CENACLUL
PENTRU PRIMA DATĂ LA RÂȘNOV!
Părintele Colțea e Părintele Colțea. Și nu e rostul meu să-l clasez. Nici să-l elogiez fără limite, mai ales că de multe ori am avut și strângeri de inimă vizavi de unele replici ale sfinției sale. Dar, deși nu totdeauna îl înțeleg profund, ba chiar am tentația de a-l judeca și o fac uneori ușor, totuși trebuie să recunosc deschis că îl invidiez și îl admir foarte mult. Pentru că e deosebit. Pentru că a ajutat mulți oameni, în timp ce, poate alții doar au vorbit despre faptele bune... Și m-a ajutat și pe mine la greu, m-a primit și m-a omenit în casa sa, fapt pentru care mă simt dator să-i cer iertare, dacă cumva nu am fost un prieten adevărat. Și, până la urmă, nu-i așa, o contradicție mai trece,dar faptele de iubire ne rămân... Sau o biserică, un cântec, o emoție, o iubire, o vorbă frumoasă la timpul potrivit...
| PĂRINTELE RADU- primul din josul imaginii |
Părintele Radu Bogdan este și el un preot cald și de mult bun simț. A fost de multe ori la noi în casă. Și dânsul și soția sa. Poate că pot spune că a fost ca un copil al casei noastre. Deși, au fost ani în care ne-am depărtat. Fiecare cu ale lui. Am fost și la nunta sa. Era parcă prin 1987. La Restaurantul CETATE FĂGĂRAȘ. A fost frumos atunci. Multe cântece patriotice interpretate de colegii de la teologie. Un părinte smerit în felul său. Poate chiar o mână dreaptă a Părintelui Colțea. Chiar dacă uni vor zice că mai e și Părintele George din Tohanu. Nu știu... Nu cred... Părintele Bogdan e mai uman, dar toți preoții sunt la fel de minunați... Eu îl îndrăgesc mult pe dânsul. Poate că avem un trecut împreună. Și nu unul oarecare...Ce ne așteaptă la Râșnov? Nu știu ce va fi la concert. Am vrut să-i întreb pe colegii mei ce cred. Pe Cristi,pe Ștefan, pe fete... Dar, am zis că nu e cazul să mai provoc... Las pe fiecare cu jertfa lui... Vreau să facem ceva frumos și mai ales creștinește. Să fie oamenii mulțumiți. Mai ales că iarăși și iarăși nu vom merge toți. Eterna problemă cu locurile... Dar, hai să nu mai revenim.
Râșnovul îmi place. Și am impresia că nu mi-am pierdut capacitatea admirativă. Mă frământ ca înainte de prima deplasare cu cenaclul. Atunci eram febril. Mă întrebam și noaptea dacă o să fie bine. Mă agitam. Eram aproape de febră și credeam visasem că nu o să mă simt bine pe scenă. Din fericire, nu a fost așa. Maica Domnului, prietena deplasărilor noastre, nu ne-a lăsat.
Nu știu alți cum sunt vorba lui Creangă. Ce rost are să mai întreb. Îi las pe fiecare să doarmă liniștiți. Că e Râșnovul sau doar un alt episod de deplasare, mă rog treaba fiecăruia. Totuși Râșnovul nu înseamnă nimic... Eu unul însă de abia aștept să merg la Râșnov. Și va fi frumos!
