marți, 27 octombrie 2015

Două zile de vis, patru concerte de neuitat

    Ziua de luni a reprezentat un nou tur de forță al Cenaclului Lumină Lină. Două concerte într-o singură zi, două concerte emoționante în care am oferit câtorva sute de credincioși tot ceea ce a avut mai bun Cenaclul. Am lăsat în urmă oboseala, sutele de kilomtetri parcurși în ziua de duminică și am cântat...atât de frumos, atât de sublim. Bunul Dumnezeu a rânduit așa -concertul 330 a fost să fie tocmai la Târnăvioara. Un sat mic, desprins parcă din poveste, cu un preot generos Părintele Corneliu Ganea. Ne-au așteptat peste o sută de oameni. Țărani mirifici și frumoși tocmai prin simplitatea lor. Însă au cântat mai puternic decât o mie...ne-au emoționat și pe noi. Cenaclul a ajuns la Târnăvioara cu un efectiv minim, dar viu: Părintele Cătălin, Romică, Dalia Alb, Vali Rațiu- orgă, Părintele Alexandru, Andrei Băltean.
    La ceasurile  10 ale zilei descărcăm aparatura. Ne facem griji cum o să fie așa de puțini. De fapt concertul e început numai de Părintele Cătălin, ceilalți colegi neajungând încă. 
Încet-încet atmosfera se destinde și oamenii devin receptivi, la provocarea părintelui. Câteva pricesne și cântece patriotice s-au ridicat înspre cerul albastru. Se cântă „”Cuvine-se să fie”- piesă mai veche și toată lumea este emoționată. Apoi „TU ARDEAL” și „MAMA”- o interpretare originală a părintelui care a stârnit lacrimi în rândul oamenilor. Sosesc și ceilalți colegi și atmosfera este una deosebită. Acești oameni simpli, reușesc să ne facă să fim cerești. Lăcrimează mamele, bunicile, chiar și copii... La fel primarul, viceprimarul, consilierii locali... Toți au lacrimi de iubire. Părintele Claudiu- din Copșa Mică- nu se lasă mai prejos și mărește cota adunării cu o interpretare divină au unei pricesne. La fel și o credincioasă, doamna Mărginean, care pune inima la mare încercare, cu cântecul „NOAPTEA E STĂPÂNĂ-N VALE”. S-a făcut liniște și pacea pare să fie regină în această mică biserică de duh românesc... Încheiem concertul ca de obicei cu IMNUL și plini de har ne reîntoarcem la Sibiu... Acolo ne aștepta la ora 18 un alt concert, sau o altă lecție de iubire...

Pentru a reda mai fidel atmosfera concertului de la Sibiu, l-am rugat pe Părintele Cătălin să ne scrie chiar dânsul câteva cuvinte. Părintele ne-a adus și o fotografie, realizată de Nelu Ivan, la Zăbrătău, acolo sus pe dealul Ardealului, pe care o alăturăm celor realizate la concertul de aseară. Așadar, să dăm Părintelui cuvântul și să-și deschidă cum se poate inima:

"DRAGII MEI,
Mă uit la fotografia făcută de Nelu Ivan și îmi privesc Ardealul, așa cum stă el discret și stingher, dincolo de frământul meu... Vin după un turneu de patru concerte în două zile, și din respect pentru poporul român, mă feresc să-i zic că a fost epuizant... Cel mai greu drum a fost cel de aseară... Eram în Sibiu. Acasă pe strada Avram Iancu 18. La ora 17.35 am plecat spre Biserica Sfântul Dumitru de pe strada Faurului. Un minut până în Piața Mică...Un pas, doi, trei, patru... Apoi, am coborât pe Podul Minciunilor, cinci, șase, șapte trepte... Vira scurt la stânga, doi, trei, patru...zece metri... și iată-mă în fața bisericii... 5 minute de mers pe jos... Cel mai scurt și mai ciudat drum, făcut de întemeietorul Cenaclului Lumină Lină, pentru a ajunge la un concert al Cenaclului Lumină Lină...
Apoi, din nou o minune. Oboseala a dispărut instant. Sibienii mei au dat totul pentru a face un concert mare. Colegii mi-au simțit stările sufletești și au prin aripi. Părintele Alexandru, Romică la înălțime... Vali și Florin absolut superbi... Ștefan pe poziții temeinice...Teodor obosit, dar hotărât... Andreea cu calm și fervoare... Mihai și Ionică frumoși și curați în dăruire...Am început cu „LA UMBRA CRUCII TALE”... Și am continuat cu vechi șlagăre din repertoriul Cenaclului. Am făcut improvizații pe scenă, am citit poezii mai vechi, am lăcrimat... Totul era minunat... Și lumea simțea... Și sibienii ne-au adus aminte de iubirea pentru Maica Domnului, de faptul că ea a îngăduit existența acestui cenaclu și mărturisirea noastră... Ea ne-a ales să-i fim trubaduri. Ne-a scos din lume și ne-a adăugat în planurile ei divine. Superb!
     Un pas, doi, trei...înapoi acasă... Oboseala nu mai este... Am învins inerția și am sărutat încă odată Icoana nădejdii... Îndrăzniți!- ne spune Hristos- Eu am biruit lumea! Vin după un turneu frumos. Dar oare cum am fi arătat noi fără toți aceși oameni? Cu siguranță, că nu așa cum arătăm acum..."