marți, 25 august 2015

CAVALERII FĂRĂ CAI! O SCRISOARE CĂTRE COLEGII DIN CENACLU...CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE...

Nouă ne-a lipsit fiecăruia câte un cal. Că de cruce am avut parte, ca și de cum am fi ținut o lance în mână. Închipuiți-vă cum i-ar fi stat lui Romică în zale de cavaler medieval, gata să răstoarne toate castelele burgheze ale ipocriziei mondene... Ar fi  fost superb... Dar pe Alexandru...cred că fierbe la gândul că de multișor nu a mai fost în Lumina cea Lină... ehei,...preot acum... dar cred că încă nu și-a pierdut sângele de misionar, mai că el nu prea sună niciodată la telefon... Dar îl iubesc!
Nelu Ivan ar fi putut conduce o echipă de moți. Ca și Avram Iancu. Ziua ar fi luptat, seara ar fi horit, așa cum făcea și Crăișorul, când se retrăgea în șura oamenilor ca să doinească la suflet amarul... Și ar fi sunat chitara lui așa de frumos... Oricum, Nelu Ivan e un fel de înger de iubire și pace românească... Cu el îmi simt nădejdile hotărâte și avânturile domolite... Și ce mult îl iubesc...

Măi fraților! Să-i trimiteți articolul acesta și lui Romică, că el mereu zice că nu prinde internetul de Sibiu... Scrieți așa cenalcullumina@gmail.com...cu dragoste pentru cel mai minunat dintre pământeni...
Sorin Popa... A dat lovitura cu MAMA...Dar el însuși e un dor de țară infinit... Are chip de dac și suflet de roman... Și CU CĂCIULILE PE FRUNTE , parcă și Constantin se întoarce mai repede ACASĂ...DE LA BUCUREȘTI...TOT MAI BINE E ACASĂ...ADICĂ ÎN CENACLUL LUMINĂ LINĂ!... Putere, frate Sorin!


... Andrei... Sfinx care încă caută zâmbetul. Și e atât de fain când zâmbește. Face ce face și ne este indispensabil. Pune suflet, are ritm și e curajos... Mi-e ca un prunc, dar să nu-i spuneți că am zis așa despre el. Pentru că am o slăbiciune pentru el, mi-e drag și ca un frate...
... Stefan... O fotografie, încă una, încă trei, Ștefan nu e niciodată în ele... Dar e totdeauna lângă mine, iar asta spune tot...

... Andreea... Urcă în suflete cu pacea inimii și bucuria vârstei de... Nu vă spun cât... Mulțumim!
Nu-i uit, nici pe Vai și nici pe Florin... De la ei începe siguranța și mă rog ă fie mereu tineri și la fel de hotărâți pentru misiune. Și să aibă cât de mult timp pentru Cenaclul nostru... Ca să nu zic că abia aștept Postul... Suntem împreună parcă de o viață... Și e atât de frumos...

Și la final, un omagiu pentru acei oameni minunați...de la țară...pentru care există cenaclul LUMINĂ LINĂ și există ȚARA!... Poate îi face domnul Nelu, o melodie... Cine știe...numai să citească... și să mia pună un refren... Cine  știe...

PĂRINTELE


CÂNTEC DIN VATRĂ
Leagănă-ți calul, stelele în șură,
Lasă izvorul să fugă de piatră,
Iartă pământul, nu-i nicio ură,
Focul să-ți ardă în sfânta vatră.

Stai la icoane, mai spune-o rugă,
Tu poruncești și ai gură curată,
De-ai fi stăpânul, de-ai fi vreo slugă,
Ție tot cerul ți se arată.

Cosește fânul, culege prunii,
Pune pe masă pâine de casă,
Tu nu ești pleavă cum vrură unii,
Ci doar o cruce, veche, frumoasă.

Vine și toamna, struguri și jale,
Adună lemne, plin de vecie,
Tu și din lacrimi vei face cale,
Vină și iarna, ce-o fi să fie.

Apoi la poartă, când ieși la tihnă,
În sărbătoare și în duminici,
Parcă ți-e dorul fără de vină,
Vorbești, cu alții și te cumineci.

Va trece astăzi, pleacă și mâine,
Timpul se schimbă și se mâhnește,
Nu însă miezul din sfânta-ți pâine,
Ce-ai botezat-o viu, românește.

Și tot acolo, lângă fântână,
Sau la icoane, cu o cunună,
Dragostea simplă o să rămână,
Cu demnitatea, simplă și bună.