sâmbătă, 4 ianuarie 2014

PĂRINTELE CĂTĂLIN: UNEORI MI-AR FI PLĂCUT SĂ FIU OLTEAN!

PAGINI DE JURNAL...

 De câteva zile reușesc să rezist aproape eroic la valul de interpelări: Ce mai faceți cu Cenaclul Lumină Lină? Unde vă sunt ostași? Unde vă este oștirea? Ce-o să fie mâine?... Tac... Rezist... Nu răspund la provocări....Și aștept venirea Icoanei de la București... Pentru că am nevoie de o minune...
CARTEA CARE MI-A CĂZUT ÎN MÂNĂ
De mic copil am vrut să-mi cunosc țara în întregime. La vârsta de zece ani am citit o carte despre anul revoluționar 1848 scrisă de Nicolae Bălcescu și am rămas impresionat de figura marelu voievod Mihai Voteazul.Mă fascina în același timp și eroul muntean Nicolae Bălcescu, cu fizionomia sa predispusă deopotrivă la luptă și melancolie. Și de atunci sunt și eu melancolic... Istoria o simt ca o melancolie și o doresc măreață. La fel și pe eroii țării mi-i doresc chiar acum ca să fie în fața mea și să stau cu ei de vorbă...
Sunt lucruri care nu se știu despre mine, Sunt trăiri pe care nule-am descoperit niciodată, ca de exemplu faptul că încă de mic am simțit faptul că istoria se unșete cu slujbele bisericii și că nu pot exista unele fără de altele. Când am plecat spre teologie eram mai mult iubitor de istorie, materie pe care am tratat-o mereu cu seriozitate. În inima mea am simțit că Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Moș Ion Roată sunt ființe divine, pe care însuși Dumnezeu le iubește cu mare strășnicie...
Îmi pare rău că nu am căutat să aprofundez istoria... Și, poate că niciodată nu-i târziu. Depinde cum te situezi chiar tu în raport cu propriul timp. Dacă-ți acorzi sau nu circumstanțe de viață...

PE BĂLCESCU L-AM ADMIRAT... DAR AVRAM IANCU E TOTUL
Pe Bălcescu l-am admirat. Pe Tudor Vladimirescu l-am simțit ca pe un leu. Cu el românii puteau face istorie...  Uneori mi-ar fi plăcut să am sânge de oltean... Să fiu aprig, încăpățânat și plin de efervescență. Să ies la luptă precum leii lui Tudor... Deși, nu l-aș de pe Avram Iancu pe nimic la schimb... Olteanul Tudor a încercat să ridice norodul la luptă, dar nu a avut cu cine.Boierii erau boieri, poporul de rând era schimbător în fapte, târgoveții se uitau mai mult la luciul banului decât la tăișul sabiei etc... Și Tudor a fost omorât... Voia lui Dumnezeu... Dar de ce nu a fost voia lui Dumnezeu ca alții să nu mai facă atâtea crime, ca boierii să nu mai jupoaie poporul, ca turcii să nu mai batjorească mii și mii de fete române? Oare când se întâmplau aceste fărădelegi era tot voia lui Dumnezeu? Cât de simplu rezolvă unii creștini toate nenorocirile și nedreptățile lumii. Ei spun: “Voia lui Dumnezeu!” și apoi închid ochii acceptând fărădelegea…
NU, NU A FOST VOIA LUI DUMNEZEU!


Nu, nu a fost voia lui Dumnezeu… A fost voia celui rău… Și noi românii l-am ascultat veac de veac. Am plecat capul, ne-am lăsat robiți, am acceptat să ni se demoleze bisericile, să ni se omoare conducătorii… Ne-am smerit și când nu era cazul ca să ne smerim... Un popor plin de lașități. Un popor care și astăzi stă cu mâinile în sân, chefuiește, se lasă în “voia lui Dumnezeu” și acceptă cu seninătate orice înfrângere... 

P.S. Despre Cenaclul Lumină Lină și voia lui Dumnezeu voi vorbi după 13 Ianuarie. Un răspuns la toți cei ce ne iubesc, la toți cei ce sunt, rămân și vor mai veni...
SUPLIMENT DE ZÂMBET CALD ȘI AMINTIRE...
CUM A FOST PRIMUL NOSTRU CONCERT ÎN OLTENIA...?
AM AJUNS... AM FĂCUT ROST DE CHEIA DE LA SALĂ...AM MĂTURAT SCENA...AM ARANJAT BĂNCILE, AM MONTAT APARTURA...AM AȘTEPTAT GAZDELE... ȘI NE-AM SIMȚIT CU ADEĂVRAT MISIONARI...


ȘI NE-AM SIMȚIT MINUNAT!