luni, 19 august 2013

PĂRINTELE CĂTĂLIN VĂ ROAGĂ SĂ NU UITAȚI:

ÎMPREUNĂ CU MOȚII ȘI CU ZÂMBETUL LOR TRAGIC
NU AM ÎNVINS!
-comunicat d e suflet pentru toți cei ce ați fost alături de cenaclu și în Cenaclul Lumină Lină-
Vă mulțumesc frumos pentru tot ceea ce ați făcut în Munții Apuseni!
Ați slujit neamului prin cuvânt, implicându-vă cu tot ceea ce ați avut în buna desfășurare a concertului de la Valea Șesii. Datoriile noastre rămân însă aceleași. Acum, voi cei ce ați fost acolo trebuie să vă mărturisiți poporului prin povestea a ceea ce ați văzut. Știu, există un ceas al biruinței și al mulțumirii de sine. Dar, eu sper să nu vă aparțină. Nu am învins! Doar am convins că se poate. Aștept pe rețelele voastre de socializare să nu mai dați likeuri la toate nimicurile naționale și internaționale și să vă văd cum povestiți altora(cei cu care vorbiți zilnic) ce ați văzut acolo și ce trebuie ca și ei să facă. Repet, altfel drumul nostru, nu va fi decât o dulce amintire și atât.
Părintele  Cătălin
Eu însumi am scris niște versuri. Le-am scris cu greu, pentru că nu mai am în ulitma vreme practica poeziei. Dar, am scris... Deci:

Țară de piatră
Pășesc peste pietre cu milă sfioasă,
Voiesc să am aripi și simplu să zbor,
Iar dreapta culege o floare frumoasă,
Și parcă strămoșii sosesc cu fior.

Acasă la mine, suspină izvorul,
 Iubirea și cerul cumplit pătimesc,
Când moții așteaptă pribegi viitorul,
Și nu au nici țară, nici vis omenesc.

O candelă arde și tace plăpândă,
Lumina lui Iancu nicicând nu s-a stins,
Iar lancea lui Horea mai strigă flămândă,
Poporul luminii nu este învins!

 Să știe străinii ce este  dreptatea,
Acești Apuseni nu sunt munți, ci sunt har,
Din ei vom culege cu jind demnitatea,
Ajunge cu plânsul smerit și amar.

Prea mult pătimiră și bunii și sfinți,
Iar alții furară din ce n-au avut,
Icoanele plâns-au pe tihna credinții,
Acum însă ceasul umil a trecut.

Deci, pune-ți chimirul și ia ușoară ,
Ridică-te frate române din greu,
E ceasul trezirii, e dorul de țară,

Acum către luptă te vrea Dumnezeu.