sâmbătă, 9 martie 2013

Predica Părintelui Cătălin Dumitrean, din Duminica Întoarcerii Fiului Risipitor

„Bucurați-vă, căci azi nu mai plâng, azi sunt bucuros!”

     Dumnezeu poate să lucreze și să ne inspire numai așa cum binevoiește, în dragostea Sa, în milostivirea pe care o are față de noi, ca să nu plecăm de la Biserică fără a trage concluziile necesare, într-un moment în care, iată, ne apropiem de post și în care ni se dezleagă încă o dată mintea, spre a căuta mai degrabă, ce avem de facut în perioada în care vom intra, cea a Postului Mare [...]

   Parabola „Fiului Risipitor” este cunoscută, este elocventă, este de-a dreptul izbitoare, pentru fiecare conștiință, pentru gramul acela de conștiință pe care cred că-l mai avem, cum l-a avut și fiul risipitor [...]

  Fiul risipitor a venit la tatăl, știind că-l va ierta, avea această speranță. Și tatăl, se spune atât de frumos, îl aștepta. Închipuiți-vă un bătrân, bun la suflet, pe care nu l-a durut faptul că i-a luat jumătate din avere, l-a durut faptul că i-a luat jumătate de inimă. Și inima lui era de atunci ruptă, nu mai bătea așa cum bătea până atunci, bătea cu jumătate de vlagă și în fiecare seară ieșea bătrânul afară la poartă, să se uite dacă nu cumva, în zare, se va întoarce el. Și seara probabil ieșea iarăși și se întorcea puțin dezamăgit în casă, dar cu nădejde, că poate mâine, poate vine mâine [...]
      Și tatăl, în momentul în care fiul s-a întors, a spus: Bucurați-vă căci azi nu mai plâng, azi sunt bucuros. Azi e zi de bucurie, azi nu mai are nimeni voie să se întristeze, s-a biruit păcatul, s-a biruit tristețea, s-a biruit fărădelegea, s-a biruit înșelăciunea, toate s-au îngropat, nici boli nu mai sunt. Și s-a făcut larmă mare, și au fost chemate și rudele, și vecinii și toți cei dragi, și slugile toate, s-au simțit și ei stăpâni în ziua aceea. Mai puțin unul, unul singur. Era mai ortodox decât ortodoxia...e ortodoxul... Nu era musulman, nu era catolic sau evanghelic, să lovească ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, era chiar ortodox, un drept, un om al rugăciunii și al postului, cu o înfățișare smerită, și era fratele celui care se întorsese. Omul acesta își făcea toate datoriile. Dar, când a văzut că iubirea întrece limita, s-a gândit la lege, s-a gândit la canoane, s-a gândit la Sfinții Părinți, și spus: „O să-i arăt eu acuma tatălui, ce spun Sfinții Părinți.” [...]
 
      citiți integral predica pe siteul: http://www.cenaclulluminalina.ro
Claudia Nemeș