Șirioara-15 august 2015
ora 8.00
Pentru EA , pentru Maica Domnului nimic nu e prea mult.
Poate doar gândindu-ne la dragostea ei față de lume și având în vedere
raporturile noastre cu dragostea ei, simțim că nu am făcut multe în viață. Ea
spune FIE- iar noi ne gândim mereu la SĂ VEDEM... Ea este dăruită 100% omului,
pentru care se roagă neîncetat, iar noi încă avem rezerve să facem totul
pentru mântuire...
 |
| Biserica din Șirioara la ora 8 dimineața |
Povesteam aseară cu Părintele Radu și cu doamna preoteasă
Ana, de felul în care credincioșii din Șirioara au plecat la Mânăstirea Nicula
și au înfruntat drumul ore și ore în șir, mergând pe jos, apoi o ploaie
puternică de vară, iar în această seară, la lăsarea întunericului, vor reveni
în sat cu lumânări aprins, cântând pricesne și oferind Măicuței toată dragostea
lor. Ascultând povestea și anticipând ceea ce în premieră existențială vor
vedea și ochii mei, am înțeles de ce
acest popor mai are încă binecuvântarea
lui Dumnezeu. Evident că datorită Maicii Domnului.
Pe Maica Domnului am adus-o în familia noastră. Ea ne este
uneori mamă, alteori soră și chiar casă. Ea ne odihnește și tot ea ne dă
răbdare și inteligență de viață. Cu ea plângem și uneori râdem. Cu ea vestim
bucurii și scoatem suspine. Cu ea căutăm calea cea dreaptă a vieții și ne
întoarcem din marile noastre rătăciri. Mâna ei e mereu întinsă către noi și
poate că numai așa am reușit să însemnăm și noi ceva în viață. Restul,
iluziile, funcțiile, titlurile, laudele,
orgoliile, slăvirile deșarte, agoniseli din cămări, nu au fost decât
înșelări și deochi spiritual. De la Maica Domnului începe adevărul și curge
mărturisirea speranței. Și dacă o cunoști nu vei mai dori mai nimic de la
viață. Dar te vei bucura cântându-i și spunându-i mereu: Te iubesc, Măicuță!
Marie
( poem scris în casa Părintelui Radu, la Șirioara, 15 august 2015, ora 8.30)
( poem scris în casa Părintelui Radu, la Șirioara, 15 august 2015, ora 8.30)
Coboară crinii pe pământ,
Din candeli îngerii ies spre soare,
Și vreau să-ți fac un legământ,
Ție, Preasfântă Născătoare!
Să-mi fac din viață colț de rai,
Covor de floare lângă floare,
Să cânt din el, cu propriu-mi grai,
Ție, Preasfântă Născătoare!
Spunând: Marie! Te iubesc!
Întinde-mi mâna pe cărare!
Să-ți dau frumosul omenesc,
Ție, Preasfântă Născătoare!
Și când o fi să fie greu,
La ceasul morții care doare,
Tu, să mă duci la Dumnezeu,
Cu dor, Preasfântă Născătoare!
