CINE ESTE CENACLUL?
Dacă, cineva
din Bacău, din Timișoara sau din orice altă localitate ar întreba: Bine, bine,
dar cine este Cenaclul Lumină Lină, ar trebui să răspundem cam așa:
Cenaclul Lumină Lină este un grup de oameni iubitori
de muzică patriotică, bisericească și de bună cultură, și care la îndemnul unui
om, se deplasează la sfârșit de săptămână prin toată România, vestind bucuria,
dragostea de neam, de limbă română și spiritualitatea noastră autentică.
În felul acesta vă voi vorbi astăzi. Cu pace, cu gând
curat și cu dorință de a înmulți mereu și mereu talantul nostru comun.
BUN ȘI FACEBOOKUL?
M-am gândit mult la concertul de ieri. La lumina pe care a
revărsat-o cenaclul. Cum a aprins el sufletele oamenilor. El, cenaclul, cu
duhul său frumos. Nu vă pot scrie prea multe. Și așa intru destul de des în
monolog. Internetul nu are nimic din forța scenei și din emotivitatea concertelor.
E un fel de scrisoare fără timbre. Mă și uitam la noul nostru profil, la Facebook,
realizat de Ciprian Nedelcu, cel care m-a determinat să dau o șansă acestui mod
de socializare. Deși, sunt sceptic că el ar aduce ceva intens, un dialog…
Felicit însă pe Ciprian pentru răbdare… Îmi seamănă la înverșunarea de a nu
renunța…
E amiază
(articolul îl scriu la 13.15) Plouă greu pe Sibiu. Mă gândesc la ce a fost ieri
la Cisnădie. Parcă nu am spus totul în blog. Dar, am scuza că cei care doreau
mai mult să vadă, ar fi putut să fie acolo. Cu un autobuz, cu orice… Prietenii,
colegii, admiratorii… A să nu uit, au fost câțiva. Bravo lor!
Apropo de FACEBOOK. Mi-am aruncat puțin privirea pe
rubricile de preferințe, likes, emisiuni preferate, artiști iubiți, ai unor
apropiați și am constatat un mare dezacord între ceea ce suntem noi, ceea ce
exprimăm noi pe scenă și opțiunile lor din viața privată. Parcă e prea mult amestec de toate... Ciudat, nu prea merge, nu
prea se poate sluji la doi domni, la atâtea variante de viață … Mai ales că
Cenaclul e foarte puțin difuzat și promovat. Oamenii, concertele, piesele…
DRAGUL PĂRINTE UCĂ!
Dar să revenim la Cisnădie.Părintele Ucă din Cisnădie e fantastic. El a dat mereu o șansă cenaclului. Chiar și atunci când noi nu eram cunoscuți. Ne-a pus mereu biserica, săli de concerte și iubire la dispoziție. A făcut un efort capital pentru noi și oamenii i-au răsplătit curajul. Au fost ieri câteva sute. Un success de public și de entuziasm.
Ce să vă mai
spun? Parcă nu am cuvinte. Aș vrea să fie mereu așa ca la Cisnădie. Să văd lume
fericită și români mai implicați în abordarea destinului national. Mai multă
tărie și ieșire din egoism. Dar, vă spun, că mi-e tot mai greu să cânt pentru
neamul meu și să nu vă surprindă acest lucru. Mai ales că, în mod paradoxal, cenaclul trece acum prin oarecare momente de succes, cel puțin la nivel de afluență de public și de atmosferă
de spectacol. Vreau însă să regăsesc altceva, bucuria jertfei în oameni, să văd că ceea
ce noi cântăm are o trimitere directă spre faptă, spre iubire, spre jertfă de sine.
Duminică împlinesc patru decenii de gând, de
exitență, de simțire, de speranță. Și totul se datorează lui Dumnezeu, Maicii
Domnului, părinților și atâtor oameni minunați care mi-au plinit ceasurile de viață. Dar nu va fi evenimentul meu, ci al celor ce sunt cu inima lângă poporul român, lângă ortodoxie și dragoste de frumos. Voi
fi cu Cenaclul, sper în formula completă, la A.S.T.R.A Sibiu. Haideți, vă rog
acolo. Să cântăm împreună viitorul!
