IUBIȚI PRIETENI...VĂ RUGĂM SĂ NE MAI SCRIEȚI DIN CÂND ÎN CÂND... MAI ALES CE SIMȚIȚI LA EVENIMENTUL VENIRII ICOANEI MAICII DOMNULUI ÎNDRUMĂTOAREA LA SIBIU... FIE ȘI DACĂ NU AȚI FOST LA SIBIU... dumitreancatalin@yahoo.com

duminică, 25 ianuarie 2015

DE CE AVEM FRICĂ?

   Am avut de multe ori această întrebare și prea puține răspunsuri credibile. Dar în sfârșit, citindu-l pe Sfântul Ioan Scărarul am înțeles de ce îmi este uneori frică. Și sfântul spune așa:
SUFLETUL MÂNDRU CARE SE BIZUIE NUMAI PE SINE ÎNSUȘI ESTE SCLAVUL FRICII,  EL SE TEME ȘI FUGE LA CEL MAI MIC ZGOMOT ȘI LA UMBRE...

   Așadar, tot mândria personală e vina tuturor relelor. Și a poftelor și a slavei deșarte. Căci un om ce caută gloria și împlinirea personalității, riscă totul. Și cum viața noastră începe întotdeauna sub semnul dorinței de a fi CINEVA, slava deșartă se așează ca un pui de șarpe, exact în adâncul inimii. Anii trec, iar șarpele crește în lungime, în viclenie și în zbucium. E flămând, e dornic de performanțe, de realizări, de achiziții materiale, de scaune înalte și de recunoaștere din partea lumii a valorii sale...

    Așa începe frica... Cu cât crești în ochii oamenilor, te temi de alți oameni. Cu cât primești un dar, ți-e frică ca altcineva să nu ți-l fure. Cu cât acumulezi averi, excluzi orice părtășie cu milostenia... Așa era și Zaheu vameșul... Evident, mai înainte de a se sui în sicomor... Plin de slavă deșartă și de frică...

     Și tot Scărarul, ne spune undeva: 
CÂND CINEVA CADE DIN MĂSURA CHIBZUIELII, DEVINE ATÂT DE FRICOS, CÂT ȘI ÎNDRĂZNEȚ ( a se citi: tupeist) CĂCI SUFLETUL SĂU ESTE SLĂBIT. OMUL CÂND PIERDE ECHILIBRUL INTERIOR, NU SE MAI CUNOAȘTE PE SINE ȘI CADE ASTFEL ÎN EXTREME...

De aici, trageți dumneavoastră concluziile...

Părintele C.

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

O SÂMBĂTĂ FRUMOASĂ...


Cenaclul Lumină Lină s-a reunit din nou. Am fost cu toții: Nelu Ivan, Romică, Andrei, Alexandru, Sorin Popa, Ștefan Ion, Vali Rațiu, Florin Loloiu și Andreea. Am cântat cântece noi, am compus pe loc o piesă frumoasă NUMAI EA,  am reformulat de la un capăt la altul tot repertoriul nostru tradițional. 

Întâlnirea a fost caldă și emoționantă. Ea a început la ora 11 și a durat ore întregi. Timp în care am făcut și ședință, am discutat despre proiectele următoare, am hotărât pe unde să mergem, cum să ne ducem misiunea mai departe și mai ales cum să fim buni creștini. Adevărul este că ne-a fost dor la unii de ceilalți, iar Romică, ca de obicei, a animat spiritul întâlnirii prin vorbe de duh.
Toți colegii s-au simțit bine, iar cântecele noi pregătite, cu regia de concert la fel de inedită ne-a dat parcă aripi. O sâmbătă de neuitat și o promisiune cordială pentru un viitor frumos. Cenaclul trăiește frumos și are parte de suflete alese. De mâine într-o săptămână începe treaba. Doamne ajută!

joi, 22 ianuarie 2015

AMINITIRI DIN VREMEA SMERENIEI 15-18 IANUARIE 2015

    

   
   A fost ca o poveste... Icoana...crinii... lumea plină de emulație... Și mai ales micuța Stradă Dealului din Sibiu, care de câțiva ani încoace, în luna ianuarie aduce întreaga suflare ortodoxă la Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea... Credincioșii au auzit că vine din nou Icoana și au venit... Au lipsit doar unii... Și poate alții... Dar așa se întâmplă, cât iubirea are preț...
Maica Domnului i-a chemat însă pe cei smeriți la smerita smerenie în biserică. Să vină și să se smerească. În semn de înțelepciune. Să stea acolo, lângă Părintele Colțea sau lângă Părintele Adrian, Să fie veseli, comunicativi și plini de har... Și cei ce au venit, așa au plecat... Cu har, cu mult har... Și cu smerenie.

   De fapt, sărbătoarea venirii Icoanei de la Mihai Vodă este sărbătoarea smereniei. Iar Sfântul Ioan Scărarul spune că din ascultare se naște smerenia... Și așa este... Smeriți sunt cei ce rezistă pe câmpul de bătălie, acolo unde este cea mai mare bătălie cu diavolul și cu propriile patimi. Smeriți sunt cei care, așa cum spune Valeriu Gafencu caută iubirea cu smerenie... Nu iubirea de dragul iubirii și a dorinței de a fi iubit, ci de dragul de a fi umilit... Supus și umilit... Desfigurat, batjocorit, călcat în picioare... iar tu să stai în fața vrăjmașului și să-l binecuvintezi.
   

   Noi însă suntem slabi... Și de aceea ne bucurăm că ne mai ajută Măicuța să facem ceva lucruri bune și adevărate...
    Ortodoxia fără umilință este teatru comic... Măști care zâmbesc ca să nu plângă de ciudă... Oameni care se prefac că au chip de îngeri, ca să nu scoată sabia prin față... Ortodoxia fără smerenie nu există, așa cum ortodoxia nu poate exista fără de Maica Domnului. De aceea Maica Domnului e totul... Adică viața noastră ortodoxă... Smerenia...
Părintele 

miercuri, 21 ianuarie 2015

CENACLUL SE REUNEȘTE SÂMBĂTĂ LA ORA 11

Stăm frumos împreună. Și dornici de noi misiuni. Și dorul e mare... De cântec, de public, de oamenii care ne așteaptă...
Telefoanele coordonatorului Cenaclului sună mereu: Alo! Când puteți veni și pe la noi?... întrebare deja clasică, dar ce frumoasă...

Răspunsurile sunt raționale: - Să vedem când... Să discutăm cu colegii!... - și spun asta pentru că cenaclul încearcă să fie o mare familie... Cu bine, cu grele, cu principii, cu dorințe, cu tot ce poate fi binecuvântat...
Aseară am vorbit între noi... La telefon... Cu Nelu Ivan, cu Romică, cu Alexandru, cu domnu Sorin... Vorbisem deja cu Andrei și Ștefan... Azi cu Vali Rațiu și bineînțeles că și ceilalți au convorbit unii cu alții...
Deci, ne vedem sâmbătă pe Dealului...la Sibiu... Prima mare repetiție a anului... cu piese noi..cu puțină socializare și comuniune... O repetiție, un pahar de apă proaspătă și alte lucruri frumoase... Doamne ajută!
Părintele Cătălin