miercuri, 20 septembrie 2017

VASILE LUCA SCRIE DESPRE DIVINUL SPECTACOL... TOTUL DESPRE CE A FOST LA DANEȘ!

Cenaclul Lumina Lina la Danes

Odată cu dangătul clopotului sfintei biserici a chemare la rugăciune,  la mijloc de septembrie în dumineca  după Înălțarea sfintei cruci, credincioșii din Daneș au luat parte la sfânta și dumnezeiasca   slujbă din noua și măreața biserică unde slujește mai noul înscăunat părinte Marius Moldovan, cel care în predica de după sfânta Liturghie, în cuvântul de învățătură, a vorbit despre însemnătatea  sfintei cruci în viața de zi cu zi, a fiecăruia dintre noi   trăind într-o lume plină de cruci avându-L ca jertfă de salvare, de mântuire, pe însuși Domnul Hristos, citându-l pe părintele Nicolae Steinhardt  de la Rohia, cel care spunea, că pe cruce nu piroanele l-au ținut pe Dumnezeu,ci dragostea Lui față de omenire. În acest fel ni se descoperă taina crucii, ca răspuns la dragostea Lui Dumnezeu, pentru noi oamenii. Tot duminică  precum o prelungire acestei binecuvântate sărbători a avut loc o întâlnire cu totul specială,  prilejuită de concertul susținut de Cenaclul sibian ”Lumina Lină” al cărui coordonator și purtător d grijă este părintele Cătălin Dumitrean, cel care prin menirea acelor iubitori de Hristos și de țară , amintind de prezența tribunului  părinte Doru Gheaja, cantautorului  Nelu Ivan,  Sorin Popa, Romică Harsanyi, părintele Nicolae Vlad, părintele Alexandru Dănilă, studenta Andreea Tecar, organistului  Ion Ștefan,  ce care cu drag și multă dăruire  își fac  simțită prezența, susținând  concerte în mai toată țara,  totul venind din suflet, aducând odată cu acești iubitori de neam și de țară,  nepieritoarea trăire duhovnicească dând glas laudei Lui Dumnezeu, prin cântecele religioase, pricesnele, poezia și mai cu seamă  nevoia de redeșteptare a mândriei  naționale, înălțând  pe catargul inimii fiecăruia dintre noi, stindardul  cântecului patriotic. Acele sentimente înălțătoare  ale apartenenței la un popor ales, acela de a fi ROMÂN, cu frică de Dumnezeu și respect pentru semeni. Având parte de vremuri tulburi, destul de ambigue în care iubirea de neam și de țară trebuie redefinite, sentimente ce trebuie  să-și afle loc în inimile noastre mai presus de orice veleitate materială.  Din păcate răul iubirea de sine și de arginți domină patimi, a vânzării de țară atâtora neromâni, peste care cu siguranță deșertăciunea nisipurilor vremurilor le va spulbera numele în uitare precum viața-le însăși  Așa se face că duminică 17 septembrie, a venit rândul comunei Daneș, de gazde
ospitaliere, să primească pe acești soli binecuvântați a căror suflete vibrează a emoție sfântă, la unison cu sutele de spectatori în tot atâtea concerte susținute în te miri ce localitate din țară și de peste hotare La Daneș implicarea  nemijlocită a primăriei, respectiv a  primarului Nicolae Mosora, cel care alături de viceprimarul Dorin-Ioan Burnete, avându-l aproape pe părintele paroh Marius Moldovan, cât și  Consilierii locali, sub auspiciile unei organizări fără cusur, au dat glas unei    întâlni de suflet pe care mulți localnici nu o vor uita. De remarca la intrare în sala de concert în foaier a fost organizat un colț al istoriei locale având expuse straie vechi cât și unelte casnice din gospodăriile localnicilor de la războiul de țesut până la covoare, scule manuale folosite în gospodărie, redând acel farmec inconfundabil al vremurilor demult uitate. Pe lângă mulțimea de spectatori constituiți din  locuitorii Daneșului, în sala de spectacole s-au mai aflat: preoți din protopopului de Sighișoara: părintele  Petrișor Bleahu, Marcel Cristurean, Adrian Bogdan. De amintit, la invitația primarului Nicolae Mosora, în sala căminului cultural s-a aflat nici altul decât

Primarul comunei Albești – Nicolae Șovrea, ceea ce denotă că acolo unde prietenia, bunele relații de vecinătate și conlucrare sunt bazate pe respect reciproc, apartenența politică la un partid sau altul nu-și are însemnătate când este vorba de frățietate întru același țel în care comunitatea și binele ei sunt mai presus de măruntele lupte pentru putere și preamărire, lucrurile cu adevărat bune, pot căpăta  conotații, demne de urmat pentru cât mai mulți primari.  Cu ocazia acestui spectacol, în care  pricesnele bisericești, cântecele religioase, poezia, chiar și cântecul doinit și cel patriotic,  a întregit în mod fericit o zi dedicată frumosului. Ca o completare firească, un fel de contrarăspuns celor din cenaclu, pe scenă au urcat  grupurile folclorice  reunite ai celor din Daneș, fiind vorba grupul folcloric constituit din femei,  ”Flori de nalbă” și grupul bărbătesc ”Stejarul” care au încântat publicul spectator,  cum de altfel și o preafrumoasă romanță interpretată la scenă deschisă de Primarul Nicolae Mosora, nedezmințind și de data aceasta dragostea purtată cântecului românesc, fie doină, priceasnă sau romanță. De remarcat grija purtată generației tinere, prin  Ansamblu de dansuri recent constituit din copiii Școlii gimnaziale  ”Cornel Regman” instruiți de Pascu Ieronim, cel care cu multă răbdare și perseverență le insuflă celor mici acel drag de joc si cant popular românesc. Întâlnirea de la Daneș, a fost întregită de dialogul prin cântec a
părintelui Doru Gheaja și a primarului Nicolae Mosora, doi doinitori, avându-l ca mentor pe neuitatul interpret de cântec popular românesc, Ion Cristureanu, uimiți să ascultăm un bogat repertoriu din cântecele regretatului interpret, ceea ce denotă că acolo unde valoarea primează, colbul uitării nu va ajunge să ascundă vocea inconfundabilă al unui bun român ce și-a iubit țara  prin  cântec, transmițându-l generaților viitoare. Așa se face la Daneș, am avut parte de  o zi de duminică binecuvântată care cu siguranță va rămâne neștearsă în inimile celor prezenți la un astfel de program adresat inimii, iubirii de țară..
 Vasile Luca

sâmbătă, 16 septembrie 2017

DANEȘ! SUNTEM DIN NOU ÎMPREUNĂ!

   De la Lupu la Daneș distanța este de aproximativ 80 de kilometrii, dar timpul celor șapte zile care au despărțit cele două concerte mi s-a părut mai mult decât cel de la Lună până la pământ. Apropo, dacă nu știți distanța de la Lună la Pământ este de exact 384 400 de kilometrii. Pentru că,, au fost și astfel de măsurători care au dorit să știe totul despre ceea ce este dinoclo de noi, în Univers, ca să ne dăm seama cât de măreț este Dumnezeu și ce capacități extraordinare de creator are ca să realizeze așa ceva...

  Mi-a fost dor să plec cu cenaclul la drum și țin să repet lucrul acesta. Mâine cu două mașini din Sibiu, cu una din Alba- evident cea a dragului nostru Părinte Doru Gheaja, cu o alta de la Mediaș și nu în cele din urmă cu una din Dumbrăveni, ne vom întinde covorul roșu spre visele Daneșului de a se face unul din cele mai frumoase concerte ale Cenaclului Lumină Lină. Și prevăd că o să fie ceva absolut senzațional, mai ales că în sfârșit vom fi toți colegii împreună. Și ce drag îmi este să îmi reiau locul la masa de prezentare, să-l anunț pe Nelu Ivan, pe Romică, pe Sorin, pe Andrei și pe toți ceilalți...
Cenaclul concertează mâine ora 17 la Daneș... Suntem din nou cu toții la datorie! Succes!

joi, 14 septembrie 2017

LA LUPU CU MIEII ROMÂNIEI!

Ce cronică aș putea inventa despre un spectacol la care nu am participat. Și despre care aud că a fost foarte reușit. De fapt, colegii în smerenia lor nu mi-au sugerat realizările lor de duminică,
dar am auzit că a fost extraordinar, că ei au fost extraordinari: Părintele Doru Gheaja, Sorin Popa, Romică , Părintele Alexandru, Andreea și i-am pomenit doar pe cei de pe scenă, ca să nu mai vorbim de Părintele gazdă și membru deplin al cenaclului  Nicolae Vlad.Și mai ales de cei care formează echipa auxiliară a cenaclului, de data aceasta cu Bebe Nemeș, Mihaela Tecar și Claudia Nemeș. Cu toții suflete mari, care s-au străduit să facă mai ușoară lipsa mea și a lui Nelu Ivan.
De dimineață m-am trezit cu un mesaj de a Sorin Popa și îi mulțumesc pentru cele câteva cuvinte scrise. Îmi spunea că a ieșit ”neașteptat de bine”, că au făcut tot ce au putut ca eu să fiu mulțumit și să simt mai ușor recuperarea medicală. Superb gest. Și așa cum i-am văzut în fotografii pe scenă, îmi părea că totul este la fel, că nu lipsește nimeni, fapt care demonstrează forța interioară a cenaclului și coeziunea sufletească la care am ajuns. Suntem în sfârșit o echipă, iar atunci când toți titularii vor fi de față vom fi așa cum ne vrea Dumnezeu, adică plini de viață, de iubire, lumină lină și de scumpul nostru patriotism.
La Lupu gazdele au fost la înălțime, cu doamna primar în frunte, cu Părintele Nicu la timona evenimentelor religioase, care au avut în prim plan inclusiv o sfințire de cruce memorialistică, cu oaspeți de seamă, notabilități ale județului și sute de săteni entuziaști. Am înțeles că nu toți au putut intra în Căminul Cultural la concert, dar au stat cuminți afară și au ascultat cu atenție cântecele colegilor noștri.
Să nu uităm de Romică Harșanyi care a prezentat cu mult har concertul. A fost cald la vorbă, entuziast și parcă lăsat de Dumnezeu să facă acest delicat lucru. Și la- făcut cu bine, trecând cu brio un examen de calitate, mai ales că nu se știe dacă va mai fi vreodată nevoie să o facă. Cert este că Cenaclul Lumină Lină a renăscut la Lupu cu mult dar binecuvântat. E începutul unor noi drumuri frumoase, spumoase și care sunt dornice de a-i face fericiți pe români. Ne așteaptă o toamnă plină de evenimente. România are nevoie și de noi. Noi avem nevoie de a face ceva  în plus pentru țara noastră. Mergem înainte!

Părintele Cătălin. 

vineri, 8 septembrie 2017

CONCERTUL 425 LA LUPU-BLAJ! CE E BINE SĂ ȘTIM!

Plecat din țară, pentru ultimile refaceri medicale, vreau să urez mult succes colegilor în încercarea lor de duminică de a realiza un mare concert la LUPU. Cu Părintele Doru Gheaja în frunte, lotul cenaclului,deși temporar puțin subțiat( va lipsi din motive binecuvântate și Nelu Ivan) sunt sigur că se va strădui să aducă bucurie și fericire creștinilor din parohia blăjeană, mai ales că, după o vacanță destul de lungă, Cenaclul Lumină Lină este așteptat să-și reia misiunea și folosul duhovnicesc în comunitățile țării noastre.
Atmosfera în cenaclu este bună, colegii sunt determinați să realizeze lucruri importante. În acest sens cred că avem încă un greu cuvânt de spus într-o Românie care-și caută inima și Cerul.
De duminica viitoare, la Daneș, vom revenii cu toții, inclusiv Andrei Lazăr și va fi din nou spectacol total, dar mai ales suflet mult.
Rog mult pe toți colegii să se mobilizeze mai sprinten și pe rețelele de socializare.Nici nu mai știu dacă cenaclul mai are postări prin alte pagini, și cred că aceasta nu depinde numai de mine. Ne-am câștigat greu un public și mai ales prieteni. Ar fi păcat să-i ignorăm,mai ales că blogul a început din nou să fie activ, dar el are nevoie și dumneavoastră care puteți semnala pe paginile ce le administrați, diferitele postări. Un fenomen social, așa cum consider că este cenaclul nostru, are nevoie și de o media bună și de atenția celor care-i alcătuiesc familia!
Spectacolul de la Lupu începe la ora 14 și aștept nerăbdător fotografii și alte amănunte din desfășurarea lui!
Succes!

miercuri, 6 septembrie 2017

MEMORIILE PĂRINTELUI MODEST DIALOGURILE CU PĂRINTELE CĂTĂLIN- PARTEA A 2-A

PREASFINȚITUL NICOLAE POPOVICI
”DIZIDENTUL ORTODOXIEI”
Părintele Cătălin:
- Când ați început să vă doriți a merge la o școală cu profil teologic?
Părintele Modest:
Imagini pentru NICOLAE POPOVICI-In 1953 doream cu orice preţ să dau după cele şapte clase elementare la Seminarul din Cluj. Și acum vă rog să rețineți ceva foarte important pentru destinul meu. În 1950 m-am întâlnit cu Episcolul Nicolae Popovici, care avea domiciliu obligatoriu la mănăstirea Cheia. Eu mergeam vară de vară, sau la Susana, sau la mătuşele mele, acolo unde fost exilat Episcopul Oradiei- Preasfinţitul Nicolae Popovici.  Aşa că Dumnezeu, cum am spus Părinte Consilier Cătălin, mi-a hărăzit să-l am duhovnic, sau să-l am îndrumător, sau cum se spune povăţuitor, în cea mai  frumoasă parte a vieţii  mele de formare pe acest mare ierarh mărturisitor. Mai întâi ca elev, pe urmă ca cetăţean al ţării sau coleg al aproapelui tău, al semenului tău, adică pe însuși Preasfinţitul Nicolae, de origine din Biertan şi fac acum o paranteză necesară, mulţumesc din suflet că în ziarul „Lumina” au apărut câteva ştiri, pe care le voi dezvălui şi eu în continuare . Astfel, în anul 1960 când Preasfinţitul a trecut la Domnul, Dumnezeu ne-a ajutat să fim la mănăstirea Cheia de 8 septembrie „ Naşterea Maicii Domnului”... 
   Însă să vă povestec ceva la care am fost martor oculoar. Eram la Cheia şi vedem un camion al Patriarhiei care oprește împreună cu o maşină mică. La o prima vedere, apare un preot cu ochelari, nu ştiam cine este, cu bagajele de la Oradea.  Câţiva părinţi din mănăstire, unchiul meu şi ceilalţi au sărit, i-au sărutat mâna şi am aflat că este scos din scaun cu alţi episcopi ai anilor 1949-1952, episcopul Nicolae Popovici care cunoştea 5 limbi la perfecţie , care a fost o forţă a Sfântului Sinod, care în 1949, și să mai adaug faptul că a fost  singurul care nu a semnat  scoaterea religiei din şcoală şi nici ruperea Statului nou înfiinţat comunist de şcoală. A exclamat în Sf. Sinod :”Să vă dea Dumnezeu viaţă, să trăiţi, să vedeţi viitorul şi ce aduce el acestui tineret, acestor tineri!” Dânsul ne-a povăţuit, la dânsul mergeam până în 1954 foarte degajaţi, de ce nu?  Pentru că nu aveam buletin şi puteai ,să mă iertaţi că vă zic așa, să mai și înșeli vigilența securității.  Nu spuneam că sunt din Săcele Braşov sau Braşov, ci ba din Bucureşti, ba odată din Ploieşti, ba de pe la Buzău.... Unchiul m-a învățat ca să spun aşa...
Părintele Cătălin: 
- Cine era unchiul?
Părintele Modest:
Imagini pentru MANASTIREA CHEIA
Mânăstirea Cheia
 -Părintele Rafael  care era duhovnicul Preasfinţitului. Din mănăstirea Susana i s-a dat episcopului Nicolae Popovici o maică din Braşov, maica Arsenia, ucenica părintelui Arsenie Boca, care l-a îngrijit până la plecarea din mănăstirea Cheia, iar în 17 august după hramul mănăstirii Cheia, al doilea hram cel al „ Adormirii Maicii Domnului”,împreună cu cei doi colegi ai mei l-am dus la trenuleţul CFF -Calea Ferată Forestieră-( era un trenuleţ micuţ cu un vagon tip clasă, fără geamuri, ce lega şi căra lemnul din Valea Berii de sub Ciucaş la Măneciul Ungureni, la gară acolo şi de acolo  lemnul îşi lua drumul lui).  Așadar, pe Preasfințitul Nicolae l-am cunoscut în 1950 după Naşterea Maicii Domnului şi am sărutat pentru ultima dată mâna la plecarea din mănăstirea Cheia. In 17 august nici un părinte nu mai viețuia în mânăstire din cei şapte care mai erau, pentru că în 1959 cu decretul 410 toţi părinţii în vârstă au fost mutaţi la Casa Sanctorială din Mănăstirea Dealu.  In mănăstirea Cheia a rămas numai stareţul, bineînţeles cu inventarul şi un preotul Ezechil Popescu, fost învăţător în satul Cheia caruia îi murise soţia, apoi mai era un cântăreţ  Nicon şi acesta văduv, călugărit acolo, doi părinţi paralizaţi şi un părinte orb, pe nume Eusav.  Părintele orb a fost foarte mult ajutat de preasfinţitul.  La plecarea Presfinţitului Nicolae a venit cum a putut cu bastonul acela al orbilor ca să-i mai sărute odată mâna.  A îngenuncheat în faţa bisericii Preasfinţitul ,a ridicat mâinile în sus ca la Epicleză, nu putem şti ce a rostit și cum s-a rugat în faţa Sfintei Treimi, hramul Sfintei. Mănăstiri, dar la ieşirea pe poarta mănăstirii i-a spus lui maica Arsenia aşa: „Maică tot ceea ce avem mai bun la noi să ai grijă de părintele orb.  Şi a mai lăsat un cuvânt pentru părintele care s-a ocupat cu evidenţa persoanelor care vizitau mănăstirea, care veneau la mănăstire şi în special celor care îl vizitau pe Preasfinţitul.  Pentru că 10 ani  a avut ecusonul pe reverendă, un „ D mare şi un „O” mare, ce însemna ”domiciliu obligatoriu”. Din 1950 până în 1955 11 august ,Preasfinţitul nu a avut voie să iasă din mănăstire şi din hotarul mănăstirii unde păzea vaca.  Şi pe haina de lucru aş spune, reverenda de lucru , păzind vaca, avea pus ecusonul „DO”.  In fiecare seară venea un agent să vadă cine a mai venit , ce a adus şi bineînţeles să informeze organele în drept ale satului Cheia şi  de acolo mai departe.  
Părintele Cătălin:
- Dar totuși reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române nu au luat nico atitudine față de surghiunul la care era supus Episcopul Nicolae?
Părintele Modest:
Imagini pentru NICOLAE Bălan martir
Mitropolitul Nicolae Bălan
-Dumnezeu a rânduit ca în 1955 , la 6 august „ Schimbarea la Faţă”, Inaltpreasfinţitul Nicolae Bălan să treacă la Domnul şi în 11 august delegaţia de la înmormântarea Mitropolitului de la Mănăstirea Sâmbăta , în frunte cu doctorul Petru Groza, Patriarhul Iustinian Marina, îmi aduc amintecă era și Mitropolitul Firmilian al al Olteniei, Preasfinţitul Vâlcei, Iosif Gafton, cei doi vicari PatriarhaliAntim Nica şi fie iertat Patriarhul Teoctist de mai târziu, pe atunci vicar-patriarhal, ei bine toată această delegație a trecut prin Braşov, Săcele, Babarunga, Bratocea, la graniţa între Ardeal si Muntenia. După Bratocea au poposit și pe la mănăstirea Cheia.  Eu sosisem chiar atunci de la înmormântarea Mitropolitului Bălan, cu doar o oră mai înainte de a sosi delegaţia la mănăstirea Cheia. 
Părintele Cătălin :  
- Fantastic! Ne aduceți în față o mărturie unică, un moment incredil, o pagină de istorie autentică și nu numia atât. Aţi ajuns deci doar cu o oră înaintea delegaţiei. ce își propunea să obțină această delegație? 
 Părintele Modest :
Imagini pentru NICOLAE Bălan martir
Mitropolitul Bălan și Petru Goza
- Da! Hai să luăm pe rând totul, pentru că contează fiecare amănunt. Așadar, Maica  Arsenia a venit de  la fân să mă roage să mă  duc în satul Cheia să aduc apă rece de la un izvor pentru că din cauza pelerinilor care veneau des în plerinaje și consumau mult, apa din fântâna mănăstirii era tulbure.  Şi am adus apă în două damigene de la izvorul din satul Cheia.  Când am venit cu apa am văzut maşina prezidenţială, tocmai maşina patriarhului, ambele parcate în faţa mănăstirii.  Acolo evident că nu a intrat nimeni. Nici părintele stareţ, nimeni, nimeni...  Delegaţia a stat c-am două ore. Era Sf. Nifon , adică11 august.  Şi m-am dus după ce aceștia au plecat discret, adică neoficial, deci fără ca să se tragă clopotele , fără nici un fast că e patriarhul sau delegaţia din Sfântul Sinod şi l-am surprins pe preasfinţitul cu mâna la spate şi vorbea singur. Nu era nimeni acolo şi am auzit cuvintele: „ Nu, nu  pot să o fac!” , cuvinte spuse cu o voce pătrunzătoare. Parcă îl aud și acum: „Nu pot sluji la doi domni!” . Şi atunci imediat mi-am dat seama că delegaţia şi pe urmă am şi aflat , a venit să-i propună ca viitorul Mitropolit al Ardealului să fie dânsul . A rămas foarte uimit doctorul Petru Groza când i-a văzut ecusonul . I-a rămas în continuare pe reverendă sau pe rasă.  Ar fi fost în stare să-i pună şi pe veşmântul în care slujea. pentru el era un titlu de noblețe, semn că rezista împotriva regimului comunist...
Părintele. Cătălin : 
- Mai concret, vă rog, ca să cunoască și alții rezistența slujitorilor din Biserica Ortodoxă, deci care era târgul pe care i-l propuseseră în schimbul compromisului cu regimul ateu, să înțeleg că acela de a primi scaunului mitropolitan?
Părintele. Modest : 
- A spus așa Episcopul Nicolae: Nu pot sluji la doi domni.  Lui Dumnezeu și lui Mamona.  Doamne fereşte!
Părintele Cătălin : 
- Deci îi propuseseră un urât compromis? 
Părintele Modest : 
- Un compromis greu, sigur că da.... Categoric...A răspuns însă:  NU!
 Şi aşa imediat după Sfânta Maria, prima vizită, prima ieşire din mănăstire a preasfințitului, acesta nu a făcut-o nici la părinţii de la Biertan, pe care nu-i mai văzuse de mult , și nici la sora lui Viorica, preoteasa de la Biertan cu părintele Victor care aveau două fetiţe , nici la  părintele Sava fost protopop de Satu Mare, cumnatul  care  ţinea o  altă soră, ci  a venit şi a cerut să vină în vizită la cei care „m-au vizitat, cei care m-au ajutat„ adică la câțiva preoți care au fost la greu alături...
Părintele Cătălin:
- Înțeleg că a fost supus unui regim de exterminare lentă?
Părintele Modest:
- Exact.  Pe perioada celor cinci ani nu a fost trecut nici pe tabelul acela cu rația de o pâinică de un kilogram care să i-o ofere statul, cum i se cuvenea fiecărui cetăţean a ţării. Sau un kilogram de zahăr sau o sticlă de ulei.În afară de câţiva părinţi ardeleni, Părintele Miron de la Făgăraş, unchiul celălalt Inochentie, Părintele Visarion din Făgăraş , nimeni alţii nu au venit să-l viziteze sau să-l cerceteze. Aşa că dânsul , prima ieşire a făcut-o cu mine, cu încă doi colegi de-ai mei cu care mergeam pe la bisericile din Braşov, la părintele Glodeanu fie iertat, la Chitiş unde fugeam şi ne refugiam, unde ne găseam liniştea sufletească.
Părintele Cătălin: 
-Să rămânem puţin la Preasfinţitul Nicolae Popovici. Ce s-a îmtămplat după 17 august când a plecat?  Să încheiem acest capitolul foarte important cu mărturia pe care o depuneți posterității în fața sfârşitului său?
 Părintele Modest : 
- Da. La poarta mănăstirii, după ce pe părintele orb l-a încredinţat măicuţelor să aibă  grijă de dânsul  , a spus aşa : ”Să vă dea Dumnezeu sănătate, să trăiţi şi să vedeţi moartea părintelui Macarie ,cel care s-a ocupat cu dosarele , cel care s-a ocupat  în mănăstire cu buletinele, cel care nota totul!” M-am cutremurat. Era o profeție care dezvăluia caracterul și faptele unui om...Cu mare durere sufletescă spun, dar acest preot era din  Braşov ,dintr-o familie deosebită, absolvise Liceul Şaguna, era foarte cult,  hirotonit preot pentru măicuţele de la Mănăstirea Susana care nu mai aveau preot deoarece unchiul meu şi părintele Gherasim Negulescu au deservit mănăstirea Cheia-Susana 42 de ani, fiecare cu săptămăna la rând. apoi, după ce a zis aceste cuvinte l-am dus la acel trenuleţ forestier , i-am sărutat mâna și iarăși am auzit cuvintele: ”Să vă dea Dumnezeu să vedeţi moartea acelui părinte!”
Părintele Cătălin:
- Şi moartea părintelui acela cum a fost ?
Părintele Modest:
-Aici este o taină mare, încă nedefinită nici până astăzi. In 29 august la sărbătoaarea deTăierea Capului Sfântului Ioan  Botezătorul, părintele Macarie a stat pe pragul casei, fiind dimineaţă, soare  după o perioadă lungă de ploaie, apoi deodată pur și simplu părintele a dispărut. Maicile l-au aşteptat la biserică dar l-au mai găsit după ce a căzut frunza, în pădure spânzurat într-un pom. Ce o fi fost , nu se ştie!  Era din Prundul Braşovului , avea  ca nepoată pe şefa Inspectoratului Învăţământului de pe Braşov,  deci o familie deosebită.  Părintele Macarie era vizitat de conducerea de pe atunci a CC-ului,  formată din Corneliu Mănescu şi Maria Mănescu, care veneau la Mănăstirea Susana şi stăteau tot câte 2-3 zile.  Nu putem ştii ce legătură a fost, dar principalul fapt e că un pădurar a găsit un pantof mai la vale, nişte haine şi bineînţeles  pe părintele agăţat de la mijloc în sus.  Rămăsese dulama, căzuse partea de trup de la jumătate în jos, picioarele erau mâncate probabil de animale. S-a adunat oscior cu oscior din porunca Patriarhiei şi astfel a fost înmormântat în Mănăstirea Cheia, de unde avea metania şi totuşi după aceea s-a mai găsit nişte oscioare care măicuţele le-au pus şi la Mănăstirea Susana într-o groapă acolo.Şi aşa s-au împlinit cuvintele „Să trăiţi să vedeţi moartea acestui părinte”.  
 Părintele Cătălin : 
- Cum a fost însă sfârșitul preasfințitului Nicolae Popovici?
Părintele Modest : 
- La Buziaş a fost otrăvit.  fapt relatat și de ziarul „Lumina”. Adevăr care l-a mărturisit şi cumnatului său, pentru că de la Buziaş a venit direct la părinţi. Părinţii trăiau la Biertan, unde s-a şi săvârşit, adică locul unde și-a făcut efectul otrava, cu toate că unii spun că în mănăstirea Cheia. Dar nu este adevărat. La 20 octombrie a murit chiar în casa părinţilor şi a fost înmormântat la 22 octombrie. Îngerul Domnului la păzit, şi i s-a arătat ca în ziua respectivă, când a fost otrăvit, i s-a vestit ca să nu mănânce nimic şi nu mâncat, la băi, dar probabil că mai fusese pe altă cale contaminat de otravă... Securitatea avea multe metode diabolice de a face să dispară un om... Către seară însă, o asistentă, o infirmieră ce o fi fost, unguroaică, deci maghiară, a venit şi a spus că uite ce s-a întâmplat , crezând că dânsul  a mâncat, ştiind ce va urma.  Şi a spus aceleia aşa: „ Ştiu că am fost înstiinţat ca în ziua aceea să nu mănânc nimic” . Toate acestea i le-a spus  Părintelui Victor de la Biertan cu trei zile înainte de a trece la Domnul.  L-a rugat pe Părintele cumnat Victor ca să meargă cu o maşina mică , de ocazie, de la Biertan la mănăstirea Cheia.  Şi să-i aducă aşa: hainele cutare, vesmântul cutare, mitra, cârja, mantia, în special Sfânta Taine şi ceea ce a avut mai deosebit.  Printre care şi medalionul cel purta cu moaştele Sfinţilor Cosma, Damian şi Pantelimon, cu un lanţ de aur , medalionul avea pe o parte chipul Sfintei Treimi şi pe cealaltă chipul celor trei doctori fără de arginţi. 
Părintele Cătălin:
- De unde aveți aceste informații?
Părintele Modest:
Imagini pentru maica veronica
Maica Veronica
-De unde ştiu aceasta? Pentru că familia mi l-a încredinţat mie, ca să ajungă sau la maica Veronica de la Valdimireşti, sau la părintele Ioan Iovan de acolo. Vreau să arăt  că prin preasfinţitul am cunoscut  mai mulţi părinţi deosebiți şi mi-a dat chiar anumite încredinţari şi ascultări mai speciale. Să vă dau un exemplu. La Bobâlna  l-am cunoscut pe părintele Vasile Vasilache, pe fratele său Haralambie Vasilache, pe tatăl lor Vasile Vasilache, cel cu istoria Rugul Aprins din Antim/ Ei erau din din Procovul Neamţului.  Cel care va ajunge vicar în America sub arhieria Înaltpreasfinţitul Victorin Ursache.  L-am cunoscut apoi pe părintele Iustinian Chira , stareţul Rohiei, pentru că m-a trimis la părintele cu o ascultare şi o corespodenţă.Vă reamintesc că Prerasfințitul Iustinian a fost până de curând  Arhiepiscop al Maramureşului. Între timp s-a mutat la cer... Apoi, să nu uit că m-a trimis la părintele cu corespodenţa la părintele profesor Dumitru Stăniloaie.  M-a trimis cu corespodenţa și la părintele protopop, Vasile Coman la Braşov. vedeți câtă încredere avea în mine, în acele vremuri tulburi în care te temeai și de umbra ta...
Părintele Cătălin : 
- Să precizăm că părintele Vasile Coman va fi viitorul episcop al Bihorului. 
 Părintele Modest : 
-Da, foarte bine, într-adevăr va fi viitorul episcop al Oradiei, cel care în 1955 când a vizitat Săcelele şi însăși casa mea părintească, apoi rudele mele, căci să nu uit că a fost  şi la bunica mea, şi la un pădurar care l-a ajutat foarte mult, fie iertat, nenea Alexie Pintilie. Şi mă gândesc că astăzi când înregistrăm era ziua lui, un om al lui Dumnezeu Acest pădurar a făcut o legătură extraordinară, având şi putere cumva politică, între preasfinţitul, și să mă iertați că tot deschid paranteze, dar se ocupa inclusiv aprovizionarea sa, pentru că așa cum am spus nu i se dădea nici măcar  un kilogram de pâine neagră în satul Cheia, şi cum spunea asigura o legătură cu maica Arsenia  de la Suzana, pentru care preasfinţitul a luptat foarte mult ca să-i facă o casă şi pe care i-a şi făcut-o.  Şi așa a lăsat testament ca după retragerea dânsului, maica să rămână acolo, adică în acea locuință la mănăstirea de unde avea metania. 
Părintele Cătălin:
- Dar a venit și trecerea la cele sfinte  a preasfințitului?
Părintele Modest:
- Țin mine exact că înmormântarea a avut loc în 22 octombrie. În 1960 eu încă nu terminasem Institutul Politehnic din Braşov, deci am fiert colivă cu grupul nostru de credincioşi, cu mătuşile mele, rudele părintelui care este acum mutate la mănăstirea Dealu. Mai era Rafael Butu, iar în noaptea de 21 spre 22 am plecat din Dârstele Braşovului, am luat trenul spre Biertan până la Dumbrăveni, cu colaci, cu tot ceea ce era necesar pentru înmormântare. Când am coborât în Dumbrăveni, ne-a încercuit securitatea.  Eu nu am avut buletinul la mine.  Şi pe cei care nu au avut buletine, ne-a băgat în gară într-o cameră sau o sala de asteptare.  Pe cei care au avut buletin i-au dat deoparte şi când a venit trenul de la Cluj-Mediaş-Braşov, i-a suit pe toţi înapoi în tren şi aşa ne-am despărţit.  Ne-au ţinut vreo patru ore la declaraţii şi apoi ne-au dat drumul să plecăm înapoi, cred că în jurul orei șase . și acum intervine pronia divină... Un pădurar mi-a făcut un semn să mă iau după el.  Țin minte și acum grupul care a rămas, adică fratele părintelui , Rafael Butu, apoi Nicolae Butu cu soţia sa Sămăruţa, femeia care ne făcea prescuri . Mai era și Anica Ferentz, care și ea făcea prescuri la noi în parohie. De preciat că Anica era fostă colegă cu maica Arsenia și vară de vară o ajuta pe măicuța la conserve. Era ca o soră a mănăstirii şi destul de aproape de preasfinţitul.  
Părintele Cătălin?
- Din tot grupul cu care ați plecat la înmormântare ați rămas foarte puțini?
Părintele Modest.
Imagini pentru Părintele Ioan Iovan
Părintele Ioan Iovan
-Deci am rămas din douăzeci de persoane doar patru. Când să intrăm  la numai doi kilometrii de la Dumbrăveni spre Biertan, altă securitate. Din nou anchetă: ”Unde mergeţi și ce faceţi?” Eu am spus că sunt lucrător la pădure cu pădurarul, iar ceilalti că au puţină treabă prin zonă . Atunci, ca să nu mai avem alte surprize neplăcute am ocolit puțin satul împreună cu pădurarul şi am intrat în Biertam prin Richiş.  Când am ajuns acolo era iar pli de securiatate. La noi nu mai aveam nimic, nici colivă , nici colaci, nimic, pentru că totul că a rămas la ceilalţi. La inmormântare era Mitropolitul Nicolae Colan al Ardealului, părintele Bolog ca arhiediacon al mitropoltului, preotul cumnat, părintele Sava protopop de Satul Mare și care acum este preot la Bucureşti, la Sfântul Spiridon cel Nou. În fine, totți cei care au ținut la preasfințitul. S-a terminat slujba și ne-am pregătit imediat de plecare  Nu s-a putut după  înmormântare să mai rămânem, vom reveni la Biertan, cu tot ce a trebuit pentru pomenire, când i se va face parastasul de trei săptămâni şi evident că și la acela de patruzeci de zile. Atunci, âin să mărturisesc acest fapt, familia mi-a încredinţat ca  Sfintele Moaşte, pe care le avea în păstrare preasfințitul, să ajungă neapărat în mâna părintelui Ioan de la Vladimireşti sau la Maica Veronica.
Părintele Cătălin: 
- Este vorba de ce cel care va fi cunoscut sub numele părintele Ioan Iovan de la Recea. 
 Părintele Modest :  
-Da, părintele Ioan Iovan de la Recea , care are mormântul la Recea.  Era părintele care fusese hirotonit de însuși preasfinţitul de la Bihor. Și vă fac o altă confesiune importantă, părintele Ioan Iovan spunea  așa: „ În momentul când m-a hirotonit pe mine  preot , foc ieșea din preasfinţitul” 
Părintele Cătălin:
- Părinte Arhimandrit ne oferiți mărturii unice, sunt fapte incredibile, mai ales că nu se știe mai nimic despre viața Preasfințitului Nicolae. Ar mai fi ceva de adăugat?
Părintele Modest:
- Mai am o amintire  din 6 august 1956,  în care părintele Ilie Cleopa din Sihăstria a venit la Cheia, cu o maşină mică, împreună cu vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor, ca să-l ducă pe preasfinţitul până la Valdimireşti.  Probabil că scopulo era acela ca să tempereze, însuși preasfinţitul lucrările duhovnicești de acolo.  Când a intrat preasfinţitul în Vladimireşti, a ridicat mâinile în sus şi a zis: ”Cu adevărat Mare este Domnul în mănăstirea aceasta!”  Dar mai mult nu ştiu ce s-a vorbit, ce s-a negociat, ce s-a publicat din această vizită a dânșilor la Vladimireşti . 
 Părintele Cătălin:
- Sunt foarte importante amintirile personale. Ați spus că l-ați adus pe preasfințitul chiar la Săcele...
Părintele Modest:
- Așa am spus și acesta este adevărul că că l-am adus chiar la Săcele. A ţinut să viziteze cele șapte biserici săcelene .  Părintele Şerbu, fie iertat, coleg cu părintele Arsenie, nu a avut puterea şi nici curajul ca să-i iasă în întâmpinare la biserică. Nu!  De ce ?  In 1952  el fusese deja arestat politic, dus la canal şi îi rămăsese o frică mare bietului părinte. Sfinția sa este cel care m-a botezat, deci avea o teamă mare. Spunea la toată lumea că vin ani în care că vom fii jupuiţi de vii de acest comunism, în special noi preoţii. Tot mereu spunea aşa. Părintele Şerbu a trecut la Domnul chiar în ziua de Sfântul Andrei 1980.  După ce  a terminat Sf. Liturghie a căzut în Sfântul Altar şi mort a fost.  Aşa i-a fost sfârșitul. Prin intermediul părintele Şerbu, mi-aduc aminte că am făcut o excursie cu şcoala, am luat un vagon de la Dârstele Braşovului. Era în 1946 şi ne-am dus dus la Mănăstirea Sâmbăta. Iar la 14 septembrie, când au început şcolile, părintele Serafim şi cu părintele Arsenie au slujit la biserica „Adormirea Maicii Domnului”, chiar în biserica unde era părintele Şerbu Gheorghe paroh. Şi uite aşa am avut o legătură extraordinară și cu părintele Serafim, părintele Şerbu, și cu părintele Arsenie Boca. 
VA URMA

duminică, 3 septembrie 2017

ZIAR VIRTUAL DE DUMINICĂ:

Imagini pentru icoana dela nicula
    
Dacă lacrimi au curs, mai curg și vor mai curge din Icoanele Maicii Domnului, să nu vă sfiiți, ci să aveți mare nădejde că Cerul se împacă cu noi. Plâng ochișorii Măicuței că văd, sub privirile ei, cum se propovăduiește la copii, la tineri, la oameni dreapta credință. Și oare de ce să nu se bucure Maica Domnului, când nu totul este pierdut?...


MAI CHEMĂ-MĂ MĂICUȚĂ
(poem scris duminică 3 septembrie-ora 21)


Mai cheamă-mă Măicuță, la ochi Tăi de rai,
Mai chemăm-mă din doruri, cum o făceai cândva,
Copilul de altădată așteaptă al Tău grai,
Și semnul de iubire, venit de undeva.

Mai chemă-mă cu lacrimi, mai poartă-mi crucea mea,
Că vânturi și furtună lovesc în vreme grea,
Nu-mi judeca iubirea, primeștea și-al meu dor,
O blândă Năcoatoare, cel mai divin fior.


Mai cheamă-mă Măicuță, să vin la privegheri,
O candelă micuță s-aprind lângă tăceri,
Mai cheamă-mă din suflet, și Fiul Tău milos,
De toate să mă ierte, mai cheamă-mă te rog,


Mai cheamă-mă din jale, din căi ce rătăcesc,
Alină-mi suferințe, de rău să mă căiesc,
Mai cheamă-mă în tinda bisericii la geam,
Când se adună vii și morții de un neam.

Mai cheamă-mă când lacrimi icoane varsă-n dar,
E semnul de împăcare, că Tu ești har din har,
Mai chemă-mi mărturia, ca lumii să-i vorbesc,
De lacrimile tale, de tot ce e ceresc.

Mai cehamă-mă la Tine, mai spune-mi: Te iubesc!
Cum mi-ai șoptit odată, cu dar mucenicesc,
Și când la Judecată, nu voi avea un grai,
Atunci prinzând nădejde, Tu, chemă-mă în Rai!

EDITORIAL: ÎNCĂ MAI AVEM TIMP (Părintele Cătălin)
Apropiați-vă mai mult  de memoria  Părintelui Serafim Rose. Poate să vă fie un ideal de ortodoxie și pentru un membru al Cenaclului Lumină Lină chiar un temei de răbdare. Un cenaclist are nevoie în primul rând de răbdare. Idealul nostru nu este unul simplu cultural- artistic. Noi participăm la recreația lumii și ne batem cu o lume plină de iluzii deșarte. în fața noastră stă un popor confuz amator de multiculturalism, de sinteze păguboase, de vicii aduse de aiurea. Deci, nu este ușor  să cânți în fața acestui popor, care mai are alte vicii despre care hai să nu scriem acum...
Imagini pentru serafim rose
Un cenaclist trebuie să fie om înzestrat cu simțul iubirii adevărate de neam. Nu un fariseu. Un om care e gata mâine să sacrifice mult pentru a face puțin bine în această țară. Și, nu vă spun vorbe mari. Sunt ”sătul” de vorbe mari și de mâini puse aiurea pe inimă... vreau fapte și dovezi de iubire de neam...
Un cenaclist este un om care se spovedește de orice rău și nu stă cu păcatul pe el. Un cenaclist a renunțat la patimi. orice patimă devine culoar de bârfă, de nesiguranță, de minciună. Un vicios, chiar dacă nu-și arată patima, va strica atmosfera de grup, va semăna zâzanie, neîncredere în șefi, în colegi și până la urmă chiar în propriul ideal. Va fi ”cal troian”, o dinamită în propriul grup, o sursă de viciu și de lașitate...
Citiți de pe internet tot ceea ce găsiți la Părintele Serafim Rose, americanul care a găsit ortodoxia și vedeți filmulețe cu învățăturile sale. Faceți-vă timp și de așa ceva. Timp este... Încă mai avem timp...