Ruși. Sat românesc
din Ardeal și loc de perpetuă bucurie a Cenaclului Lumină Lină. Se aude parcă și
acum, la atâtea ore de la terminarea concertului fredonarea refrenului cântecului
REÎNTREGITORUL... Îl urmăm cu gândul și cu pasul/ și ne trag obârșiile înapoi/
monumentul lui Mihai Viteazul/ E în fiecare dintre noi!...
Ce frumos s-au trezit
românii la Ruși. Din somnul cel de morte. Din lirica lașității și a blazării cu
care au primit de fapt primul cântec patriotic. Apoi, reacția dură a noastră și
efervescența ce a declanșat taifunul cântecelor următoare: TRECEȚI BATALIOANE
ROMÂNE CARPAȚII și DOAMNE OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI... Trezire ciudată și final
incandescent. Și iarăși vocea conducătorului cenaclului: “Vedeți de ce ne conduc toți europenii și ungurii, pentru că noi
românii cântăm numai după două trei pahare de țuică. Cu așa bărbați nu poți să
mergi la luptă niciodată”…
Of, popor românesc. Îți sunt frumoase
pricesnele, dar din prea multă visare
parcă ai uitat cine ești. Și nu putem spune că astăzi, Cenaclul Lumină Lină nu
a avut și un consistent program de pricesne… Au fost chiar multe, dar lumea
stătea gândită, frământată, amorțită… Și cu lacrimi… Prea multe lacrimi…
La Ruși am trezit incendiul neamului… Și am dat
foc unor oameni care efectiv, în cele din urmă, s-au transfigurat… Au fost
adevărați români. Oameni cu care ne putem duce tricolorul și limba în lume,
fără ca să ne fie teamă de nimic… La Ruși, Părintele IOAN MĂNIȘOR, efectiv avea
lacrimi în ochi, la sfârșitul concertului. Vorba sfinției sale: “Așa ceva chiar
că nu am mai văzut niciodată !”
