IUBIȚI PRIETENI...VĂ RUGĂM SĂ NE MAI SCRIEȚI DIN CÂND ÎN CÂND... MAI ALES CE SIMȚIȚI LA EVENIMENTUL VENIRII ICOANEI MAICII DOMNULUI ÎNDRUMĂTOAREA LA SIBIU... FIE ȘI DACĂ NU AȚI FOST LA SIBIU... dumitreancatalin@yahoo.com

vineri, 17 aprilie 2015

INFINIT DE IUBIRE

poem scris în cinstea Maicii Domnului de sfânta sărbătoare a IZVORULUI TĂMĂDUIRII




Ninge cu flori, poartă de rai,
Prinde-te braț de-o aripă de înger,
Sfinte vecernii cântă la nai,
Vreau să iubesc și aș vrea ca să sânger.

Doamne, ce blândă, Doamne, ce dor,
Iată-o cum vine, să-mi pună inelul,
Maică Măicuță, rană în fior,
Străpuns în inimi și-n ochi este Mielul.

Vai, a iubire, timp e acum,
Nu mai fac stelele nunți carpatine,
Adun cenușa caldă din drum,
Mă-întorc în ceruri, mă întorc la Tine.

De ce am oase, de ce nu zbor?
Of, de-ar veni toți heruvimii,
Să-mi pun cununa de alb fior,
Să mă însoțească toți serafimii.

Iubesc potirul, luna de har,
Când vinul-sânge așteptă semne,
Faceți un foc, să-mi fie dar,
Altar de milă, fără de lemne.

Curaj iubire, curaj divin,
Doar Tu, Fecioară mă iei cu Tine,
Adorm pe pieptu-ți, simplu și lin,
Câtă splendoare, cât e de bine!

miercuri, 15 aprilie 2015

Revenim. Mi-era dor de o nouă revenire. Mai ales că cenaclul Lumină Lină, e mai mult decât un grup mărturisitor, e o stare de spirit incandescentă.
Vorbeam cu Romică, prin telefon despre concertele noastre viitoare. Amândoi afirmam același adevăr, că e greu când nu suntem cu toții împreună. La fel, tot prin telefon, cu Nelu Ivan, am convorbit despre ziua de sâmbătă, când ne vom regăsi cu toții la botezul Ilincăi, micuțul vlăstar al familiei Dănilă. Ce fericiți sunt acum Alexandru și Roxana... Alexandru alături de care cânt de mai bine de trei ani... Ce frumos!
Duminică ora 17 vom fi la Cisnădie. Pot veni și prietenii cenaclului, dacă vor și le e dor de noi. Ce mai contează un litru, doi de motorină. Când apare cenaclul la orizont e rost de fericire și de patriotism. Mai ales că ne apropiem de borna 3oo... 300 de concerte... Incredibil, acum vreo șase ani... Șase ani... În condiții austere, într-o Românie în care încep multe proiecte și se sfârșesc repede toate, Cenaclul a avut darul continuității... Nu, nu ambiția continuității... Darul continuității... Ambițios am fost făcut eu, și sunt... Dar dacă  nu avem dar de sus nu făceam nimic... Iată că a cânta în cenaclu, a fi spectatorul cenaclului și a sprijini cenaclul e un dar divin... Adică, e un dar al Maicii Domnului...
Gata cu vorbele... Am promis să spun cât mai puține: 
FAPTELE:

DUMINICĂ ORA 17 CISNĂDIE- BISERICA ORTODOXĂ (de la ieșirea spre Cisnădioara)

26 APRILIE- CODLEA- BISERICA ORTODOXĂ -ORA 11
9-10 mai-Turneu BISTRIȚA
21 MAI -SUCEAVA

sâmbătă, 11 aprilie 2015

HRISTOS A ÎNVIAT! sau lecția pierderii prietenilor....


Altădată aș fi scris mai mult. De o vreme mă tem de cuvinte, pentru că încep să înțeleg că uneori cuvintele mai mult despart. Poate că și Toma dacă ar fi tăcut, ar fi fost mult mai câștigat. De la îndoiala sa, noi îl numim necredincios, deși el a rămas un mare credincios. Un martir, un sfânt...

Hristos începe să mă învețe să tac. Cred că, mai ales pentru aceasta a ÎNVIAT... Ca să nu mai vorbim atât de mult, ca să nu mai scriem atât de mult... Pe Internet...pe facebook, pe cărți... Am scris zeci de cărți, mii de articole, sute de mii de pagini, și la fiecare pagină scrisă am pierdut un prieten sau am iritat un suflet... Am fost judecat, bârfit, calomniat și în cele din urmă părăsit... Și așa am înțeles de ce a fost părăsit și Iisus de ucenici. Vorbise prea mult... Dăduse prea multe adevăruri... Și ucenicii nu au mai suportat...


Petru l-a părăsit, blestemându-se... Pentru ce? Nici el nu știa exact, așa cum foarte mulți nu știu cu adevărat pentru ce-și părăsesc învățătorul. Doar Iuda știa! Iuda l-a acuzat că s-a abătut de la propria învățătură, că nu mai e atent cu slujirea sa către săraci. Că acceptă mirul desfrânatelor. Și că nu mai e cel care a fost. Că se ocupă de socializare... Și că, ar fi cazul să-i servească o lecție... Moartea... Vânzarea... Fuga la alții... Trădarea... 



Bietul Iuda... El nu știa că Iisus nu are nevoie de el, ci el însuși are nevoie de Iisus. Dar Iisus nu putea să-l mai ajute. Ce să-i mai spună? Îi spusese cândva totul, acum el trebuia să moară... Și Iuda l-a vândut, pierzându-se apoi în noapte...


Încep să găsesc tăcerea. Și prietenii adevărați, pe cei care tac și iubesc. Pe cei ce nu au mai fost de mult pe aici. Ci au stat cuminți pe urma pașilor mei. Cu propria lor bunătate.... Și de aceea, eu îi recunosc ușor pe ei... Of, ce frumoase Sfinte Paști! Adevărat a Înviat! Ajunge...
Părintele Cătălin Dumitrean 

miercuri, 8 aprilie 2015

MIERCURI: IARTĂ-MĂ PĂRINTE COLȚEA!



Tu spui lucruri mari. Eu nu le înțeleg. Uneori chiar am tăcut din irațiune. Azi, mi-ai vorbit de splendoarea morții și de slava mea deșartă. Fără ca să faci trimitere la mine. Și era miercuri...
Când te-am purtat la chilia Părintelui Nicodim Bujor, un fior de iubire mă făcea fericit. Acolo mi-aș fi dorit să mor și eu. La ușa aceea lângă care stăm în fotografie. Eu, cu fața mea orgolioasă, iar sfinția ta, ca un detectiv pe cale să dezgropi pe toți sfinții pământului...
Părinte Gheorghe ești plin de iubire. Și ierți, pe cei ce doar vorbesc de iertare... Pe mine, pe alții, pe toți... De aceea lângă tine sfinții își fac colibă. Căci sfinția ta, mereu le dai câte un lemn de foc și câte o pâine pe masă. De fapt, așa cum mi-ai spus, legile sunt scuza noastră că nu am putut iubi mai mult. 
Iar Dumnezeu umblă ca un nebun după noi. Din iubire... Doar din iubire... 
Te iubesc părinte Gheorghe! Tu poți înțelege că nu mint! 

părintele cătălin
dumitreancatalin@yahoo.com

luni, 6 aprilie 2015

MARȚI: PĂRINTELE NICODIM BUJOR, sau slăbiciunea Sfântului Calinic!

-Dacă aveți vreodată ceva de cerut, chemați-l pe Sfântul Calinic, pentru că are o slăbiciune pentru mine!
Așa mi-a spus Părintele Nicodim Bujor într-o zi fericită, de Sfinții 40 de mucenici, a anului 2011. Mă gândeam de multe ori ce să îi cer pentru mine, și har Domnului că aveam foarte multe lucruri de cerut. Și nu spun pentru ca să dea bine scrisul meu, dar vindecarea de păcate ar fi cel mai mare dar pe care l-aș primi. Și, această eliberare ar fi numai și numai consecința rugăciunilor Părintelui Nicodim. Care acum este în rai.
-          -Odată ne vom întâlni acolo!
-          -Unde acolo?- am întrebat înfiorat.
-          -În Rai!
-          -Da- am oftat. Să vă audă Dumnezeu Părinte!
-          -Nu vă temeți- a continuat Părintele Nicodim. Un singur lucru să știți. Că toate problemele de algebră duhovnicească le rezolvăm cu Maica Domnului. Auziți:  Cu Maica Domnului.
-          -Dar părinte, e cazul să mă rog ceva mai special? Ce să citesc?
Părintele Nicodim a întors ochii spre fereastră și parcă pierdut a spus:
--Tatăl Nostru!
- -Numai atât? – am încercat să arunc o vorbă seacă.
- -Da!- mi-a răspuns

Părintele Nicodim vorbea în funcție de fiecare context  duhovnicesc. Altădată m-a îndemnat să învăți pe dinafară Acatistul Buneivestiri. Mi-a spus lucruri incredibile:
-         - Sfântul Nicolae m-a salvat de la înec. Era copil am făcut baie și un vârtej m-a dus spre fund. Un om a sărit în apă, m-a apucat de mână și m-a scos la liman. L-am întrebat care-i este numele. A spus: Niculai! Și apoi s-a făcut nevăzut. Pur și simplu. Nu mai era nicăieri.
I-am  cerut să-mi spună cum intervin sfinții în viață. Mi-a răspuns:
-          -Eram în comă. La Spital, gata să plec spre cer. Dar a venit Sfântul Spiridon, m-a atins și iată-mă încă viu. Trăiesc.
-          -Dar Sfântului Calinic, de care spuneți că are o slăbiciune pentru sfinția voastră, i-a plăcut acatistul pe care i l-ați scris?
Părintele Nicodim m-a privit cu drag, a închis ușor ochii și mi-a șoptit:
--L-a citit aici, în genunchi, lângă pat. În lacrimi... Daaa...

Părintele Cătălin

LUNI: 600 de răni- prima meditație la Săptămâna Mare

Imagini pentru crucea DomnuluiImagini pentru giulgiul din torinoSe spune că rănile Mântuitorului au fost vreo 600.  Iar înălțimea sa a fost de 1,81 m. Așa mărturisesc cercetătorii Giulgiului de la Torino, răspunzând direct și indirect contra unor teze alarmist-demonică, provenită din lumea atee, conformă căreia Iisus Hristos nici nu ar fi murit până la urmă de moarte bună, ci doar ar fi fost într-o stare de comă, adică un fel letargie trupească, la jumătatea distanțe între moarte și inconștiență.
Iisus însă a murit după 6 ore, sfâșiat efectiv de aceste sute de răni.
O altă informație interesantă și poate neîntâmplătoare, demonstrată și ea, arată că de la Templu la Golgota sunt tot 600 de metri.
Imagini pentru crucea DomnuluiImagini pentru crucea DomnuluiAcum, la început de Săptămână Mare, mi-e milă de toți acești necredincioși și de cât de mult îi chinuie diavolul ca să se opună realismului crucii și de fapt mântuirii. Ce au ei oare cu Iisus Hristos? Ce au ei cu religia și cu dreptul omului la o viață mai superioară? De fapt, nu au nimic de câștigat... Ba da, ei cred că, lovind în Iisus Hristos o să-i suprime învățătura și adepții. Adică, ceva de genul, dacă demonstrăm că Iisus a fost un fals, s-a terminat cu morala creștină. Putem fuma, putem desfrâna în fel și chip, putem invidia, putem să nu ne iertăm vrăjmașul, putem să bem, să avem vile, mașini mari, copii cu tatuaje, libertate la farduri și droguri pe săturate.
Imagini pentru citate despre cruce
Dar Iisus se încăpățânează să existe. Și minunile plecate din credința în El sunt tot mai multe. Sfinții fac vindecări. Icoanele plâng. Duhovnicii sunt singurii oameni din lume care liniștesc sufletele cu adevărat, iar Biserica oferă cu iubire Euharistie, pocăință și Iubire...

Rănile Domnului au fost vreo 600... Multe... Prea multe... Moartea sa a fost reală... Dar nimeni nu a putu opri Învierea!

marți, 31 martie 2015

PĂRINTELE CĂTĂLIN VĂ DOREȘTE BINE ȘI PACE! SCRISOARE DESCHISĂ DUPĂ 295 DE CONCERTE...


Voi credeți că există bucurii mai mari? Ar fi fost frumos, dar starea de spirit trezită de concertele Cenaclului Lumină Lină sunt până la urmă un maxim de splendoare și iubire. Desigur că acum nu puteți pe deplin cu toții ca să înțelegeți ce mi-a fost descoperit mie să știu. Și, ceea ce este mai tragic e faptul că unii nu vor ști chiar niciodată ce înseamnă, sau ce a fost cenaclul... Sunt preoți, sunt chiar mireni, care, din invidie, deci nu din iubire,  spun despre alți preoți că au metode greșite pe calea vieții duhovnicești, și cei mai ciudat e faptul că dânșii, uneori, se revendică cu numele lui Iisus Hristos, când fac aceste afirmații. Of Doamne!...  Cum grădina ORTODOXIEI e destul de largă pentru cei puțini, unii, din păcate, își permit chiar luxul de a strânge centura și mai pe corp, așa ca să se sufoce cei mai plini de entuziasm. Și ce aici exagerări, cu care ne-am confruntat în  cei aproape șase ani de existență... Dar iată, cu noi trăim... Și la ce nivel frumos a ajuns acest cenaclu, dacă Maica Domnului ne-a apărat și ne-a dat și mai multă putere ca să mergem până la capăt... Așa că NOI, spunem:
ORICE FACI PENTRU ORTODOXIE E FRUMOS! NUMAI SĂ FACI!

De fapt, DIN CE A FOST GREU au rămas doar ecourile... 
Dar a mai rămas ceva! Oamenii pe care i-am făcut fericiți!
Și acești oamenii fericiți, din ce în ce mai mulți care pleacă de la concertele noastre, direct la rugăciune, sau ca să se ungă cu mir și să simtă fiorul vindecător al aghiazmei... Unii pleacă liniștiți... Alții mai optimiști... Alții cu îngeri buni și harnici spre o nouă viață... Sunt miile de oameni, sutele de mii de oameni, pe care i-am întâlnit în 295 de concerte... Ei sunt măsura reușitei noastre... Nu eu, Preotul Cătălin, sau cei ce m-ați însoțit pe acest drum... Noi, doar am avut onoarea de a face ceva curat pentru acest neam... Nimic mai mult...

DRAGII MEI COLEGI!
Voi credeți că există lucruri mai mari?  Să nu vă înșelați. Cenaclul e maximul vieții voastre de mărturisire. O rugăciune suflată direct peste alte inimi. Căci voi nu mai stați în genunchi doar pentru a vă liniști inimioara voastră sau pentru a obține vreun preț bun de viață. Nu, voi suflați direct peste alte inimi. Ceea ce uneori e cel mai greu, dar și cel mai frumos!
Vă mulțumesc iubiți colegi!
Vă mulțumesc drag public!

luni, 30 martie 2015

TOHANU VECHI-CONCERTUL 295

Îmi fac datoria de a scrie ceva despre concertul de la Tohanu Vechi, în condițiile scurgerii a peste 24 de ore de la acest eveniment. Mă simt obligat să spun un sincer mulțumesc oamenilor minunați, calzi și plini de energie națională, care au adus concertului nostru un plus de vivacitate și originalitate. Aparent scenariul era tot același, pricesne, cântece de mamă și patriotice, dar părintele Prodea, o gazdă totală și inimoasă, a făcut să ne simțim la Tohanu în cel mai fierbinte foc al vetrei românești. ca și la Târgu-Mureș, acum o săptămână. 

Atmosfera nu o mai pot reda în cuvinte. Vă dați seama că îmi este greu să scriu ceva. de fapt, cum să apreciez lumina ortodoxă și românească a acestor oameni minunați... Începând de la Familia Prodea, și la familia mare a localnicilor. Superbi și tandri în gândire națională.

Noi am cântat așa cum am știut. Toți colegii. Grup compact, grup ordonat și dăruit cauzei cenaclului... De la Andrei, Andreea...ca să începem cu litera A...și să ajungem la Sorin Popa, și la toți ceilalți. Nici nu cred că unul mai are nevoie să fie remarcat. Sincer, nu cred acest lucru. Ei au fericirea în brațele lor. Cântă pentru România. Și ce poate fi mai frumos? Un cuvânt trecător de laudă? Dar acești oameni sunt împliniți? Au zborul și misia lor... Au cenaclul și lumina lină a cerului...
Mulțumim Tohanu!

marți, 24 martie 2015

LA ICOANA BUNEIVESTIRI- poem scris în 24 martie, ora 20-


Poate că uneori e greu să înțelegem că Ea este totul. Șansa muritorilor de rând. Glasul raiului și clopotul de chemare spre minuni... Ea, Maica Domnului... Acum, în seara Buneivestiri mi-e parcă dor, de Maica Domnului.... Aș vrea să vorbesc cu ea... Mai mult... Ca un fiu către Maica sa... știind că dânsa înțelege totul... Inima... Lumina lină...

De Bunavestire parcă se deschide raiul. Sunt uimit de ceea ce s-a petrecut atunci în chilia Mariei din Nazaret. Cum a grăit Arhanghelul Gavriil. Cum a răspuns fecioara, cu ce cuvinte, cu ce suflet, cu ce ascultare... incredibil. Fără nici o slavă deșartă, fără patimă, fără întrebări... Fie!-doar atât Fie!

La ICOANA BUNEIVESTIRI

Mi-ai lăsat crinul în palmă,
Și l-am pus pe ochi ușor,
Când cu vocea ta calmă,
Inimă, mi-ai zis cu dor.

O, ce veste, Tu, Icoană,
Să-mi vorbești mie acum,
Șoapte să aud din rană,
Hai, să mergem pe acest drum.

Îți răspund, e prea devreme,
Să pornim noi doi spre rai,
Maică tu ai altă vreme,
Dar îmi zici, din nou: Hai, Hai!

Ce destin, ce vis în fire,
Să mă prind de mâna ta,
Să-ți simt partea de iubire,
Și să-ți pot mai mult cânta.

Da, te simt, lumină dulce,
Născătoare, suflet lin,
Și cărarea noastră duce,
Către un popas divin.

Și, acum , că este seară,
Radiind, ca un fior,
Mă topesc precum o ceară,

Și-ți sărut chipul cu dor.

duminică, 22 martie 2015

INCREDIBILUL TÂRGU-MUREȘ! CONCERTUL PRIMĂVERII!


Și am plecat spre Târgu-Mureș. În fața Bisericii de pe Dealului Sibiu fluturăm drapelul tricolor. Stare de spirit bună, chiar entuziastă. În sfârșit vom cânta în Târgu Mureș. Ne gândim la românii de acolo, unii spun că ar fi minoritari, dar întotdeauna stăpâni. Maghiarizarea obsesivă și dură încercată de urmașii lui Arpad, nu a reușit niciodată pe deplin... Mă  rog urme grele ale istoriei...
Microbuzul pornește cu minunatul Vasile la volan. Vesel, cald, onest și prieten desăvârșit. Părintele Mihai întreține atmosfera. Eu scriu pe laptop și încerc să fiu atent și la discuțiile colegilor. Unii citesc cărți duhovnicești... Trei... Cuvinte de zidire și pace sufletească... Mă uit pe coperți și văd titluri ziditoare de minte...
Mediaș. Popas scurt. Urcă Nelu Ivan, Romică... la Agârbiciu se alătură și Vali Rațiu... La Dumbrăveni e rândul lui Alexandru... Apoi urmăm traseul Sighișoara-Târgu Mureș... Soare, rugăciune, bună dispoziție și iarăși soare... Suntem toți, și e bine când frații sunt din nou împreună...

Și iată-ne la Târgu MUREȘ... Sute și sute de oameni. Biserica arhiplină... Afară e la fel de plin...Pridvorul, scările bisericii, curtea geme de oameni. Începem  cu   IMNUL NAȚIONAL... Doamne ce frumos e! Lumea a început deja să lăcrimeze. Se cântă cu foc, la unison: AM VENIT MĂICUȚĂ SĂ NE MAI VEDEM... Ovidiu Contiș este minunat. Sonor, cald și fremătător... Aplauze... Lumea cântă din nou... Nelu Ivan e magistral cu A MAMEI RUGĂCIUNI. La un moment dat se oprește din cântec și ascultă cum cântă oamenii. Ei duc până la capăt acest cântec. Par vrăjiți și fericiți. Duhul Sfânt ne coboară în inimă. Totul e har și rugăciune.
Apoi ca un legământ DOAMNE EȘTI A MEA MINUNE-Alexandru Dănilă în mare formă. Andrei e extraordinar și el... Cântă, filmează, se face peste tot de folos... Andreea în același ton ca și vineri la Mediaș... Adică deosebită.  De Romică nu mai spun. El e întotdeauna oportun cu toate...
Cântă mureșenii. Cântă din inimă. JURĂM PENTRU ARDEAL, MARȘUL ARDEALULUI, NE-AU FURAT STRĂINII și alte câteva piese naționale de anvergură. Îi simt plini de românism. De mult, parcă nu a mai fost un asemenea concert... Poate la Baia Mare în 1 decembrie și de aceea îmi vine să le promit că vom fi anul acesta de sărbătoarea națională tot aici.. Lumea explodează în aplauze... Fantastic de frumos... Avem o stare de spirit incredibil. Ne uităm unii la alții și surâdem împliniți. Aici este ROMÂNIA ETERNĂ. În acest oraș al suferinței și devenirii naționale. Concertul se închide cu imnul cenaclului NOI... LUMEA APLAUDĂ MINUTE N ȘIR FĂRĂ SĂ SE OPREASCĂ... ȘI PARCĂ SUNTEM ÎN CER...
MULȚUMIM DRAGI COMPATRIOȚI!
MULȚUMIM DRAGI PĂRINȚI STUCAN!

MULȚUMIM TUTUROR!

sâmbătă, 21 martie 2015

SCARA MAICII DOMNULUI-DUH DE SÂMBĂTĂ SEARA


Mi-e gândul mai mult la Maica Domnului. Iertați-mă că îndrăznesc. Știu că nu sunt vrednic ca să îi pomenesc atât de mult numele, dar oare cine m-ar putea înțelege și ierta mai bine decât ea? Ce frumos iartă Maria! Ce mult ne duce de mână pe Scara vieții și a desăvârșirii. Am vrut să scriu odată că Vămile Văzduhului sunt Vămile Mariei. Ea, numai ea trece prin el laolaltă cu noi. Ea plătește, vămuirea noastră la fiece ceas. Și de aceea trecem mereu mai departe...
O port cu o Icoană. Ciudați sunt preoții care mereu duc o icoană la piept. Mai mare, sau mai mică. Și de fapt ea ne duce pe noi... Îndrumătoarea noastră... Călăuzitoarea care nu ne lasă. Of, of, of, prin câte ispite și vămi nu am mai trecut cu ea... Și iată mergem mai departe... Maria ne poartă... Floarea cerului... Lacrima lacrimilor noastre...

SCARA MAICII DOMNULUI

Pe treapta întâi stă bunătatea,
Un suflet plânge pentru doi,
Un înger își arată zborul,
Și ne aduce haine noi.

Apoi, cum urci, găsești lumina,
Să ști să ierți pe orice om,
Pe cel ce ți-a adus suspinul,
Pe cel ce te-a furat din pom.

Un pas spre cer și dai de milă,
Întinde mâna la sărman,
Că tu te vei trezi din silă,
Atunci când vei lăsa un ban.

Mai urci puțin și iată dorul,
De rugăciune, nesfârșit,
În suflet ți-a intrat fiorul,
Și tu ești mielul regăsit.

Treapta ce vine e smerirea,
Pe ea, stă floarea fără preț.
E Născătoarea, e iubirea,
Și învierea din dispreț.

Și cum ajungi în cer, Maria,
Potirul vrednic și curat,
Îți face între sfinți primirea,
Bine-ai venit! Te-am așteptat!




vineri, 20 martie 2015

MEDIEȘENII MEI... CURAȚI LA SUFLET ȘI MINUNAȚI! MULȚUMESC!

MEDIAȘ (292)
Ce frumoși sunt medieșenii. Cei care în POSTUL MARE au venit la un concert de pricesne... Nu la unul folk sau rock... Nu la un preludiu de beție și țigări, ci la un concert adevărat...
Pe mulți din sală nu îi cunoșteam... Nu i-am văzut nici la FESTIVALUL IEI ROMÂNEȘTI, nici la concertele de binefacere la care ne-au chemat și ne-am dus... Erau alți prieteni. Noi și vechi... Cei vechi așteaptă probabil ziua de luni... Noi am venit însă și vineri... Și a fost superb... Simplu și divin... Incredibil de minunat...
ECHIPA CENACLULUI:

NELU IVAN: S-a simțit bine, a cântat minunat a fost deosebit...
ANDREI LAZĂR: Dăruit și consecvent... Matur...
ROMICĂ: Superb și grațios.
ALEXANDRU: Cald, harnic și fericit.
ANDREEA: S-a autodepășit. A cântat minunat.

ȘTEFAN ION ȘI FLORIN LOLOIU (clape și sonorizare): Oameni de bază, truditori inspirați și de prietenie frumoasă!

PUBLICUL:

O lume caldă și un concert reușit, mă face să adorm acum fericit... Abia am intrat în casă și deja mi-e dor de medieșeni. De acești români curați și plini de demnitate. De felul în care au vibrat la propunerile noastre muzicale. Un cor de oameni sfioși și apoi debordanți... Medieșenii lui Nelu Ivan și ai lui Romică... Medieșenii mei... Felicitări...

joi, 19 martie 2015

CE MAI SPUNE PĂRINTELE CĂTĂLIN:

BUNĂ SEARA!

Nu știu ce va fi mâine la Mediaș. Faptul de a nu cânta într-o biserică, și poate ecourile destul de sfioase ale organizării, ne dau o liniște ciudată. Și totuși nu facem caz de lipsa de emulație a premizelor acestui concert... Deși este greu, foarte greu să te prezinți într-un loc în care nu cunoști nici măcar fața unui organizator... 


Am vorbit la telefon cu un suflet bun din asociația culturală CURCUBEU- și am înțeles că intenția frumoasă este aceea de a strânge ceva bănuți pentru dotarea cu aparatură a Spitalului de Pediatrie... Răspunsul nostru a fost pozitiv și deși, repet, mergem cu ochii închiși, parcă într-un necunoscut, avem inima plină de iubire... Da, vrem să mergem și să cântăm... Cu 10, cu 20 sau cu 100 de oameni la sală...

Ce va fi, nu poate fi decât bine. Un concert specific nouă. Fiți siguri că o vom face cu aceeași dăruire. Ne vom așeza la microfoane și vom desena muzical trasee de salvare pentru poporul român. Prin pricesne și cântece patriotice... Dacă vreți să fiți alături de noi, să nu promiteți nimic, ci să faceți acest lucru. Pentru că, noi, Cenaclul Lumină Lină nu promitem niciodată nimic. Noi facem totul, pur și simplu...

PĂRINTELE CĂTĂLIN
dumitreancatalin@yahoo.com

luni, 16 martie 2015

EMOȚIE ȘI DOR DE NEAM ÎN SCHEII BRAȘOVULUI!

 
Drum spre Scheii Brașovului, ca un drum spre infinitul roș-galben-albastru... Un fel de legământ premonitoriu cu istoria și cu Dumnezeu, că vom ridica demnitatea românească la rang de Lumină Lină..

Așa am pornit spre Brașov. O parte importantă din marea echipă a Cenaclului Lumină Lină. Cu binecuvântarea directă și frumoasă a I.P.S. Laurențiu Streza. Și cu toată prietenia blândă care s-a născut în creștineasca familie a grupului nostru.  Drum lin... Mediaș... Primul popas... Urcă Nelu Ivan, apoi Romică și echipa e mult mai completă. Apoi, un popas de suflet, acasă la Alexandru, proaspăt tătic, și învoit special pentru această duminică. Aici aducem
binecuvântare casei, soției Roxan, și Ioanei- micuța floare ce ne privește ca un ghiocel proaspăt înmugurit... Fotografiile de rigoare și drum mai departe... Sighișoara... Rupea...Brașov...
Ne simțim emoționați. Revederea cu Brașovul, se datorează invitației făcută cu inimă mare de Părintele Prodea, la sfatul inimosului meu coleg Părintele Robert Tătulea. Și, faptul că mergem la celebra biserică din Scheii Brașovului, la Sfântul Nicolae, ne aduce un plus de entuziasm. Suntem chiar fericiți.... Nu știm cum va fi, dar anticipăm o zi minunată...
Microbuzul condus de Adrian rulează lin pe șosea... Cântăm, cântăm, cântăm... Drumul nostru e un cântec... Și uite așa mă trezesc cu inspirația următoarelor versuri:


Când mila și pacea te cheamă din patimi,
Și vrei să găsești, lângă cer un ostrov,
Întoarce-ți simțirea spre sfintele datini,
Și vino o clipă la Schei, în Brașov.

Aici vei găsi biblioteci de iubire,
Un Sfânt Nicolae și o lume de har,
Un neam ce-și mai cheamă copiii în fire,
Și-o cruce purtată ca har peste har.

Doi îngeri trudesc și au frunțile line,
Poftind înadins  ca ceva să rămână,
Părintele Prodea ce cheamă spre bine,
Și un altul ce aprinde lumina română,

Și aici o furtună veni să ne spele,
Păcatele noastre de a nu sta în ură,
Căzură din turn peste o mie de stele,
Volume, compendii și cărți de cultură.

Brașovul înseamnă și vatră și munte,
Un plug neîntinat ostenind primăvara,
O cale prin care se face o punte,
Când vrea Dumnezeu să vorbească cu țara.

Poftiți fiecare și luați câte-o parte,
Din vechea cetate ce-și  sângeră tâmpla,
Și scrieți și voi fiecare o carte,
Că parcă tot cerul coboară pe Tâmpa.

Veniți dragi români mai sunt locuri la masă,
Veniți la Brașov, unde pâinea se frânge,
Și frații găsesc fiecare o casă,
Întoarce-te frate și nu te mai plânge...


... Popasul și concertul cenaclului la Biserica Sfântul Nicolae s-a desfășurat sub auspiciile generozității gazdelor, adică a familiei Părintelui Prodea, oameni calzi, originari din părțile Sibiului. Au făcut totul ca să iasă bine concertul nostru și nouă să nu ne lipsească nimic. Cu toate că Taina Sfântului Maslu, urmată de rostirea unui cuvânt de învățătură despre Duminica Crucii, a pus puțin la în cercare puterile fizice ale oamenilor, evoluția Cenaclului a energizat întreaga asistență. Păcat de cei care au plecat după Maslu, neștiind ce o să urmeze de fapt. În schimb cei ce au rămas, au aprins dragostea de neam într-un foc sufletesc mirific și au prăznuit în lacrimi frumoasele pricesne cântate de soliștii noștri.
Cântecul MAMA a lui Nelu Ivan a înduioșat la culme asistența, iar PROTESTUL-piesă lansată acum o săptămână în Sibiu a dezlănțuit trăirile entuziaste ale tuturor celor prezenți. Biserica a început să geamă de patriotism, așa cum remarca la sfârșit Părintele Prodea, subliniind faptul că și sfinții au coborât din cer ca să cânte alături de noi...

La Brașov a fost frumos. Ne-am simțit bine și am plecat frânți de oboseală, dar cu mulțumirea de sine, prin faptul că ne-am făcut cu dărnicie datoria. La revedere Brașov! Mai venim pe la tine...

miercuri, 11 martie 2015

UNDE MERGE CENACLUL?


MEDIAȘ- SALA TRAUBE 20 MARTIE , ORA 17
TÂRGU-MUREȘ, 22 MARTIE, ORA 17

TOHANU VECHI – 29 MARTIE

luni, 9 martie 2015

8 MARTIE 2015 SIBIU CENACLUL LUMINĂ LINĂ LA BISERICA DE PE STRADA CONSTITUŢIEI



Un concert sublim! Înălţător, sensibil în această Biserică deosebit de frumoasă, din Sibiu de pe strada Constituţiei cu Hramul “Naşterea Domnului” la invitaţia părintelui paroh Coşa Ioan,  Cenaclul Lumină Lină a susţinut concertul numărul 290.  

Plecând de la gândul că, mamele rămân legate sufleteşte de copiii lor, care sunt bucuria vieţii lor, cum altfel ar fi Măicuţa Domnului, dacă nu legată sufleteşte de noi toţi care suntem copiii Ei; dar cu atât mai mult membrii Cenaclului Lumină Lină, care de 8 martie 2015, ne-au oferit un cadou muzical deosebit! A fost minunată interpretarea cântecului ”Ruga pentru părinţi”: Enigmatici şi cuminţi/ Terminându-şi rostul lor/ Lângă noi se sting şi mor/ Dragii noştri, dragi părinţi/ Cheamă-i Doamne, înapoi/ Că şi-aşa au dus-o prost/ Şi fă-i tineri cum au fost / Fă-i
mai tineri decât noi. A fost sublim!
Au scris o nouă pagină în sufletele tuturor femeilor, mamelor, care lăcrimau de bucurie, de emoţie ascultându-le glasul: “Eram robit de lume/ În făr’delegi trăiam/ Tu te rugai măicuţă/ Dar eu nu te-auzeam… şi refrenul  cântat atât de frumos de toţi:’ A mamei rugăciuni/ În viaţă fac mereu minuni”
Am avut fericita ocazie să-i ascult de multe ori, dar de fiecare dată aceşti oameni minunaţi, care sunt membrii Cenaclului Lumină Lină, conduşi de Părintele Cătălin Dumitrean, reuşesc să mă surprindă în modul cel mai plăcut cu măiestria
glasului lor. Ce minunat cântec-protest  împotriva celor care vor să scoată religia din şcoli: Nu puneţi lacăte pe suflet/ Lăsaţi copiilor lumină.. această excepţională melodie  compusa de dl Ivan, din tot sufletul am cântat : TRĂIASCĂ ROMÂNIA MEA CREŞTINĂ!  Ce să mai scriem de poezie.. care merită un articol special.. au interpretat minunat Părintele Petian şi Andreea. Ne-au  bucurat cu toţii, au reuşit  să creeze şi de această dată o atmosferă incredibilă, divină a cărei îmbrăţişare o simţi, trăieşti sublimul… Maica Domnului se bucura, ne  învăluia în dragostea Ei sfântă…de Mamă a tuturor. .  Legătura de iubire pe care o stabilesc membrii cenaclului cu publicul creştin, prin cântec, a fost şi mai
puternică, dorinţa lor de a arăta lumii, că nimic nu este mai firesc decât a fi recunoscători tuturor mamelor, dar mai ales Maicii Domnului pentru tot ceea ce avem, şi pentru această seară deosebită, în care am cinstit memoria celui care a fost  Părintele Sorin Bucur, care acum 10 ani a slujit în această Biserică prima Sfântă Liturghie.

Poemul “ADEVĂRAT A ÎNVIAT!” scris de Părintele Cătălin Dumitrean,  pe o muzică sublimă l-a readus printre noi:”Adevărat că nu mai este,/ Şi între sfinţi că s-a mutat,/ Din ceruri ne coboară veste,/ Adevărat a înviat!.. . Sorin, părintele de suflet,/ Ce gândul bun ni l-a mişcat,/ Punându-ne un dar pe cuget,/ Adevărat a înviat”
Apoi , ca de fiecare dată, cântecele patriotice aduc bucurie oamenilor care trăiesc fiorul naţional, am cântat împreună, s-au ridicat în picioare toţi creştinii aflaţi în biserică, şi a fost arhiplină, vă asigur şi sus la balcoane  stateau oamenii veniţi pentru a  hrăni sufletul doritor de frumuseţe,
demnitate, istorie şi sens.

Mulţumim Părintelui Coşa Ioan, Părintelui Cătălin Dumitrean, Părintelui Petian tuturor membrilor Cenaclului Lumină Lină şi a celor care au contribuit la realizarea acestui minunat concert.

Monica Armenciu