După Concertul de la Viscri, vă mărturisesc că sunt și mai
vulnerabil în ceea ce privește subiectul “Țara mea ”… Văd România ca fiind bătaia de joc a tuturor speculanților
politici și îmi vine să fac ceva mai mult pentru dorurile ei… Nu putem să
asistăm la această degenerare etică a României, la acest parșiv politicianism
practicat de absolut toate grupările partidice, la aceste patimi spirituale care
au intrat în firea noastră și să nu facem nimic…
După Viscri
îmi vine să plec în fiecare zi la drum cu Cenaclul meu…
După Viscri
mi-e dor imens de toți confrații mei luptători… De Nelu Ivan, de Alexandru, de
Romică, de sibieni… Of, de ce nu e Mediașul chiar aici, la mine pe strada Avram
Iancu… Da, mi-e dor și de Avram Iancu… El trebuie reîntrupat, regenerat,
refolosit ca mentor de redeșteptare națională pentru ca să ridicăm neamul la luptă…
După Viscri, vreau să le spun preoților că angajamentele față de neam nu sunt doar formale…
Nici față de Dumnezeu, și nici față de popor… Ei trebuie să ridice lupta
națională… Nu să primească bani de la guverne pentru repararea de biserici…
Guverne care le cumpără astfel tăcerea…
După Viscri
merg la Brașov entuziast… La Părintele Robert Tătulea, minunatul meu prieten și
fost coleg de clasă… Cu gânduri albe și pline de slovă românească… Ca să
scriem și pe inimile brașovenilor imnul retrezirii naționale… La drum!
