duminică, 26 iunie 2016

CENACLUL, MĂRTURIA MEA! CUM MI-AM ÎNMULȚIT IUBIREA!

Ar fi trebuit să vă scriu cronica recitalului din această seara... Din Sibiu, cu ocazia hramului parohiei Sfântul Ilie 2, dar o pace adâncă s-a așezat pe inima mea și vreau să vă mărturisesc ceva special:
Acum șapte ani, când am plecat la drumul mărturisirii cu Cenaclul Lumină Lină nu cunoșteam ochii oamenilor și nu știam că există atâtea lacrimi frumoase. Acum știu...
Cenaclul mi-a dat unica virtute de a face oameni fericiți. I-am văzut în concerte zâmbind, rugându-se sau plecând acasă ca să se roage, căci oare cenaclul avea alt scop. Ar fi putut fi oare Cenaclul doar un concert la care să adunăm talente și să le distribuim rațiunii sau plăcerii unor oameni simplii? Nu, nicidecum. Cenaclul a fost și a rămas o stare de iubire și de bunătate. Niște oameni s-au dus să le spună altor oameni cât de mult îi iubesc. Și dragostea lor a fost exprimată prin cântec...
În Cenaclu am învățat să fac ceva mai mult pentru semeni și să spun că e totuși prea puțin. Am cunoscut de fapt un altfel de timp. Nu am mai numărat orele faptelor bune și nu mi-am mai contabilizat sudorile.
Ba mai mult, am știut că de aceea mi-e bine în viață, pentru că totul s-a schimbat de când există Cenaclul. Până atunci făceam totul cu gândul că îmi fac numai și numai datoria. Preoția, serviciul la radio, grija față de unii fii duhovnicești. În Cenaclu am cunoscut că există un infinit al dăruirii și că dragostea niciodată nu cade, nu se sfârșește, nu se oprește. De aceea pe toți colegii mei i-am socotit și îi socotesc frații mei. Am stat cu ei pe drumuri lungi, am cântat laolaltă pe banchetele dure ale autoturismelor, am pus mâna pe rănile lor și pe iubirile  ce le au în suflet și m-am simțit fericit. Fericit că pot fi acolo în respirația lor...
Cenaclul mi-a arătat că poporul român trebuie ajutat mai mult. Că nu ajunge să ies la o plimbare prin pădure sau să stau la o masă generoasă și să-mi dau cu părerea despre starea jalnică a națiunii mele. Cenaclul m-a învățat să urăsc sofismele naționale și să ies la jertfă. de fapt cenaclul a fost singura mea politică prin care am făcut ceva pentru oameni, unicul meu partid care m-a propulsat președinte de lumină lină, primar de răbdare, consilier de sfaturi bune și deputat de iubire...
Cenaclul mi-a dat dor de rugăciune. Am explicat poporului meu că nu ajunge să crezi în bine și în lucruri pozitive, sau în nu știu ce alte energii sublime, că singura energie e harul lui Hristos, care cobora picătură cu picătură, duminică de duminică în inima mea. Și oare cum ar fost o duminică nestropită de acest har? Și oare ce aș fi putut pune în locul acestui minunat fluviu de iubire? Cum ar fi arătat viața mea fără chipurile atâtor oameni fericiți și fără porunca lui Dumnezeu:
- Frate Părinte Cătălin, du-te și cântă oamenilor mei! Nu te risipi pe străzi deșarte, căci piciorul Meu nu a trecut pe astfel de căi! Ți-am dat har, înmulțește-l la nesfârșit!
În această seară scriu ca un om fericit. Îmi dau seamă cât de mult bine mi-a făcut mie Dumnezeu. Și de aceea scriu ca să îmi împărtășesc bucuria vieții mele. Nu aș putea să tac. Aș păcătui dacă aș tăcea. Rugăciune mi-a descoperit adevărul. Și rugându-mă am învățat să-mi apreciezi faptele pozitive ale vieții. Mai ales când viața mea înseamnă Hristos!

sâmbătă, 25 iunie 2016

PĂRINTELE CĂTĂLIN. AMINTIRI DE SÂMBĂTĂ SEARA

Imagini pentru ȚĂRANII LA PORȚI
Bunica avea ochii verzui-albăstrii. Serile de sâmbătă, de vară erau lungi. Noi, pe stradă, cu vorbe dulci de sfântă copilărie. Bunica la poartă. Una, două, trei vecine. Povesteau de gândurile lui Dumnezeu. Că lumea s-a stricat în rânduieli, că cei de la oraș poartă feșteli pe față și ghiuluri de aur la degete. Că ”drăguțul” de Dumnezeu abia ne mai rabdă.

-          -Ce secetă! – o aud zicând.M-aș mai duce să mai ud în grădină, că ne-a ajuns pedeapsa pe toți, dar e păcat acum seara.. Da, să nu mă prindă apusul cu găleata în mână, că mâine părintele intră în biserică și deja au tras clopotele de seară.
-         - Bunică dar e păcat să mai lucrezi seara?
-         - După șase da, nenea Lia Podului o tras de vecernie. Și e mare, mare păcat ca cineva să mai lucreze acum. Tu o să te faci preot, nu popă, așa că să ți la respect ce am zis eu. Că ție îți las moștenire cuvintele mele. Aici în curte tu vei fi bărbat, altfel o să vină răul. Uite pomii ăștia să nu îi tai niciodată... Și să nu lucri la sărbători...
-         - Da, sunt atâția care acum uite mai lucră. Nenea, ști matale care......
Imagini pentru ȚĂRANII LA PORȚI-         - Ăia nu sunt oameni isprăviți. Nu vin la biserică. Și numai rele au în viață. La acela ce zice, I-a murit și copilul. A tăiat lemne sâmbătă seara la oameni fără evlavie de liturghie... Dar, el tot așa o duce... Zice că popa să-și vadă de treaba lui. Dar nu popa ne ține din lucru. E păcat, orice faci sâmbătă seara...Și să m faci nici  nimic sâmbătă seara. Nici la boltă să nu mergi... Nu, nu... 
-          - Păi, așa niște bomboane...
-          -Să-ți fi luat până acum. Numai bețivii merg la cârciumă seara. Omul lui Dumnezeu stă la casa lui. La poartă să așteptăm...
-          -Ce așteptăm bunică?
-          -Duminica... Biserică...

-          Și ochii bunicii erau arși de soare. Și fața îi era caldă de îmi era drag să o mângâi. Curată, limpede și brăzdată de sudoare. Dar nu se plângea de nimic.  


DORINȚE DIN RAI

Mai doresc, îmi e dor, am o rugă fierbinte,
Să mă întorc într-o seară pe la poarta din sat,
Să mă așez ca un vis, pe o bancă, cuminte,
Să fiu doar un copil sau în înger curat.

Și bunica să stea, lângă mine, cu pace,
Să-mi vorbească de tot ce-a rămas de la sfinți,
Iar apoi, să o văd cum oftează și tace,
Cum sloboade din ochi, doua lacrimi fierbinți.

Și să-mi spună: Copile e timpul de rugă,
Să ne ducem la somn, dar întâi mulțumind,
Că cel Bun ne-a dat timp și de vis, și de trudă,
Cele sfinte în noi, să le avem săvârșind.

Iar eu, cum mă știu, să îi cer amânare,
Să  mai stăm cu vecinii, câte-o oră la porți,
Că-i atât de frumos și atâta splendoare,
Când cei vechi se întorc, din a turmelor sorți.

Și așa să încheiem încă o seară sfioasă,
Iar un clopot de cer, să ne bată în gând,
Vai, mi-atâta de dor, de o vară duioasă,

Când găsisem un rai și-un oftat pe pământ. 

vineri, 24 iunie 2016

PĂRINTELE DORU GHEAJA AȘTEAPTĂ NERĂBDĂTOR CONCERTUL DE JOI 30 IUNIE!

Telefon de la Părintele Doru Gheaja, ieri în jurul orei 19:
- Frate Părinte Cătălin, ce-i cu telefonul sfinției voastre, cred că trebuie schimbat, vă sun de trei zile!
- Iertați, abia azi mi-am revenit după drumul de întoarcere acasă, deci mă bucur că mă sunați!
-Îmi este dor de voi, de colegi, de cenaclul. Cum rămâne pe 30 Iunie?
-Concert bătut în cuie. Ora 18 la Grădina de Vară a Bisericii de pe Dealului din Sibiu?
- Mai poți, dragule?
- Păi cum ar fi să nu mai pot, cum ar fi viața fără Cenaclul meu? 
- Măi să te mai și odihnești, dar să nu te lași că faci lucru bun. Și tu și ceilalți. voi nici nu vă dați seama ce mult se bucură lumea. Uite eu am cântat și cu Păunescu, la Flacăra, dar aici e ceva deosebit. Romică, Alexandru, Nelu Ivan cred că și ei abia așteaptă să cânte. Lumea vă iubește. Să nu vă lăsați!
- Mă vedeți lăsând un spectacol atât de frumos?
-Nu, nici nu trebuie Părinte Cătălin. Fiți realiști că faceți ceva ce alții nu fac. dar nu pentru asta, faceți ce faceți din suflet.
- Chiar azi am purtat discuții cu Florin Loloiu și cu Vali Rațiu. Mi-au lipsit mult în Italia, dar cu ei am pus la cale un plan de mai lungă durată. Mai căutăm oameni noi, e nevoie de o selecție sănătoasă. Oameni cu voce bună să mai întărim formula. Uneori unii colegi nu pot veni, iar eu nu-mi pot permite lipsa de onoare de a promite concerte și de a mă duce cu un sfert de efectiv. E o chestiune de respect față de public. Urmează trei concerte mari: Sibiu pe 30 iunie, când vom avea vreo șapte instrumentiști, trei sunt noi, un debut surpriză, apoi mergem la Tohanu-Zărnești și la Ghimbav, două orașe importante. Vor fi manifestări de ținută. Cenaclul nu cedează teren, și e în continuă metamorfoză. Maica Domnului se îngrijește de noi.
- Măi Părinte, să ști că numai Maica Domnului va unit. 
- Și rugăciunea.
- păi dacă scoateți rugăciunea se alege praful. Voi nu sunteți Cenaclul Flacăra. Voi sunteți un grup creștin. reprezentați Biserica și pe Dumnezeu. Nu vă puteți permite decât o stare de excelență și o ținută aparte.
- Vedeți, sunteți exact în asentimentul meu. Vă mulțumesc. După întoarcerea din Italia aveam nevoie de o concluzie, de câteva vorbe. Uneori te bucuri când cei din jurul tău nu uită să-ți confirme că ceea ce ai făcut a fost bine. Cred că și drumul din Italia a fost o reușită. Nu știu, abia aștept să aflu și opinia colegilor. Dar, până atunci viața merge înainte. Eu cu gânduri, cu telefoane, cu socoteli, cu planuri, unde mergem, cum ne descurcăm cu carburanții, cum să mai drămuiesc un bănuț, cum să le fie bine tuturor.
- Cineva trebuie să fie în veghe. Așa e și în familie. Părinții întotdeauna nu dorm noaptea pentru ca pruncii lor să se hrănească cu lapte curat. Și de aceea cresc ei frumoși și cu fapte bune!
- Mulțumesc Părinte Doru!
- Ne vedem joi!

joi, 23 iunie 2016

PĂRINȚII IMPORTNAȚI DUHOVNICEȘTI SE ADRESEZĂ PUBLIC CENACLULUI LUMINĂ LINĂ!



Părintele Cătălin-organizator și coordonator al Cenaclului Lumină Lină, reîntors din turneul italian, a simțit nevoia a se sfătui temeinic cu câțiva importanți duhovnicești, cu care a analizat anumite aspecte ale concertelor cenaclului. Astfel, în urma acestei analize, părintlee dorește să facă următoarele precizări importante în ceea ce privește viitorul acestui frumos organism misionar național-creștin:
PĂRINTELE CĂTĂLIN:
- Prezența Cenaclului Lumină Lină este indiscutabil la ora actuală o necesitate în multe din parohiile României și ale diasporei noastre.
- Concertele din Italia au descoperit faptul că membrii cenaclului sunt oameni dăruiți ideii de misiune și au făcut eforturi considerabile pentru a se exprima pe scenă cu entuziasm.
Imagini pentru părintele petru vamvulescu
Părintele Petru, unul din duhovnicii cu care am stat de vorbă
-Discuțiile duhovnicești cu părinții mei duhovnicești, pe care le-am purtat imediat la întoarcerea din turneu, mi-au întărit convingerea că aceste concerte sunt benefice atâta timp cât în timpul lor, și în jurul lor, se păstrează lucrarea Duhului Sfânt.
- Părinții mei duhovnicești sunt oameni care girează cu viața și mântuirea lor existența acestui cenaclu, de aceea dorind și eu a mă mântui, dar nedorind să pun în pericol nici mântuirea sfințiilor lor, doresc să fac ascultate și să nu mă abat de la linia trasată de aceștia.

- Astfel, pe viitor, dorim să acordăm un spațiu generos pricesnelor și să evităm în biserici cântecele care aduc prea multă efervescență. Nu este duhovnicesc nici din partea membrilor cenaclului și nici din partea publicului a propune piese muzicale folk sau  cu temă de muzică ușoară care să ducă la legănatul piucoarelor și la mișcări nefirești ale corpului.
Imagini pentru părintele ioanichie frăsinei
Părintele Ioanicihie-Frăsinei-un alt ocrotitior al cenaclului
-Părinții duhovnicești ne cer ca atunci când se desfășoară Sfânta Liturghie să nu se producă nici cea mai mică antrenare a instrumentelor muzicale, membrii cenaclului fiind invitați ca mai întâi să se roage, să fie prezenți integral la Sfânta Litrughie și să fie sfioși în gesturile desfășurate în biserică. Consider că până acum aceste elemente au fost respectate și nu mă îndoiesc că și pe viitor va fi tot la fel. Avem oameni integri care sunt buni creștini și practicanți corecți ai ortodoxiei.
- Părinții duhovnicești recomandă ca pe viitor să se evite prezența în grup șoferilor sau spectatorilor care nu adoptă un mod de viață misionar-ortodox. Nu vrem să judecăm persoanele care adoptă un alt stil de viață. Fiecare avem păcatele și slăbiciunile noastre. E însă libertatea fiecăruia de a-și alege drumul și opțiunea modului de a petrece viața, socotind că fiecare ins poate fi valoros în felul său, dar totuși consider că e firesc și o dovadă de mult respect, ca  în preajma sfintelor reverende. în mod public, sau să se exercite o altă atitudine decât cea spirituală. Noi putem sminti pe foarte mulți creștini sau oameni care doresc să-și schimbe în bine viața , una vorbind în concerte și alta făcând în particular, și astfel denaturând toată acțiunea noastră misionar-duhovnicească. Să nu uităm că noi înșine răspândim rugăciuni și miruri anti-alcool și anti-fumat, deci, nici în preajma locurilor unde se desfășoară concertele nu este permis prezența unor spectatori care nu se raportează la tematica creștin-duhovnicească a spectacolelor.

În ceea ce mă privește am întotdeauna bune intenții și fac eforturi înclusiv de natură materilă și spirituală de a atrage în grupul cenaclului oameni poate puțini diferiți de noi, dar care doresc ca să se schimbe după exemplul nostru, nedorind nicidecum ca să fie invers.

- Părinții recomandă de asemenea ca pe parcursul deplasărilor în comun să se continue ceea ceea ce a fost și până acum, adică să fie cât de multă rugăciune în microbuz, urmând a se citi câti fie câte un acatist și a se purta discuții duhovnicești cât mai detaliate, în care să ne vorbim de propriile aspirații sau să găsim lucruri comune în viața de zi cu zi care să ne apropie prietenia și să ne unească. Evident e vorba nu de prietenii lumești, de asocieri pe bază de patimi, ci de întâliri de suflet și de practicarea mai atentă a unor virtuți creștinești. Să vorbim despre sfinți, despre minuni, depsre modul în care ne rugăm în particular. Și din acest punct de vedere consider că suntm pe drumul cel bun, în marea majoritate a deplasărilor cu microbuzul existând discuții interesante și pline de dinamism religios.
- Următoarle deplasări vor întări duhovnicește grupul nostru și vor aduce bune rezultate pe plan misionar. 
- Rămânând pe linia sfinților părinți, rog a se citi cu cea mai bună credință aceste rânduri, cerând sincer iertare celor care nu înțeleg că om răspunde cu toții, în ziua Înfricoșătoarei Judecăți, depsre toate gesturile, vorbele, smintelile și faptele necreștine pe care le-am săvârșit. Acest cenaclul ste și rămâne șansa mântuirii noastre și a atâtor semeni. Să ne facem frumos datoria și să nu ne oprim din drumul nostru. Pentru Hristos și Maica Domnului!

AL VOSTRU ÎN TOATE CELE DUHOVNICEȘTI,
PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN