duminică, 16 iunie 2013

MĂRIA SA PUBLICUL DIN AVRIG!

   
  AVRIGUL ROMÂNESC!!!

    Se aude glasul plin de fior al lui Nelu Ivan: “Sus, sus la munte sus/Sus,sus, române sus/Acolo-i și Iancu dus/La Vidra de Sus!”- și deodată, împinși parcă de un sublim resort interior, publicul din Avrig se ridică în picioare. Parcă nu îți vine să crezi ochilor, cum sute de români cântă din inimă pentru neam și dreptul nostru de a ne cinsti eroii...
   
  Așa putem începe cronica acestui concert, care în mod paradoxal nu va face trimitere la niciunul dintre cei ce am cântat  în  fața oamenilor, ci numai și numai la acești oameni extroardinari, publicul din Avrig, oamenii aceștia minunați, care au egalat prin entuziasm pe frații lor români din Cioceni și Ploiești. A fost extraordinar. Poate nu prea rar, dar  s-a putut vedea în mod deosebit la un concert al Cenaclului Lumină Lină, astfel de mare bucurie și respect față de pământul român și de limba română.
 
Să mai subliniem faptul că, la aceeași oră, la numai câteva sute de metrii de noi, tot în Avrig, se desfășura un mare congres al sectarilor adventiști, o săptămână de zile creștinii ortodocși fiind ademeniți prin invitații și daruri, ca să vină la adunarea lor. Dar Maica Domnului nu a dorit ca acest lucru să se întâmple și românii au rămas în biserica lor. 
  Doamna Maria M., una din credincioasele care a venit la concert ne-a spus cu lacrimi în ochi: “Nu știu cum de s-a nimerit să veniți la Avrig tocmai astăzi, când au venit la Avrig mairi predicatori adventiști. A fost o minune, căci mulți credincioși de-ai noștri s-ar fi dus, așa din curiozitate, la adunarea lor. Nu știu... Ați salvat suflete, Maica Domnului le-a salvat. De când sunt nu am trăit o asemenea atmosferă. Demult aveam nevoie de așa ceva! Mulțumim părintelui protopop Gafton, inima noastră și sufletul acestei invitații”. Această declarație a fost spusă tare, la microfon, la sfârșitul concertului, în timp ce lumea venea să ne mulțumească.
  MĂRIA SA, PUBLICUL! 
Crecincioșii din Avrig, din Sibiu, din Cisnădie și de unde or mai fi venit ei, au fost suveranii acestei zile. Oameni cu lacrimi în ochi, oamenii pe care nu i-am rugat nciodată să se ridice în picioare la cântecele patriotice, dar care au ținut dinadins ca să stea cu demnitate în fața versurilor ce au cinstit neamul și Biserica lui Hristos!
Deci, dacă NOI prin cântec am întrebat: “Unde sunt acum românii? ” , iată că la Avrig toți cei aflați la concert au răspuns cu toții: PREZENT!