luni, 3 decembrie 2012

CENACLUL A ALINAT SUFERINŢA LA C.I.T.O. DUMBRĂVENI!



 CORESPONDENŢĂ DIN DUMBRĂVENI 
   Dumbrăveni. Centrul pentru persoane cu dizabilităţi. La ora 11 a început serbarea pregătită de aceşti oameni aflaţi în suferinţă. Cenaclul Lumină Lină s-a aflat în faţa unui moment, delicat, inedit şi deosebit, asistând, mai înainte de propriul recital, la un program special de colinde şi poezii de iarnă, oferit de gazdele noastre. Am rămas impresionaţi, am lăcrimat, am aplaudat şi am cântat din tot sufletul alături de prietenii noştri din Dumbrăveni.


   Sincer, nu ne aşteptam la o asemenea primire şi la o astfel de manifestare. O revărsare de sensibilitate, într-un loc în care durerea este la ea „acasă”. Şi astfel, am prins putere din însăşi iubirea acestor oameni şi din felul lor curat de a vesti Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos.

A urmat concertul nostru. Am deschis cu „Am venit aici la voi” şi „Ia sculaţi voi ce dormiţi”. Apoi, au urmat colinde clasice ale cenaclului nostru şi cântece de iarnă aplaudate la scenă deschisă. Glasurile s-au unit din nou şi acesta este principala realizare a cenaclului, care reuşeşte să unească pe oameni prin cântec şi prin voie bună.


   A fost strălucitor şi momentul cântecelor patriotice. Cântat parcă de astfel de oameni, nu mai simţi că intonezi doar nişte cântece cu tematică patriotică. Pentru că, deşi aceste cântece au succes, mesajul lor nu este transferat în fapte de iubire de neam. Cântăm româneşte şi ne comportăm cosmopolit, cu maniere occidentale de împrumut şi cu vicii americanizate. Dar, aici, la Centrul de la Dumbrăveni, totul a fost într-adevăr altfel. Cei suferinzi au cântat din inimă „Doamne ocroteşte-i pe români” şi toate celelalte cântece naţionale ale cenaclului nostru. Cred că, până şi noi, membrii cenaclului, am avut mult de învăţat la capitolul sinceritate, pentru că de dăruire probabil că nu ducem lipsă…
 Imediat după concert am pornit spre casă, nu însă înainte de a primi în dar fericirea şi recunoştinţa acestor oameni. Am strâns cu sufletul la piept aceste mulţumiri şi le-am promis prietenilor noştri dragi că, în măsura în care Maica Domnului va mai binevoi, ne vom reîntoarce mereu la dânşii.