vineri, 10 ianuarie 2014

PĂRINTELE CĂTĂLIN: PE DEALULUI SUNT MINUNI ȘI SE SCRIU VERSURI...



Iată-i intrând în biserică. Unul, o sută, o mie... Din toate părțile Sibiului și din localitățile județului Sibiu vin oamenii ca să se inchine la Icoană. Primul lor gest, la intrarea în Biserică este unul de uimire:”Măicuța zâmbește!” Îi aud cum se minunează de acest lucru și apoi, cu toții, se așează tăcuți la rând. Fața lor e smerită, o disciplină autoimpusă îi determină să înainteze aproape pe vârfuri. La strana se aud cititndu-se acatistele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu...
Nimeni nu poate înțelege pe deplin ceea ce se întâmplă. De unde această stare de smerenie care ne copleșește pe toți. Știm, suntem convinși că Icoana aceasta e mai mult decât un obiect sacru de cult. “E chiar Măicuța!” – spunea ieri Părintele Adrian d ela Biserica Mihai Vodă. Da, e dânsa, dar cum de rămâne în Icoană? De ce oare nu se coboară…sau poate că doar ochii noștrii o văd în Icoană. Măicuța de fapt stă între noi. La rugăciune, la altar, la ușa bisericii, lângă toți cei ce au venit ca să o vadă.
E zi de vineri… 10 Ianuarie 2014. Sibiul nu mai este Sibiu. Sibiul e un fel de perimetru al raiului, pe care pășesc laolaltă îngerii și oamenii.  Iar Maica Domnului stă în același rând cu toți. Smerită, tăcută, blândă, frumoasă și dăruitoare de iubire.

ESTE EA!
POEM SCRIS LA ICOANĂ, AZI LA ORA 15
Nu e Icoana, nu  e doar lemnul,
Și acele lacrimi ce par o stea,
Iată speranța ne-a aduce semnul,
Este Măicuța, este chiar Ea!

Nu e culoarea roșie-blândă,
Nu doar lumina la vreme grea,
Ci însuși mila, ce-ți dă  îndemnul,
Este Măicuța, este chiar Ea!

Nu-I numai gândul de fericire,
Cu alb de pace, precum o nea,
Este divinul, ce-ți dă iubire,
Este Măiucța, este chiar Ea.

Nu-i însuși  timpul ce se desface,
O nouă viață, a ta și-a mea,
E legământul care se face,
Este Măicuța, este chiar Ea!

Hai lasă-ți darul, suflet de bine,
De astăzi raiul mai mult te vrea,
Iată tot cerul vine spre tine,
Este Măicuța, este chiar Ea!



„O, preacântată Stăpână, preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, la Tine ridic ochii sufletului si ai trupului meu, către Tine întind mâinile mele cele slabe si din adâncul inimii strig Ţie : Caută la credinţa sufletului meu. Acoperă-mă cu atotputernicul Tău Acoperământ si mă izbăveşte de toate nevoile; iar in ceasul sfârşitului meu să stai lângă mine, o, intru tot bună Stăpână si mă izbăveşte de chinurile cele gătite pentru păcatele mele, ca, mântuindu-mă, pururea să cânt Ţie : Aliluia !”


Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea vă așteaptă și astăzi să vă rugați și să vă închinați. Biserica de pe strada Dealului rămâne deschisă până la miezul nopții.