joi, 10 iulie 2014

Părintele Cătălin Dumitrean: Caietele de vacanță (I) 2014

Nopțile de vară sunt iubite de îngeri și de pustnici... În ele veghea de iubire este repede și scurtă. Lumânările se topesc ușor și icoanele par a zâmbi în speranță.
Îmi  amintesc de o bancă din fața Bisericii San Giovanni din Roma. Un părculeț, un amestec de iarbă și urbanism, și sfinții de pe biserică, statui care păreau rupte de realitate... Jos stăteam eu și timpul. Unul aproape de celălalt. Și pendulul se mișca mai alene ca oricând. Nu mai doream să mă ridic și să plec mai departe. Era suficient să rămân acolo și să contemplu celestul înălțimilor. Bizar sau nu, în jurul meu, lumea se grăbea. Totul era în mișcare, viața, istoria și iubirea. Poate că, de aceea, cu mâhnire m-am ridicat și am mers mai departe. A plouat foarte mult în ziua aceea. Dar, numai după ce m-am ridicat de pe bancă.
X
Plutesc... Vorbele mele sunt grele... Nici nu cred că pot fi citite. Culmea e că le scriu foarte ușor și îmi imaginez că unii dintre cei de dincolo de ecran le vor citi. Dar, dacă nu vor găsi un mesaj în ele, le vor abandona... Repede, foarte repede...
În viață am plictisit sute de semeni cu scrisul meu. Într-o lume a paradoxurilor, a senzațiilor tari, a ziarelor citite doar pe titlu, a cărților abandonate, scrisul meu a fost o insolență. Și, de aceea i-am înțeles pe toți aceia care s-au grăbit să-mi repudieze scrisul și blogurile. I-am înțeles. Nu e ușor să mai primești ceva de la alții. Obesesia de noi înșine e boala  noastră. Și de aici murim în fiecare zi câte puțin.
X

“Sfințenia vine din dragoste. Toți cei care cred și iubesc cu adevărat sunt sfinți”. Iar autorul acestei afirmații este Sfântul Ioan Gură de Aur… Frumos. Ce altceva mai doriți să știți?