci cei care primiseră marele har al Sfintelor Taine. Taine pe care de fapt le ignoră și nu le acordă nicio valoare exponențială.

Imagini pentru vrem spitaleImagini pentru vrem spitaleLumea de astăzi, deși de se află într-o mare deznădejde își refuză adevărul, acela că de fapt și-a pierdut Dumnezeul. Și de aici începe Împărăția Patimilor. În locul lui Hristos, din nevoia de ceva mai superior decât plictiseala vieții, omul formează idoli. Mâncare, băutură, distracții, muzică, droguri, porniri sexuale deviante, sportivi și nu în ultimul rând zei falși de împrumut ca Buda, Mahomed și alții, au devenit proiectul Noii Ordini Mondiale, program ce se împlinește cu acordul diavolului și a agenților săi pe pământ. Proiect la care participăm și noi în mod deliberat, cu fiecare sfântă liturghie de la care lipsim și cu cu fiecare distracție la care suntem nefericiți martori.

Părintele C.