Cele mai frumoase cronici ale concertelor Cenaclului Lumină
Lină se scriu la cald, imediat după desfășurarea lor. Atunci când ești încă
aprins de forța fiorului ce îl degajează flacăra lor... Așa scriu acum... Deși,
sunt ostenit ca și toți ceilalți colegi ai mei... Părintele Marian, Andrei,
Ștefan, Alexandru, Romică, Ana, Cassiana, Valentin, Florin, Mihai, Adrian,
Sorin, Cristian și mă uit bine să nu cumva să omit pe cineva...
A fost divin... Părintele Marian Mărcuș în formă mare. Colegii
dăruinsdu-se exemplar... Lume
multă, multă și frumoasă. Ce bine au cântat cu
toții... Românește și creștinește...sau în speical pentru România creștină. Ne
vibra inima și nu o putem opri... Nelu Ivan dădea tonul exploziilor sufletești.
Băieții credeau în jertfa lor și suspinau prin cântec. Suspinuri de iubire și
de pace sufletească... Și lumea cânta, cânta, cânta... Sibienii, mai frumoși
ca nicodată. Plini de viață și conectați la divin...
Acum mi-e ușor să scriu... Dar e greu... Nu știu dacă scriu
ceva coerent... Spuneți voi, dacă veți citi... Scrieți-mi ceva, ce vreți și
spuneți că e bine că există acest cenaclu și în Sibiu... Că așa trebuie să fim
mereu. Și e bine că suntem, că mergem mai departe...
Îmi răsună în ureche unitatea de simțire patriotică a
sibienilor. Repet, a fost un concert unic... Bine că a existat!
Noapte bună!
Părintele
