MARTOR LA ANUNŢUL RETRAGERII PAPEI BENEDICT XV!
 |
| FOTO: ASTĂZI ÎN CITTA DEL VATICANO |
Mi-a fost dat de la Dumnezeu să ajung la Roma într-o zi istorică. Surpriză fără precedent în ultimii cinci sute de ani de istorie la Vatican.
Papa Benedict XV şi-a anunţat retragerea odată cu 29 februarie:
„Nu mai pot. Pentru a conduce barca apostolică şi a propovădui Evanghelia a nevoie nu numai de forţa spiritului ci şi de cea a corpului. Eu nu o mai am pe cea de a doua”.
Iată o decizie revoluţionară, care pare imposibil de înţeles în răsăritul creştin. Validitatea trupului nu e o problemă minoră chiar dacă,conform cuvintelor evanghelice „Vântul suflă unde
vrea”.
La auzul deciziei papei, Italia a luat pur şi simplu foc.Majoritatea oamenilor de pe mapamond îl regretă. Dar aici la Roma e cu totul altceva. Televiziunile au înnebunit cu totul, iar ziarele par să ardă sub rotativă. Se fac
pronosticuri despre înlocuitor, se caută subterane ale acestei decizii şi se
pune în cumpănă legalitatea acestei decizii. Iar dogma infailibilităţii papale
(conform căreia orice Papă e deja încă din această lume fără de păcat), o greşeală enormă a Conciliului I
Vatican, pare mai mult ca niciodată sortită împuţinării. Iar creştinătatea necatolică pare a arăta atât mai mult ca niciodată cu degetul spre Vatican şi a zice: "Vedeţi, că şi papa e supus stricăciunii..." Mă rog, acestea sunt discuţii de chibiţi, de oameni fără orizont şi de pietişti ai diferitelor religii. Papa, e clar că e numai un om,deşi unii îl consideră pe
Benedict un sfânt, alţii dimpotrivă, caută să-i descopere greşeli majore.
Aceasta e un defect al falşilor creştini. Ne repezim să judecăm preoţi, episcopi, dând verdicte cinice în funcţie de interesele şi micimile noastre sufleteşti. Dar mă rog, aceasta e o altă poveste...
În ceea ce mă priveşte, fiind astăzi prezent, chiar aici la Vatican, cu toată emulaţia
stârnită de acest gest neaşteptat, cred că Benedict XV-lea este înainte
de toate un om onest. L-am văzut acum cinci ani cum lupta curajos împotriva avortului
şi anticoncepţionalelor. O atitudine destul de inedită pentru apuseni. L-am auzit cerând romanilor să iasă în stradă şi felul
în care a fost ascultat de peste 200000 de cetăţeni ai capitalei. L-am simţit serios, la cei 85 de ani, paşnic, deschis spre unitatea tuturor creştinilor şi
sunt convins că până şi masoneria l-a respectat sau l-a detestat pur şi simplu.
Lumea e şocată
pur şi simplu de acest anunţ. RAI 1 transmite non-stop imagini de la Vatican şi
corespondenţe speciale ale reporterilor. Preşedintele Giorgio Napolitano a luat
partea papei, considerând retragerea sa o decizie de mare curaj şi
responsabilitate. De fapt, nimeni nu contestă decizia sa. Fiecare politician intervievat simte nevoia să arate faptul
că asistăm la o decizie istorică, că Benedict înseamnă mai mult decât un papă,
ci chiar un simbol al bunului simţ. În orice caz, din Citta del Vaticano, de
unde scriu această corespondenţă, la puţine momente după sosirea mea la Roma,
pot spune că se observă o atmosferă extraordinar de apăsătoare. Şi dilematică privind vitorul întregii creştinătăţi. Aici sunt mii
de oameni care vin şi aşteaptă alte informaţii despre decizia episcopului
Romei. Turiştii sunt însă destul de degajaţi, poate puţin miraţi că au
nimerit şi ei chiar în această zi la Roma. „Una giornata” plină de surprize.
Ceva e totuşi ciudat. Trăiesc însă o stare de pace, deşi, repet, toată lumea se agită pe aici, de la
politicieni, la prelaţi şi la jurnalişti, semn că pentru noi, oamenii simplii din lumea cea largă, viaţa merge întotdeauna mai
departe, indiferent de ceea ce se întâmplă la nivelul conducătorilor de biserici şi popoare.
în Citta del
Vaticano unde plouă uşor. Trec pe lângă carele de reportaj ale televiziunilor
şi încerc să înţeleg cât de mult ne asemănăm şi ne depărtăm de această lume. Ca
ortodox am totuşi bucuria de a şti că aparţin unei lumi infinit mai frumoase.
Mi-e teamă poate doar de cei care nu înţeleg că, e nevoie să facem ceva mai
mult pentru a asigura o viaţă normală, adică aceea în care, credinţa, rugăciunea, activismul şi viaţa socială să-şi dea mâna spre un singur deziderat: normalitatea.
Papa Benedict XV
e înainte de toate un vizionar, care am impresia că protestează, în felul său, vizavi
de toate extremităţile „celor ce se cred numai oportuni”. El arată prin gestul
său, inclusiv răsăritului, că suntem oameni, dincolo de haina sacerdotală şi
episcopală, aruncând prin aceasta mănuşa tuturor evlavioşilor pietişti, care discreditează valorile simple şi normale ale vieţii. Dând
valuare sănătăţi, liniştii, păcii sufleteşti, Benedict propune o idee specifică numai
oamenilor curajoşi, aceea de a şti să te retragi la timp, de acolo unde nu mai
poţi face faţă. Să te uiţi spre trupul şi spre sufletul tău, spre să-i dai mai dăruieşti încă un pic de viaţă, de linişte, de bucurie.
Astfel, mai
important decât militantismul creştin, pare a fi astăzi propunerea sa de a reda
vieţii smerenia, bunul simţ şi dăruirea faţă de viitor. Exact ceea ce creştinii par să aibă tot
mai puţin…
