CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ MULȚUMEȘTE FRUMOS TUTUROR CELOR CARE VIZITEAZĂ ȘI EMPATIZEAZĂ CU STAREA DE SPIRIT A ACESTUI BLOG!

duminică, 31 mai 2015

BÂLTA...DE LA IMPOSIBIL LA DIVIN! A FOST GREU ȘI A DEVENIT MINUNAT!

Ziua de Duminică
Ora 8.30 Nu știu dacă voi găsi cuvinte potrivite, pentru ca să pot reda atmosfera evlavioasă de Rusalii, trăită în BISERICA DIN BÂLTIȘOARA. Cu părintele Ioan trăind emoționant fiecare cuvânt al Sfintei Liturghii, cu răspunsurile de la strană oferite de membrii cenaclului, cu pricesnele blânde ardelenești, care au clamat spiritul înflăcărat al oltenilor și i-au făcut să trăiască parcă în Rai.
Deci, ziua a început cu har și cu sfințenie. Am vorbit oamenilor despre certificatul de botez al Bisericii, despre acea zi de CINZECIME, în care Duhul Sfânt a coborât în inimile apostolilor și în locuitorii IERUSALIMULUI...
14.00 Am plecat prin RUNCU spre PEȘTERA SFÂNTULUI NECTARIE... Drum de câțiva kilometrii prin sate, apoi am intrat într-un defileu unic, gen Cheile Bicazului, un loc de agrement pentru turiști, dar de evlavie și responsabilitate pentru noi, misionarii Maicii Domnului. Un peisaj superb, mirific și plin de savoare. Am urcat scările de stâncă și am intrat în mica peșteră, amenajată ca un paraclis, cu icoane superbe, cu candele și cu pace sufletească. După fotografiile de rigoare, ne rugăm și cântăm Apărătoare Doamnă. Atmosfera este superbă . Ne simțim stingheri și plini de lumină lină. Auzim că aici vine și slujește un pustnic, iar Sfântul Nectarie ne privește din toate părțile... Minunat!

18.00 Suntem în Bârda, sat vecin cu Bâltioșoara. La această oră ar fi trebuit să înceapă concertul, dar nu sunt decât câțiva oameni. Sincer să fiu, anticipam o asemenea problemă. Nu intrăm în panică. Nelu Ivan cântă divin  pe scenă, un fel
de antrenament artistic cu micuțul public improvizat din noi și cei câțiva oameni...  Scriu un poem... Paradoxal, ne simțim totuși bine...
19.00 la această oră i-au hotărârea de a ieși în centrul satului, împreună cu părinții parohi și a chema oamenii, care stăteau pe uliți indeciși, rușinoși și firavi neștiind ce este acela un concert susținut de BISERICĂ... Le explic în cuvinte scurte și hotărâte și apoi îi conving să vină după noi... Efectul este miraculos, zeci de oameni vin spre Cămin, apoi alții și alții...
ÎNCEPEM CONCERTUL... Greu, oamenii sunt agitați, nu știu cum să se comporte... Unii cântă, alții aplaudă, iar alții încă nu-și găsesc locul. Am nevoie de un dialog insistent pentru a-i priza și a le explica tot ceea ce facem noi. La fel și colegii, par descumpăniți... Într-o primă fază îi simt chiar obosiți și nesiguri, dar e doar o iluzie de moment. În sfârșit, cântecele curg frumos, oamenii încep să lăcrimeze și totul se schimbă...
În 30 de minute se realizează o atmosferă incendiară. Nu exagerez cu nimic, e chiar unic. Oltenii iau foc, mai ales la cântecele patriotice și se implică total în visul nostru... CĂCI 
TOTUL PARE UN VIS... Noi simțim de pe scenă momentul și dăm tot ce avem mai bun în glas, în inimă și în virtute... Iar, la sfârșit regretăm că oprim motoarele iubirii... Într-un concert care a părut de-a dreptul imposibil la început și s-a sfârșit în mod nemaipomenit...
Mulțumim Bârda, oameni minunați și frumoși! 

Mulțumim Părintelui Ioan Bucur și tuturor celor din jurul său, prieteni de acum ai noștri și ai condiției noastre mărturisitoare...
SĂ FIȚI IUBIȚI!


ARDE SCENA OLTENIEI...CENACLUL LA DATORIE!


Drum spre Gorj. Plecăm din Sibiu, cu mașinile. Mă așez lângă Nelu Ivan și doamna Mirela și povestim de proiectele Cenaclului. Mi se cere să scriu o poezie despre salvarea lemnului din pădurile românești și exact la intrarea în Târgu Jiu poezia e gata. Efectul pare că este unul bun, căci Nelu Ivan îmi spune că vrea numaidecât să îi dau poezia spre a face un cântec de generație...
În tot acest timp țin strâns legătura telefonică cu familia Părintelui Ioan Bucur... Pe unde o luăm? Mai avem? Cum sunt oamenii pe acolo... Și răspunsul ne vine fix la ora 15 când ajungem în Bâltișoara. Suntem primiți acolo regește. Poliția, autoritățile, sătenii, părintele Ioan cu cădelnița și clopotele care bat puternic a bun venit. Rămânem uimiți și ne dezmorțim greu, dar ne revenim în cele din urmă... Și vorba ardeleanului: Doamne, tare fain e!
La ora 16 a început slujba de maslu. Biserica e arhiplină. Preoți și săteni veniți din multe locuri. Predic și le spun oamenilor că însuși Maica Domnului ne-a trimis la ei. Oltenii zâmbesc și apoi lăcrimează. Mai ales că încerc să leg un dialog spontan cu ei și cu necazurile lor. Le propun să mergem și la Cămin spre a realiza concertul cenaclului și la ora 18 ne îndreptăm agale spre centru satului. Acolo totul este pregătit. Scena ne așteaptă. Andrei, Nelu Ivan, Sorin, Ștefan deocamdată... iar Alexandru și Romică sunt încă  pe drum, ei plecând ceva mai târziu din Mediaș.

La 18.30 concertul începe. Cântăm pentru Maica Domnului. Apoi, Mama și în sfârșit atmosfera se încinge. La RUGĂ PENTRU PĂRINȚI  toată lumea cântă și lăcrimează. Recităm poezii din cartea cea nouă pe care am scris-o și punem pricesnele direct pe inima spectatorilor. Sunt vii, frenetici, calzi și se antrenează în cursivitatea momentului. Încerc să-i aduc în stare de apogeu, și reușim la cântecele patriotice: ÎN MUNȚII ABRUDULUI, DIN ȚARA MOȚILOR, TRECEȚI BATALIOANE ROMÂNE CARPAȚII... Propun și alte cântece și toate prind foc. Sosesc și Romică cu Alexandru și scena se întregește de inimi. Deci: SĂRACĂ-I INIMA  MEA ȘI LA INIMA CEA BOGATĂ par să fie piesele serii, atât de sublim sunt cântate de public... 

Sorin Popa este în vervă și declanșează zâmbetul cu a a sa piesă: CONSTANTIN ȘI VERONICA. Nelu Ivan intervine și el delicat în cântec, iar apoi ne reîntoarcem la cântecele patriotice: NE-AU CĂLCAT STRĂINII. Sună divin și lumea se ridică în picioare. Toată sala cântă. Un succes nemaipomenit. Nu putem deci rata momentul de glorie, așa că le oferim: CÂNTEC PENTRU OLTENIA... HAI UNIVERSITATEA, HAI CRAIOVA, TU, CAMPIOANA UNEI MARI IUBIRI...
Încheiem seara cu NOAPTEA E STĂPÂNĂ-N VALE, la microfonul principal venind Părintele Ioan, cel de la care am învățat de fapt cântecul, acum 12 ani. Imnul ne găsește mai uniți cu publicul ca niciodată și seara se încheie minunat... Iar eu adaug doar  atât: Aceasta este Oltenia și aceștia sunt pandurii lui Tudor!

Azi, duminică, am ținut un al doilea recital la Biserică. Frumos și la fel de înălțător. Nu avem practic timp de respiro. La ora 18 cântăm în Bârda... La Cămin...Suntem în Oltenia, la datorie... Cu Dumnezeu pe buze și în inima noastră!

miercuri, 27 mai 2015

MERGEM ÎN OLTENIA...

Unde mai mergeți fraților? - mă întrebau credincioșii, ieri la hram și am spus simplu: Târgu Jiu. Dar pentru ca să dăm Cezarului ce este al cezarului, știind că noi mergem într-o localitate de lângă orașul lui Brâncuș, am luat harta și m-am uitat mai atent să văd unde vine satul Bâltișoara. Și am aflat...
Imagini pentru gorj... Din Târgu Jiu ar fi 18 kilometrii, adică vreo 25 de minute cu autoturismul. Punct. Ieși pe lângă Plantația Nuci la vest de oraș, apoi treci de Rșovița, cotești la stânga, urmează, Răchiți, comuna Runcu și ajungi în Bâltișoara... Aici ne va aștepta cu mult drag Părintele Bucur, fost paroh în Alma-Vii Mediaș, s-au primul preot care a scos Cenaclul Lumină Lină dincolo de Sibiu, acum vreo șase ani. Între timp însă, părintele s-a mutat în Oltenia, și iată că acum poftește cenaclul la un festin de două concerte. 
Imagini pentru TARGU JIU
Imagini pentru BISERICA DIN BÂLTIȘOARAAud că pregătirile sunt ca de obicei deosebite. Se fac sacrificii frumoase ca noi să venim și să avem toate condițiile exprimării spirituale. Știu că sâmbătă la ora 18, vom concerta în Cămin, iar duminică vom cânta în Biserica satului, apoi duminică seara ar fi a treia manifestare, foarte aproape la Bâlta. 

Familia părintelui, credincioșii, oameni deosebiți din Târgu Jiu s-au organizat din timp cu mare emoție și ne așteaptă ca să venim. Alte amănunte nu cunosc acum, dar am certitudinea din partea gazdelor că vor veni sute de oameni, și nu numai din Bâltișoara, ci și din împrejurimi... Așadar la drum, că dacă stăm nu e bine... Cu Maica Domnului înainte...

marți, 26 mai 2015

SLIMNIC...CARTE POȘTALĂ NETERMINATĂ...

Despre concertul de la Slimnic vă pot spune azi, la două zile după desfășurarea sa, că a semănat cu o carte poștală scurtă, frumoasă și nesemnată... Părintele Piț, un om strașnic, deși a vorbit sătenilor de concert, nu a adus prea multă lume, dar a adus lume bună. Români de treabă... Și ne-a promis că la următorul concert , în septembrie vor fi cu sutele și concertul va fi de astă dată mediatizat...
Și totuși cum a fost? ... Ce să vă spun?... Emoționant... Puțini dar buni... Suflete curate...
Carte Poștală din Slimnic...
Ora 17. Am ajuns cu soarele. Și el cu noi. Căminul arată în condiții excelente. Deocamdată doar noi și cele peste 600 de scaune. Oboseala de ieri a dispărut. Numai noi putem face așa ceva, să o ținem una întruna cu aceste minunate concerte...
Mă întrebați cum e să fi din nou în Ardeal?... Vă răspund imediat, fug puțin afară din Cămin pentru a realiza o poză de grup. Peisaj excelent, în spate o cetate veche și casele pline de istorie ale românilor... Iată deci și răspunsul, așa e în Ardeal. Istorie, taină și speranță. Totul peste un munte de durere, căci rănile trecutului nu se pot șterge niciodată. De aceea, cenaclul nostru cântă ceea ce cântă. Noi, avem totuși o memorie...
Slimnic, sat românesc din proximitatea Sibiului pare la această oră un colț blând de sihăstrie îngerească. Și primul român care intră în Cămin, are haine tradiționale. Deci, portul e aici la el acasă... Și parcă inima noastră se înfierbîntă deja. Of, ce puțin ne trebuie spre a vibra. Simpla apariție a unui costum național aprinde lumina lină... și noi ardem...

Concertul în sine a fost uimitor de simplu și de frumos. Un dialog viu între Corul Bisericii aflat în fața scenei și membrii cenaclului. Cântece superbe, non-conformiste, în sensul patriotic... Atmosfera chiar a fost încinsă și la un moment dat apoteotică... Ce oameni faini! Nu pot acum să redau întrega atmosferă, dar noi ne-am simțit foarte bine. Și am cântat de toate, cu un plus pentru Sorin Popa, care a adus o piesă mai veche, da nouă la Cenaclul nostru: Constantin și Veronică. La fel și ceilalți colegi au cântat cu har... Har peste har și am încheiat cu dorul de părinți: RUGĂ PENTRU PĂRINȚI...că așa se cuvenea... Mulțumim Slimnic... Nici pe tine nu te vom uita!

sâmbătă, 23 mai 2015

DIN SPLENDOARE...NU MAI POT SCRIE...ÎNȚELEGEȚI DE CE?

  
Nu am scris până acum cronica de la Sălăgeni-Suceava. Obosit peste măsură, dar împlinit mai mult decât se putea, mi s-a părut că nu mai am cuvinte pentru a vă povesti cum a fost în Raiul Bucovinei. Și, poate că a 301 cronică a concertelor cenaclului, deși e istorie autentică, poate că nu o mai puteți citi cu același entuziasm... Sau mă înșel?...
Adevărul e că voi sunteți prea discreți atunci când citiți, iar eu scriu...scriu...scriu... Atitudine histrionică? Nu știu ce să zic? Dar nu cred că prim-planul îl caut prin scris, ci doar bucuria de a dărui... Altfel nu pot să trăiesc...
Hai să ne amintim cum am plecat miercuri spre Suceava. Microbuzul, nea Ovidiu șoferul...ne-a lipsit însă mult și Nea Vasile-fratele nostru de cruce... Popas în Mediaș...Urcă,ca de obicei sublimii noștrii medieșeni Nelu Ivan și doamna Mirela, Romică...fără Alexandru( nu a fost învoit de  la școală)... etc...
Apoi după nouă ore de drum ajungem în Sălăgeni... Unde mai avem puterea de a cânta Moldova și Ardealul la o cină teribil de curată... Și în gândul nostru vibra Bucovina...Vatra Dornei perla-perlelor din România... 
Concertul de a doua zi... vedeți sar de la o idee la alta... a fost deci un concert minunat. Dragile măicuțe așezate pe bănci în fața scenei, cum mai cântau. Din inimă și în lacrimi... Plângea poporul român...plângeau doinele noastre strămoșești...plângeau clopotele Moldovei sfâșiate de atâtea imperii cotropitoare... Plângea moartea și viața și noi pe scenă cântam cu drag de popor...  iar acum când scriu...în Sibiu...aproape de Piața Mare la 50 de metrii de mine, mii de tineri se destrăbălează într-un concert ZU-MANIA din care nu înțeleg nimic... Ei, cei ce au părăsit autenticul, Biserica și țara pentru a trăi altfel... Tinerii neamului...românesc... De aceea...chiar acum am început să plâng și eu...
Mă întorc însă în Rai... În Putna unde am dormit la câțiva pași de leagănul veșnic al voievodului Ștefan... Era acolo...acasă... Dormea și el... Liniștit... L-am trezit și l-am rugat să mai vină din când în când printre contemporanii mei, ca să trezească neamul...Dar mi-a răspuns că acum e totul foarte greu, că nici el parcă nu mai poate... Și l-am înțeles...
Cu părinții mei alături...ce șansă...fotografiile îi arată lângă mine exuberanți...cu ei în viață...am bătut acest drum al Moldovei... Și cu Cenaclul meu... Suflete din sufletul meu... Am continuat cu Sihăstria Putnei, apoi cu Sucevița... și divinul albastru de Voroneț...care pentru mine e verde românesc și ușă deschisă spre Rai... Maica de la Voroneț, ghidul mânăstirii, ne spunea: DAR VOI SUNTEȚI DEJA ÎN RAI... UNDE SĂ MAI MERGEȚI? ... Și am cântat cu inimă PREASFÂNTĂ MAICĂ ȘI FECIOARĂ chiar în Biserica Voronețului... Ce sublim... Să ajungă Cenaclul să cânte și acolo... De acum chiar nu mai pot scrie nimic... Mă înțelegeți?

Părintele Cătălin

dumitreancatalin@yahoo.com

miercuri, 20 mai 2015

DRUM SPRE CERUL BUCOVINEI...

CENACLUL LUMINĂ LINĂ e în drum spre Suceava. Trecem prin rai, prin Bucovina. Suntem parcă firavi la trup și răscoliți puternic sufletește de miile de brazi, lumânări terestre ținute pe umeri de îngeri. Romică zâmbește a bine, Ștefan admiră tăcut visul, Sorin parcă e în altă lume, Andrei urmărește cu candoare splendorile, iar soții IVAN au privirile pline de lumină... Microbuzul merge și de-ar avea gură s-ar ferici și el pentru ceea ce întâlnește în cale...
Din când în când mai zâmbim și mai rostim un poem. CÂNTĂM,TĂCEM, CÂNTĂM și apoi ne lăsăm din nou copleșiți de splendoare... BUCOVINA... dar din lacrima lui DUMNEZEU... Pe-un picior de plai, pe sprânceana dorurilor noastre de frumos... LA DRUM CU CENACLUL... O oră. Două, trei...pauză, apoi patru, cinci...multe... ȘI DRUMUL DEVINE CREZ, JERTFĂ ȘI DESTIN... TOTUL DE DRAGUL LUI DUMNEZEU... NOAPTE BUNĂ!

Cum să îmi las privirea să te încerce,
Smerită și frumoasă Bucovină,
Căci până-n noapte ochii o să-mi sece,

De lacrimi răscolite peste vină.

Aici și-a pus opinca Dumnezeu,
ȘI-a păstorit o turmă de mioare,
Și numai El, la bine și greu,
A spus că din iubire se și moare.

Căci cei ce trec prin tine simt mirat,
Că nu trăiesc pe o planetă strâmtă,
Ci într-un pridvor de inimă curat,
Pe-n fel de cer ce s-a lăsat pe tâmplă.

Căci Bucovină nu ești doar  pământ,
Furtuni de brazi, ghirlande de iubire,
Ci locul României cel mai sfânt,
Terestru paradis de nemurire.

Te binecuvintez acum cu un fior,
Ca fiul de risipă întors acasă,
Și din Ardeal  la tine vin cu dor,

Să-ți las smerit o lacrimă pe masă.


ȘI UN POEM SCRIS LA ORA 20... POTECI DE RAI - BUCOVINA
POTECI DE CER-BUCOVINA

Poteci de iubire, sfios mă frământă,
Un brad, încă unul, și îngeri sunt mii,
Vecernii de lacrimi în mine se întâmplă,
Dar oare și munții aceștia sunt vii?


Pământul sărută opinca ce-i lasă,
Din treceri sfioase, credință și dor,
Dar vai, peste tâmplă tot ceru-mi apasă,
Nu vrei amintire cu mine să zbori?

Vedeți cât e țara, umilă și multă,
E loc de splendori, pentru unul și toți,
Și caii iubirii de vise ascultă,
Când carele calcă smerite pe roți.

Te uită creștine, ce milă îți vine,
De ce fugi de neam și de tot ce e sfânt,
Căci numai acasă e pace și bine,
Când morții și vii își fac legământ.

La noapte oierul va plânge la stână,
Pe-o cruce de piatră, vorbind cu cei sfinți,
Se așeză în lacrimi pădurea română,

Și face metanii în ochii cuminți.

luni, 18 mai 2015

GALA 300 A CENACLULUI LUMINĂ LINĂ LA ALBA IULIA - DOUĂ REPORTAJE DE SUFLET SCRISE DE PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN ȘI DOAMNA MONICA ARMENCIU

De acum totul e doar o amintire. Blândă, curată și veșnică. Cenaclul Lumină Lină în cea mai complexă formulă și exprimare din mica sa istorie, a ajuns la Alba Iulia. A fost concertul cu numărul 300. O GALĂ în adevăratul sens al cuvântului. Gazdă și beneficiară a reprezentației noastre: Biserica Ortodoxă de lângă gară. Paroh inimitabil, ospitalier desăvârșit, iubitor de artă și de istorie națională: Părintele Lazăr Ioan. Și un public frumos, admirabil și chiar înălțător în tot ceea ce ne-a dăruit nouă.

Am fost la Alba Iulia pentru că se cădea să fim numai și numai acolo. În cetatea legendară a Marii Uniri. În sanctuarul mântuirii neamului românesc. Într-o biserică veche, în care spunea Părintele Ioan că e mai mult decât posibil ca să fie îngropat TRUPUL LUI MIHAI VITEAZUL... Poate că, tocmai de aceea, Mihai Viteazul a rânduit, din rai, ca noi să fim ieri acolo. Și a fost minunat.
Drumul spre Alba Iulia a început la ora 13 la Biserica născătoare de cenaclul, pe Strada dealului din Sibiu... Prieteni, credincioși, tineri, vârstnici, oameni frumoși, s-au strâns laolaltă spre a pleca către Mecca Română. Apoi, pe drum sau alăturat alți admiratori ai grupului nostru. Atmosfera a fost degajată, veselă, de sărbătoare. Doamnele au pregătit platourile cu merinde pentru masa românească care urma să se desfășoare la iarbă verde... și, în fine, coloana a pornit cu bucurie... Spre Alba, spre Mecca, de-a pururi...


   La ora 14.30 am ajuns la bisericuța din Alba. Am descărcat aparatura, am făcut primele probe vocale și instrumentale, și am recepționat și primele aplauze furtunoase. Veneau din partea sibienilor noștri. A urmat un moment emoționant la statuia lui Mihai Viteazul, situată în fața locașului de cult. Aici am făcut o fotografie, apoi am întonat cântecul REÎNTREGITORUL... Atmosfera patriotică a prins fierbinte contur și totul a început să devină minunat...

La ora 15 urcăm în poienița de lângă Schitul vechi al Albei. Aici are loc a adevărată masa românească, cu acompaniament de saxofon, cu cântece folclorice vechi și cu o poftă mare de mâncare. Să remarcăm că la această GALĂ 300 au revenit în echipa cenaclului o serie din foștii săi membrii, un gest de excepție și o mărturie că Cenaclul nu a fost uitat. De fapt, smerenia le-a spus celor ce au fost din nou alături de noi, să nu uite că Cenaclul a fost mai mult decât o șcenă, el a fost chiar o familie și o școală de conștiință ... Mulțumim așadar: Leonard Strugar, Mihaela Pal, Dalia Alb și domnului Dumbravă, care au fost și rămân copiii de inimă ai cenaclului.
Despre ceea ce a urmat, va scrie mai jos doamna Monica Armenciu. Vă îndemn să citiți
Părintele Cătălin


MONICA ARMENCIU:
A  fost Gala 300, a fost  Alba Iulia, a fost sublim!          

Da părinte, ce e de la Dumnezeu rămâne, noi toţi vă mulţumim pentru aceste ceasuri unice trăite în biserică alături de Maica Domnului şi de Cenaclul Lumină Lină. În această minunată Biserică monument Sf Treime din Maierii Bălgradului ctitorită în anul 1597 de către Mihai Viteazul, domnul Ţării Româneşti, publicul din Alba Iulia a asistat la un concert de excepţie. Nici o altă stare nu se poate asemăna cu fiorul pe care îl simţi de la primul cântec al Cenaclului Lumină Lină.                                                  
 
La început Romică bate toaca, apoi părintele Petian atât de frumos ne îndeamnă, ca un merit pe care trebuie să-l dăm lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfinţilor şi eroilor noştrii cum este scris în Psalmul 46: “Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.” Să cântăm împreună cu Cenaclul Lumină Lină lui Dumnezeu;
Părintele consilier, Cătălin Dumitrean întemeietorul şi creierul cenaclului a prezentat
Sfintele Moaşte, Sf. Icoană a Maicii Domnului care a lăcrimat şi reverenda Părintelui Arsenie Boca, aduse la închinare credincioşilor, spre bucuria tuturor, apoi ne-a încântat sufletul cu glasul sublim al sfinţiei sale timp de două ore cât a ţinut concertul, prezentând şi cântând… totul doar pentru Maica Domnului!
Andreea a interpretat  atât de frumos, de sensibil:”Curaţeşte-ne Doamne casa şi masa şi duhul şi trupul de toate rătăcirile, de toate nelegiuirile, aşa încât să ne rămână o singură grijă, un singur drum, o singură dragoste. Izbăveşte-ne Doamne de străvechiul nostru blestem de a porni peste tot şi a nu ajunge nicăieri…de a le
începe pe toate şi a nu duce nimic până la capăt…” a pus atâta emoţie în poezie, i-a dat viaţă.
Imnul naţional intonat de toată lumea, bineînţeles în picioare, Doamne ce fiori… apoi în forţă cântecele patriotice; Doamne cum, mai răsuna biserica la Clopotul reîntregirii:”Cât flamura roş-galbenă-albastră/ Ne este prag şi steag şi ideal/ Veniţi români, veniţi la Mecca noastră/ Veniţi la Alba Iulia-n Ardeal”. Am făcut ascultare din tot sufletul, am cântat cu toţii atât prietenii cenaclului care i-au însoţit printre care am avut bucuria să mă aflu, cât şi credincioşii acestei
frumoase parohii conduse de părintele Lazăr Ioan şi părintele David Adrian, ce oameni minunaţi, ce duh, s-o fi auzit pe bunica Maria în vârstă de 86 de ani, lângă care am avut plăcerea să stau cum ţinea ritmul cu ceilalţi; Vibrau piepturile cântând:”Capul lui Mihai Viteazul/ De la Torda se ridică şi întreabă de ce Ţara/ A rămas atât de mică./ Şi Câmpia Tordei, tristă/ Îi răspunde lui cu jale:/ Fiindcă astăzi ducem lipsa/ Capului Măriei Tale.”
Toţi membrii cenaclului au interpretat minunat, ascultându-i pe aceşti oameni minunaţi, ne dăm seama tot mai mult ce poate face un
om cu talentul său câtă fericire adusă în sufletele oamenilor, la fiecare ascultare a pricesnelor, a doinelor găseşti acel acord sublim… am fost copleşiţi de emoţie, am aplaudat sincer, necontenit, cu zâmbetul pe buze, iar membrii cenaclului ne-au zâmbit înapoi copleşiţi de mulţumirea noastră.
Se cuvine să amintim de momentul oferit copiilor de fratele Ovidiu de la Bistriţa, de interpretarea părintelui Nicolae acea cântare de rugăciune către Domnul şi Împăratul Cerului, cred că fiecare membru al cenaclului ar merita un articol special… sonorizarea asigurată impecabil, acompaniamentul totul.
După o asemenea zi, masă la iarbă verde cu prietenii cenaclului, Tort aniversar, bucurie, vizitarea Cetăţii din Alba Iulia, apoi acest magnific concert, la finalul căruia, am primit cu multă bucurie vestea că, a început oficial canonizarea Părintelui Arsenie Boca; cu siguranţă mulţi am devenit mai buni, mai recunoscători bunului Dumnezeu pentru tot.

Mulţumim preoţilor parohi Lazăr Ioan şi David Adrian, doamnelor preotese, părintelui Cătălin Dumitrean, părintelui Petian, membrilor cenaclului Lumină Lină, şi tuturor celor care au făcut posibil acest concert minunat.


FIE CA CELE 300 DE DRUMURI  ŞI JERTFA TUTUROR, SĂ FIE TOTUL SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU! AMIN!

Monica Armenciu

duminică, 17 mai 2015

ALBA IULIA SAU GALA CELOR 300 DE ZILE DE IUBIRE!


Nu, nu pot să nu scriu aici și acum ceva... E aproape miezul nopții și am trăit o zi de unică. Ziua concertului 300...la Alba Iulia în cel mai frumos oraș din România... Maica Domnului mi-a făcut mie și prietenilor mei acest favor... ea știa că iubesc mult Alba... Și a venit exact acum cota 300... La Alba Iulia...
Ce zi! Minunată! Lăcrimez... Iertați! Nu știu ce să zic...dar nu mai pot... de iubire... de bucurie pentru că am ajuns aici... La 300 de... recunoștință... Of ce greu îmi vin acum cuvintele... Nu, nu am obosit... Să nu credeți dragii mei că nu mai pot. Sunt viu, proaspăt și nimic nu o să mă încline... Dar a fost ziua în care Dumnezeu mi-a arătat că mă iubește...
Ce ani... Până la acest Alba Iulia... Și ce concert a fost astăzi... Unic... Am simțit harul. Cred că Maica Domnului era acolo... Da, da, era acolo... de aceea am ajuns noi la 300 de fragmente de Rai... Măicuța! Scumpa... Minunata!


E târziu... oare sunt frânt... Dar a meritat tot ce a fost... Știți ceva, nu regret nimic... Cum pot să regret iubirea... Cenaclul Lumină Lină! Alba Iulia... Răsplata unor zile inedite... 300 de biruințe și de lacrimi de cer... Mulțumesc tuturor! Ați fost lângă mine... Și la bine și la greu... Ce e de la Dumnezeu rămâne...

vineri, 15 mai 2015

CENACLUL LUMINĂ LINĂ LA GALA 300! DUMINICĂ, 17 MAI -ORA 18 LA ALBA IULIA!


Imagini pentru ALBA IULIA BISERICA MAIERI
BISERICA DE LÂNGĂ GARĂ
Imagini pentru ALBA IULIA WALLPAPERPovestea noastră curge ca un izvor frumos. Vine la rând GALA 300, la Alba Iulia și îmi doresc să fiu acolo împreună cu colegii mei...Nu avem timp de evaluări. Statisticile nu aparțin creștinilor. Mântuitorul spune doar atât: Du-te și fă și tu asemenea! și de aici ar trebui să înțelegem toți că ceasul nu e unul al analizelor...

Mergem la Alba Iulia în mod unic și surprinzător. Nu credeam că acest concert se va face în Orașul Marii Uniri. Și iată-l aproape făcut. Corabia Cenaclului a fost efectiv trasă de curenții harului și dusă spre Alba Iulia. Pentru că, inițial Gala 300 ar fi trebuit să se desfășoare undeva lângă Suceava, în Moldova... Dar Maica Domnului a vrut altfel... Și a dorit ca să fim în Ardeal ... și unde? Tocmai la Alba Iulia... lângă Horea, lângă Avram Iancu, lângă Mihai Viteazul, lângă Catedrala Reîntregirii...
VENIȚI ROMÂNI/ VENIȚI LA MECCA NOASTRĂ/ VENIȚI LA ALBA IULIA ÎN ARDEAL!

PROGRAMUL DE DUMINICĂ:

ORA 13:
Plecarea din Sibiu, în coloană, cu steaguri tricolore

ora 14
SOSIREA LA BISERICA DE LA ALBA IULIA
(se instalează aparatura fonică)

ora 15

PRÂNZ ROMÂNESC LA IARBĂ VERDE, lângă SCHITUL DIN DEAL (ZONA ȘTRAND )
(fiecare membru și prieten al cenaclului va aduce cu sine merinde și apă)

ora 16
Se vizitează Catedrala Reîntregirii și Dealul LA FURCI (locul unde au fost trași pe roată Horia și Cloșca)

ora 18 concert

DACĂ ESTE POSIBIL, TOATĂ LUMEA VA PURTA STRAIE ROMÂNEȘTI...