CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ MULȚUMEȘTE FRUMOS TUTUROR CELOR CARE VIZITEAZĂ ȘI EMPATIZEAZĂ CU STAREA DE SPIRIT A ACESTUI BLOG!

luni, 30 noiembrie 2015

CEL MAI FERMECĂTOR IAȘI! DOUĂ ZILE ROMÂNEȘTI!

La Iași a fost mai mult decât o Zi Națională sau două concerte de excepție ale Cenaclului
Lumină Lină... La Iași ne-am regăsit dreptul la speranță. Să numim doi oameni absolut minunați: Preotul Prodan și doamna Elisabeta Luncanu. Miza: Iubirea de neam și drptul la curaj.
Nu am scris nimic până astăzi. Aș fi putu începe cu drumul lung până la Iași, cu microbuzul condus de Ovidiu, și cu dorul de Vasile-celălalt prieten care ne lipsește, cu munții încărcați de zăpadă, cu Lacul Roșu care parcă dormea, cu frenezia colegilor și ocrotirea Maicii Domnului... Dar cum să poți scrie despre toate acestea în numai o singură cronică... Sunt pagini de scris, sunt vise de povestit, sunt gânduri infinite...

Și apoi Iașiul... Cuvioasa Paraschiva ne-a așteptat cu mâna caldă... Parcă era vie și noi o priveam înmărmuriți. Apoi plimbarea prin centrul Iașiului și pașii lui Eminescu care încă se aud... Eminescu, Creangă, Maiorescu...
Apoi, două concerte de inimă...La Sfântul Mina ca un început... Și seara... Cu peste șase d eoameni în sală. Cu copiii, grupuiri faimoase ale urbei, istorici, intelectuali, oameni minunați din popr... Au cântat aproape o oră și jumătate localnicii, apoi noi am ținut două ore de iubire... Și atmosfera a fost fără egal. Miraculos de frumoasă. Contaminant de sublimă. Cu o promisiune de a continua la anul, în luna martie, în Basarabia... Acum e zi de sărbătoare... La mulți ani!  Vom reveni...
Iași, ora 8.30

Părintele

marți, 24 noiembrie 2015

CENACLUL LA CEAS DE ANALIZĂ ȘI SPERANȚĂ

-        -  Cenaclul Lumină Lină continuă să ofere concerte de calitate duhovnicească și o propagandă națională unică pentru zilele pe care le trăim.
-          -Echipa rămâne la fel de unită, o familie în care grijile și bucuriile sunt comune, fapt datorat existenței unor oameni deosebiți, caractere limpezi și responsabile, care și-au asumat până la identificare destinul de cenacliști.
-        - Nu există probleme disciplinare, scopul misiunii noastre, acela de a vorbi lumii despre Dumnezeu, transfigurând efectiv pe fiecare coleg al echipei noastre.
-         - Viața comună, timpul petrecut pe microbuz, în mașinile personale cu care ne deplasăm prin țară, serile de dinainte și de după concerte, ne-au făcut să ne simțim adeseori solidari în a ne împărtăși propriul destin și chiar probleme de natură particulară. Colegii noștri s-au ajutat atât la bine cât și la greu.
-          -Deși, gândurile că uneori totul poate fi în zadar, sau că uneori suntem  prea obosiți ca să mai facem ceva, ne-au cuprins pe fiecare, până la urmă dragostea și respectul ce ni-l purtăm a învins, astfel că am rămas statornici în Cenaclul Lumină Lină. Și acest lucru este mai mult decât o victorie.
-         - Continuăm să primim invitații de pretudindeni. Suntem chiar în imposibilitatea de a le onora pe unele dintre acestea, mai ales că datele se suprapun și nu întotdeauna avem mijloacele financiare necesare deplasărilor.
-          -Cenaclul Lumină Lină a rămas singurul grup misionar din România care se autofinanțează, printr-un sistem de marketing propriu (pangarul cu cărți, cd-uri etc) Nici după șase ani și jumătate nu am primit un sponsor, semn că trebuie să ne nevoim, spre slava lui Dumnezeu.
-         - Fiecare revedere a membrilor cenaclului a devenit o sărbătoare, fiecare despărțire înseamnă o promisiune că în curând vom fi din nou împreună.
-          Deși, între timp unii dintre colegi au prestat și alte activități importante, prin noi locuri de muncă care a presupus o oarecare distanțare de plinătatea concertelor, am continuat să ținem echipa, primind și nume noi, de mare sensibilitate, precum Marius Boeriu și Teodor Bucur. Dumnezeu nu ne-a lăsat, mai ales că lipsa fiecărei piese din angrenajul cenaclului se resimte puternic în cadrul concertelor.
-          -Frumos caracterul celor doi colegi Vali Rațiu și Florin Loloiu, instrumentiști profesioniști, care în timpul lor liber și-au adus un aport deosebit la calitatea muzicală a manifestărilor noastre. Sunt exemple bun simț și onestitate morală.
-          - Încercăm să investim în viitor, este o ideea a mea și a domnului Nelu Ivan, mai mult în ceea ce avem ca voci, de exemplu în potențialul artistic al colegei noastre Andreea Tecar, singura voce feminină din cenaclu, care poate fi mult mai mult distribuită în concerte.
-          Sorin Popa rămâne și el o veșnică surpriză, un om cald și necesar grupului, cu o minunată interpretare a unui cântec-șlagăr de acum, e vorba evident de piesa MAMA.
-        - Revenirea la colinde a schimbat parcă toată starea de spirit a grupului, efectiv le-am așteptat și acum vom începe să le folosim cât mai des.
-         - Duminică plecăm spre Iași și ne dorim să fim acolo la 1 Decembrie, adică cât mai aproape de Chișinău, semn al credinței noastre sfinte că într-o zi vom vedea din nou ROMÂNIA MARE.

-          -În rest, iubire pentru Maica Domnului și altceva nimic. Pentru că ea ne este viață, prag și ideal!

luni, 23 noiembrie 2015

Duminică binecuvîntată la Săcele, Brașov

În oraşul Săcele, judeţul Braşov, se înalţă o biserică frumoasă, mărturie a credinţei şi hărniciei românilor care au vieţuit cu secole în urmă pe aceste locuri. Biserica "Sf Arhangheli Mihail și Garvriil" din Săcele a reprezentat încă de la zidirea ei un loc de sfinţenie şi de conservare a valorilor tradiţionale. În acest monument de simțire românească a poposit și Cenaclul Lumină Lină. Nu doar concertul ne-a adus la Săcele...ne-a chemat și Maica Domnului. În fiecare an, de 49 de ani încoace, în localitate are loc o procesiune a înconjurării bisericii cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului realizată de pustincul Ghervasie și adusă la Săcele de pr arhimandrit Modest Zamfir. Anul aceste la procesiune a participat și Cenaclul Lumină Lină care a oferit un concert de pricesne, colinde și cântece patriotice. Spre surprinderea nostră încă de la primele ore ale dimineții sute de oameni din Săcele, Brașov, Sibiu și Târgoviște au venit să primească darurile acestei zile minunate. Concertul a fost senzațional...am rămas fără cuvinte.          
                                               
Credincioșii din Târgoviște, veniți cu două autocare, au dat o notă explozivă concertului, iar localnicii au vibrat la toate cântecele noastre. Concertul de la Săcele a marcat și debutul ca solist vocal a studentului teolog Teodor Bucur, cu colindul „La căsuța unde”. Un mare succes a avut din nou cântecul „Protest” interpretat cu multă energie de Nelu Ivan și de asemenea cântecul „Câtă iarbă mamă ai în ochi”. „Clopotul reîntregirii” a cutremurat efectiv turnurile bisericii. Am văzut oamenii înflăcărați în expresia cuvântului național și la ideea că se apropie sfânta zi de 1 decembrie. 
Calde mulțumiri părintelui paroh Raul și evident părintelui Modest, oameni care au făcut tot ce le-a stat în putință ca noi să fim bineprimiți. Au fost un model de organizare pentru toți cei care doresc să realizeze astfel de evenimente, de la găzduirea invitaților și până la masa ce a urmat concertului. Totul a fost minunat, nota 10 pentru concert și pentru organizare. Părintele Cătălin „Mă așteptam ca la Săcele să fie atîta dragoste, o atmosferă minunată, mai ales că Maica Domnului era acolo cu noi. Așa îi place Maicii Domnului, să cânte, să binecuvînteze și să susțină Cenaclul Lumină Lină”.

duminică, 22 noiembrie 2015

POVESTE FRUMOASĂ LA MĂLĂNGRAV

Frumusețea are fețele sale secrete. Iubirea este și mai mistică și uneori de nelămurit. Sau cum să vă explic ca să înțelegeți și mai bine ce a fost ieri la Mălăngrav, sat românesc din Ardeal, un fel de Pasăre Phoenix a simțirii identității naționale. De fier să fi și tot vibrezi românește când vezi astfel de țărani, creștini superbi care reacționează absolut unic la cântecele de dor ale Cenaclului Lumină Lină.
Pe Dealul Mălăngravului, am avut ieri parte de un concert deplin. Să nu credeți că a fost lung și epuizant. Când sorbi ființă națională îți este de ajuns și câteva picături, și totul devine obsedant de complet. Oamenii ne-aș așteptat cu rugăciune. Preoți mulți, Taina Maslului și chipuri line de strămoși. Icoane scrise cu iubire de două mii de ani. Iar Cenaclul la datorie. Boxe urcate pe spate, trepiede strânse la piept ca nu cumva să alunece din mâini, microfoane puse cu grijă în cutii și hai sus cu ele... Sus, sus, cât mai sus... Pe deal... La bisericuță...

Debutăm cu un cuvânt. Cine suntem și ce așteptăm... Oamenilor li se deschid ochii de bucurie. Îi lămurim că totul este real și că avem nevoie de o nouă istorie. Cu și fără prejudecăți. Părem infantili pentru domnii de la oraș, dar aici la Mălăngrav totul e demn. Vorbe, cântecul și faptele noastre sufletești... AM VENIT MĂICUȚĂ... Cântăm noi și ei... Nelu Ivan, Părintele Alexandru, Romică, Teodor, Ștefan, Andreea, Sorin, Vali, Florin... Cântă țara... Aici e țara cea mai frumoasă... Și cântă tare bine...
Ne este drag să colindăm. Și colindăm... Ne este bine să cântăm neamul și aducem o nouă închinare voievozilor români. Un țăran se ridică în picioare și le face semn tuturor celor din biserică să facă la fel. De acum atmosfera devine sublimă. Cuvânt care-mi place tare mult să-l folosesc în cronicile mele. Și mai ales pentru că neamul meu este sublim. Atât de sublim...
Noaptea se lasă. Concertul devine și mai liric. Nestăpânit de bun. Ca o inimă de mamă. Și totul se petrece pe un Deal în Ardeal. Acolo unde sfinții stau și privesc firescul nostru. Nefiresc de frumos. Și mai spunem două-trei cântece. Apoi  plecăm spre Săcele. Cu boxe, cu microfoane, cu inima plină de har... mergem spre ICOANA DE LA SĂCELE ...Și spre un al minunat concert...Pentru că așa este totul întotdeauna...



joi, 19 noiembrie 2015

PĂRINȚI FĂRĂ DE NOI...

Imagini pentru rugă pentru părințiAm mai scris un poem... Mi-era gândul la părinți... Dar cum de s-a întâmplat să vină inspirația, hai să încerc să vă dau o explicație...mai ales că acum 3 minute tocmai am vorbit la Mediaș, prin telefon cu Nelu Ivan, care m-a determinat să o public pe blog și mi-a spus că va încerca o melodie... O, Doamne!
  Poezia CÂTĂ IARBĂ MAMĂ AI ÎN OCHI- mă tulbură conștient de fiecare dată. Îl văd pe Adrian Păunescu recitând în lacrimi REPETABILĂ POVARĂ, pe o înregistrare video mai veche și uitându-m la dânsul, sincer să fiu, mă simt destul de repetent la capitolu recunoștință față de părinți... Mai ales că totuși cred că aș putea avea atâta iubire, pe care însă o țin, din păcate, doar pentru mine și nu pentru atâția alții care merită să fie iubiți... Un fel de stranie neputință îmi dă sentimentul că îmi irosesc cele mai multe lacrimi și că, de  fapt, lacrimile au un singur sens: acela al iubirii. Mai ales ale iubirii pentru părinți... Dar poate că tocmai aceasta e tragedia cea mai grea a lumii în care trăiesc, aceea de a plânge pentru lucruri fără de folos... Iar eu fac parte din ea...
PĂRINȚI FĂRĂ DE NOI
Părinți ce-mi dați lumină, acum când lumea arde,
Văd trista voastră viață de a sta fără de noi,
Deși, mai cred din suflet, că dragostea nu cade,
Iertați-mi obiceiul de-a nu fi lângă voi.

Îmi port prin lume haina și pasul nepereche,
Aud, că mi se spune, că sunt prin toate dus,
Că tatăl meu, și mama, cu lumea lor cea veche,
M-a așteaptă pe o bancă, ca pe un alt Iisus.

Și vin furtuni să spele păcatele de lume,
Veninul celor mândrii c-aș fi cu toți nedrept,
Dar, dincolo de toate, chiar nu se poate spune,
Ce dor îmi e de mama și nu știu ce aștept.

Posibil numai moartea să-mi fie de trezire,
Un fel de alter ego și chiar ceva mai mult,
Să mi se miște munții de lacrimi și de fire,
Și-n dorul meu de viață, atunci să vă ascult.


Se înfierbântă cerul, e noapte, e beție,
Sunt așteptări deșarte și vai, bieții părinți,
Ce vise neîmplinite, ce greu le-a fost să fie,
Să ne aștept zilnic, tăcuți, sfioși, cuminți.

Și fiul lor nu vine, și fiica are treabă,
Nedreaptă piesă gravă și actorii suntem noi,
Și tatăl meu la poartă pe cine să mai vadă,
Și mama mea, pe cine să mângâie în doi.

Mă voi întoarce însă, să spun mamă și tată.
Să nu mă ajungă ceasul când iarba va ieși,
Din ochii lor de trudă și inimă curată,
Din tot ce cu iubire mai este și va fi.

Deci, pune-mi Doamne mila  și harul nepereche,
Să fiu și eu un înger, mai repede să zbor,
La casă părintească, în tinda cea străveche,
Unde m-așteaptă sfinții, cu lacrime și  dor.


marți, 17 noiembrie 2015

LEAC DE MARAMUREȘ- CRONICĂ SPECIALĂ - Părintele Cătălin



Părinte Jean, îți mărturisesc că a fost frumos la Baia Sprie. Noi, cenaclul, așa ne-am întors de la Maramureș. Calzi la inimă... Iar voi ați fost deosebit de ospitalieri. Abia la Cluj, când am făcut un scurt popas, la întoarcere, mi-am dat seama că Cenaclul Lumină Lină e totuși o mare familie. Zâmbeam, ne făceam mici daruri din IULIUS , pregăteam piese noi, zâmbeam, povesteam de pace, de Părintele Arsenie, de Părintele Modest... Cel cu Săcelele de duminică și cu o altă mare ICOANĂ FĂCĂTOARE DE MINUNI... Da, minunat... 

Părinte Jean când am intrat în biserică la Baia Sprie era rece.

Oamenii încă veneau și se uitau întrebători. La Părintele Nicolae m-am dus eu să-i deschid brațele, să simtă iubirea noastră și să nu uităm a fi recunoscători față  de ospitalitatea tipică maramureșeană și nu am uitat... Era el cel de acum...hei-hei...câți ani să fie de când sfinția sa cânta, student fiind, la strana Catedralei Mitropolitane din Sibiu... Eu nu m uitat...
Apoi, lumea la concert... greu la început, mai ușor și apoi emulație la cântecul PROTEST... Doamne, ce inspirație a avut Nelu Ivan când l-a făcut... ȘI un cântec genial, care putea rămâne anonim pe TRILULILU, cu maxim cinci sute de vizitatori, dar a ajuns prin cenaclul nostru să fie auzit de mii de oameni... Și auzit, și înțeles mesajul, dar și iubit....

Părinte Jean ai fost o gazdă faină. Noi ne-am simțit bine la tine, dar acum te regretăm. Și, chiar dacă nu a fos publicul cel mai exploziv, creștinii din Baia Sprie au ceva ce-ți seamănă. Hotărâre, iubire și respect... Asta e tot... Și, să nu uităm... DOAMNE  AJUTĂ SĂ MAI VENIM!

FOTOGRAFIILE LUI NELU IVAN

A devenit un fel de obicei frumos, ca după fiecare concert bunul nostru coleg Nelu Ivan să îmi trimită câte o fotografie, realizată de dânsul, pe email. Acolo la dumitreancatalin@yahoo.com, și să mă bucur de vederea unor ipostaze teribile din timpul concertelor noastre. Unice și pline
de bucurie. Ultima dată Nelu Ivan mi-a trimis o fotografie, de fapt două, din Zăbrăteni. Eram pe Deal și contemplam Ardealul. Lângă cruci... Acum, sensibilitatea lui Nelu Ivan a dat din nou roade. La Buzești, în timpul unui moment de respiro din concert, deoarece nu mai avem binecunoscuta masă de prezentare, am simțit nevoia să mă așez lângă acei copii maramureșeni. Și parcă stăteam pe prispa caselor strămoșești, înconjurat nu de tinerețe, ci de istorie.  Iar fotografia a apărut parcă de la sine sau din nevoia de a nu uita niciodată cât de frumos este în cenaclul. Clipe unice, cerești și irepetabile... Mulțumesc Nelu Ivan!

LEAC DE MARAMUREȘ
(Lui Nelu Ivan și doamnei Mirela, prieteni de destin și cuget românesc)
M-aș mai întoarce într-o zi,
Pe banca veche de lumină,
Să-i simt pe cei mai sfinți copii,
Și mila cerului senină.

Și-aș sta un an, un veac, mai mult,
Precum în tihnă stau bătrânii,
Și-o rugăciune să ascult,
Și-un cântec bun, cum știu românii.

Tăcerea mi-ar fi dor și leac,
Cuvântul l-aș lăsa în suflet,
Precum statuia unui dac,
Să-mi fie hrană pentru cuget.

Oricum sunt eu, nu am decât,
Această bucurie rară,
Icoana Maicii s-o sărut,
Și-apoi să plec năuc prin țară.

Că drumul meu e lung și greu,
Mi-a fost sădit așa destinul,
Popas să-mi fie Dumnezeu,
Când voi găsi la capăt, linul.

De aceea dragii mei copiii,
Ce-ați stat pe-o bancă, lângă mine,
Din gura mea așa să știți,
Mi-a fost de dragoste și bine.

Mi-a fost de țară și Ardeal,
De inimă și de credință,
Și acolo, lângă voi, pe deal,
Iubind, am luat din nou ființă.


SIBIU 17 NOIEMBRIE PĂRINTELE CĂTĂLIN

luni, 16 noiembrie 2015

În Maramureșul istoric

În acest sfârșit de săptămână pașii Cenaclului Lumină Lină s-au oprit în Maramureș, un ținut de o frumusețe fără margini, cu munți împăduriți, cu lacuri și cascade, cu văi pitorești și sate din trecut unde respiri traiul și auzi vorba molcomă a localnicilor. Toate acestea sunt daruri ale Maramureșului pe care nu le poți descoperi decât cu sufletul. Sîmbătă la ora 14 Cenaclul Lumină Lină a ajuns la Buzești unde am fost primiți de părintele Gheorghe Știrb alături de copiii și comunitatea satului, cu toții îmbrăcați în frumoasele straie populare maramureșene. Alături de autoritățile locale și gospodarii satului, am vizitat biserica de lemn istorică a comunei. A urmat la ora 14:30 un program de colinde oferit de copii satului, un recital care ne-a uimit pe toți, iar la ora 15:30 Cenaclul Lumină Lină a urcat pe scenă. 
Părintele Gheorghe, membru fondator al Cenaclului a interpretat câteva piese mai vechi și mai noi din repertoriul său printre care „Hai opincă moroșană”, piesă compusă pe versurile scrise de părintele Cătălin. Atmosfera a fost una deosebit de caldă și prietenoasă. Timp de mai bine de două ore am avut în față un public avizat, bun cunoscător al cîntecelor noastre, un public care a cântat și vibrat la unison cu noi. Surpriza concertului a fost interpretarea de către Sorin Popa a  cântecului „Mama”, cântec scris de părintele Gheorghe în urmă cu un an. Părintele Gheorghe a fost surprins și bucuros când a aflat că acest cântec este interpretat la fiecare concert al cenaclului. Cântecul „Protest” a lui Nelu Ivan, piesă realizată în vremurile tulburi în care unii încercau să scoată ora de religie din școli a avut un mare succes.

Oamenii satului, creștini simpli, au dovedit că au loialitate totală față de biserică și păstorii ei. De acest lucru și-au dat seama toți mebri cenalcului prin faptul că dialogând deschis cu publicul s-a manifestat o mare solidaritate a acestor oameni curați și frumoși față de valorile tradiționale. Părintele Cătălin „Concertele din Maramureș au dovedit că nu biserica se află în criză, ci oamenii care au părăsit-o. Poporul majoritar este alături de păstori și cu siguranță că viitorul ne va da și mai multă dreptate. Concertul de la Buzești a fost unul pornit din suflet, pentru suflete de români adevărați”. Mâine veți putea citi pe blog și informații despre concertul de la Baia Sprie.

joi, 12 noiembrie 2015

CENACLUL LUMINĂ LINĂ ADUCE O ICOANĂ FĂCĂTOARE DE MINUNI!

Târgoviște. Joi ora 10. Ajungem la Părintele Arhimandrit Modesta Zanfir pentru un mic popas de suflet. În sufragerie suntem întâmpinați cu o Icoană Făcătoare de Minuni și o veste frumoasă. Întreb:
- Părinte, dar ce Icoană este aceasta?
- E a Sfântului Serafim de Sarov împreună cu Maica Domnului. Precum vedeți. Se numește Maica Domnului Omilenia  și ajută pe toți cei nefericiți. Este o Icoana a simplității. Scoate lumea din nevoi și din distracții. 
- Părinte Modest, dar de ce s-a întâmplat nenorocirea cu clubul?
- Pentru că diavolul vrea să lase creștinii fără rugăciune, adică fără apărare. Nu vedeți cum este o sărbătoare hai în club. Cum primim niște prieteni nu-i mai ducem la o biserică, ci direct la un loc modern. Și acolo sunt duhuri, dar cine recunoaște...
- Nu veniți cu Icoana la Sibiu?
-Păi, haideți voi, în 22 cu Cenaclul la Săcele. Acolo aduc Icoana, apoi o las să o aduceți la Sibiu. Oamenii întreabă mere de Cenaclu, așa cum a fost acum doi ani. Și la piață sunt oprit și întrebat: Când mai vine cenaclul? Evident, că la Săcele!
-Păi în 22 vorbisem de Turda cu Părintele Vasile Armanca din Ocna  Mureș. E drept că nu a mai sunt. Eu însă am vorba-vorbă. Mi separe firesc, dar cine știe, sunt pățit, oamenii se mai răzgândesc din binecuvântate pricini...
- Lasă că veniți la Săcele! O să vedeți...
Și Părintele Modest mi-a zâmbit cu subânțeles. Au trecut orele. la ora 16 încerc un telefon la Ocna Mureș. Vorbesc cu Părintele Vasile. Îl întreb dacă mai venim cu cenaclul în 21-22. Se simte încurcat, îl simt la vorbă. Atunci arunc o vorbă ca un colac de salvare: Ce ar fi să mai amânăm? Părintele pare acum liniști: Bine, de acord, ma amânăm! Și uite așa Cenaclul v-a ajunge la Săcele. Cenaclul va concerta în 22 noiembrie, iar seara va pleca cu ICOANA OMILENIA spre Sibiu... Fie numele Domnului binecuvântat!

miercuri, 11 noiembrie 2015

DRUM ÎN MARAMUREȘ ȘI O NOUĂ POEZIE A PĂRINTELUI ...

Părintele pleca la București. L-am întâlnit destul de precipitat la Studio Trinitas. Ca de obicei cu suflet și foarte grăbit. Mi-a spus: Ți-am lăsat un text pe masă, un poem, ceva despre cenaclu, așa ca să nu lăsăm blocul să moară. Colegii citesc, sper... Avem prieteni adevărați care sunt sigur că citesc... Să nu uiți și de program. Mergem la Iași, la București, la Căpâlna... Scrie totul acolo... Dar mai bine lasă până luni... poate mai apar modificări...  Eu nu am timp să postez... Mulțumesc Cosmin...Și Părintele a plecat... Am înțeles că miercuri este la București, joi la Trâgoviște a o înmormântare, vineri la Sibiu, sâmbătă și duminică în Maramureș...(Cosmin Rus)Iată textul primit de la Părintele Cătălin: 
 Cenaclul Lumină Lină 
Cenaclul se reîntoarce în frumos. În Maramureș. La Baia Sprie duminică la ora 12 și la Bunești( aproape de Baia Mare) sâmbătă ora 16. Și mergem cu colindul, tocmai pentru a învinge moartea. Ca răspuns la furia morții și a răzbunării celor care, după tragicele evenimente de la București nu găsesc nicio altă soluție de a ieși din criză decât prin răzbunare. La o lume însetată de falsă dreptate răspundem cu un creștinism sublim: rugăciuni, colinde, iubire, pace și suflet. Pentru că noi, creștinii, suntem singurii care le putem face bine atât morților cât și celor vii... Morții care au nevoie de pace și care nu cer ochi pentru ochi, sânge pentru sânge...
Acum CENACLUL LUMINĂ LINĂ se reîntoarce acasă! Pe drum, tot pe drum, dar ACASĂ! Avem nevoie de ochii țăranilor și de lacrimile lor. Avem nevoie să revedem frumosul, după atâtă urât și moarte. Avem nevoie de țară, de obiceiuri, de lumină lină...
Echipa Cenaclului va fi formată din : Părintele Mihai Petian, Ioan Ivan. Romică Harșanyi, Teodor Bucur, Andreea Tecar, Ștefan Ion, Sorin Popa,  și Părintele Cătălin Dumitrean. L a aceasta se adaugă și echipa auxiliară formată din alți cinci membrii, care asigură celelalte acțiuni organizatorice și de infrastructură ale cenaclului.

LA NOI CREȘTINII
La noi, atunci când ochiul începe încet a plânge,
Se spune că e milă, iubire și împăcare,
Un semn de dor sihastru și niciun strop de sânge,
Iar Dumnezeu primește un loc în fiecare.

La noi, nu are moartea nici foc și nici vestire,
Noi nu facem ospețe, ca să plătim cu alții,
Noi ne-am trezit din patimi și-am devenit iubire,
Iar Dumnezeu ascultă cu pace, resemnații.

La noi, când este bine, nu ne grăbim la horă,
Iar când se duce unul, ne împărțim dinarul,
Ne este viața tată, ne este moartea soră,
Și Dumnezeu coboară prin noi, credința, harul.

La noi, copiii cântă și împart mirul durerii,
Se strâng pe la icoane, și așteaptă o minune,
Vorbesc cu Născătoarea, din crezul învierii,
Și Dumnezeu,mai are răbdare pentru lume.

La noi e atât de bine, cu noi începe totul,
Din noi iertarea curge  și cel mai lin cuvânt,
Iar noi vom fi lumină și acesta ne e rostul,
Și Dumnezeu cu taină, în noi, lucrează sfânt.






marți, 10 noiembrie 2015

GÂNDURI DE LA SFÂNTUL NECTARIE ȘI CUM ARATĂ NEFERICIREA DIAVOLULUI

Hramul Bisericii T.B.C.
  Dacă v-aș spune că, duminică seara l-am avut invitat la hramul bisericii pe Sfântul Nectarie oare ce ați spune? Poate veți zâmbi, poate veți fi interesați să citiți această pagină, poate veți sări peste lectura acestor rânduri și veți gândi că e cazul să ne ocupăm de lucruri mult mai serioase. În orice caz, monahul Damaschin de la Mânăstirea Grigoriu din Muntele Athos, grec de origine, invitat fiind
duminică la biserica noastră, a părut coborât parcă din însăși Icoana Făcătoare de minuni a Sfântului Nectarie. Și ne-a vorbit de felul în care Sfântul Nectarie se arată, noapte de noapte, după ora 3, unei credincioase pe nume Iulia, din Atena-Grecia. Minunea pare neverosimilă, dar întâmplările relatate de Părintele Damaschin nu fac nimic altceva decât să confirme un mare adevăr, sfinții trăiesc printre noi, iar lumea nevăzută e mult mai atașată omului decât lumea văzută.

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ E PUTERNICĂ
Imagini pentru radauti orfelinatul
ORFELINATUL BISERICII DIN RĂDĂUȚI
Imagini pentru calugari preotiSuntem puternici  ca Biserică. Să nu vă îndoiți niciodată, de lucrul acesta, iar lumea este foarte atașată ortodoxiei. Mai țineți minte oare ce campanie de presă s-a făcut împotriva orei de religie. Și cum se părea, tot uitându-te la televizor, că lumea aluat-o razna, că oamenii vor vota în masă împotriva orelor de religie. Ba chiar erau foarte sonori și guralivi oamenii care căutau argumente psihologice, logice, medicale etc,  doar se va îndura românul să-și retragă copii de la religie. Și rezultatul care a fost? Zdrobitor, în favoarea orelor de religie.
Imagini pentru FOTO CONGRESUL TINERILOR ORTODOCSILa fel se întâmplă și acum, suntem o Biserică foarte puternică. Avem zeci de mii de oameni care și-au dedicat viața lui Hristos, divizii de preoți fideli lui Dumnezeu, mii de monahi care au renunțat la lume, la case, la averi, la plăceri și au intrat în oastea cea mare a iubirii creștine. Avem mii de asociații cu activități filantropice și sociale. Biserica, deși din smerenie nu se laudă cu lucrul acesta, face la ora această cea mai mare operă caritativă din România. Oferim ajutoare puternice fiecărui sărman, sau în caz de calamități suntem prezenți cu bănuții și sprijinul nostru acolo unde este cazul. Și, pe deasupra mai avem și mii de sfinți care vin din cer și lucrează mână la mână cu biserica.
DIAVOLUL NU MAI DOREȘTE SLUJBE
   Desigur că Biserica este astăzi JIGNITĂ. Evident că nu de oamenii politicoși. Nici de cei ce au educație, sau de cei ce sunt adevărați democrați? Dar de ce este JIGNITĂ? Pentru că este o forță. Desigur că nu convine acest lucru. Cum vor  putea striga la noi, cei care vezi-Doamne vor să ne învețe cum să ne facem datoria, dacă nu ne-am face datoria... 
Imagini pentru SFANTA LITURGHIE
Imagini pentru DIAVOLUL CONTRA BISERICII   Un lucru însă trebuie precizat, Biserica, în primul rând, are rolul de face rugăciuni către Dumnezeu. Cum ar arăta o Biserică care nu ar mai face Sfânta Liturghie și s-ar ocupa numai de construcții de spitale? Păi atunci nu vom mai fi o biserică, vom fi un sector laic de îngrijire a sănătății. Și acesta este scopul de două mii de ani al diavolului, care stătea bine pe pământ, dar s-a pricopsit pe cap cu BISERICA. A venit Hristos în lume, și de atunci pentru diavol a început nenorocul. Apostolii, încă din ziua Rusaliilor, încep să boteze, să facă liturghii, să organizeze templul cel nou. Și de atunci diavolul ce și-a spus, lasă că o să vedeți voi... Merg eu la sentimentele oamenilor, acolo unde sunt ei mai sensibili, la sănătate, la copii, la stomacul lor și o să le inoculez în minte că biserica nu are rost. Că poți trăi și fără Sfânta Liturghie, că dacă crezi ajunge, nu mai trebuie să te închini, să faci slujbe. De ce să tot vină Hristos cu Trupul și Sângele lui duminică de duminică și la alte sărbători. Lasă că o să le spun așa: Preoții vă mint ca să trăiască ei bine și o să găsesc eu câteva exemple de preoți care se ocupă de lucruri lumești și uite așa îi dezvăț eu să meargă la biserică. Ba o să-i fac să urască preoții și Biserica. Nu, nu am să le cer să stea fără credință, dar am să le spun că ajunge la inimă, și atât... Că acolo, e esențial. Ce, mă poate contrazice cineva...
Și uite așa a început Revoluția Franceză. Au iești doi pe stradă, apoi o sută, apoi o mie și au ajuns să topească potirele, să facă săli de joc din Biserici. Așa au făcut și comuniștii. Restaurante în locul bisericilor. Au pus vina pe Biserică pentru toate durerile oamenilor. Nu au spus niciodată că patimile șui ura sunt vinovate de ceva. Nu! Nu au spus că alcoolul distruge vieți și familii. Nu! Nu au spus că distracțiile, desfrânările sunt cauza atâtor suferințe. NU! Dar au  vrut să închidă gura Bisericii, tocmai pentru că Biserica era singurul loc din lume unde se spunea RĂULUI  că e RĂU, PATIMILOR CĂ SUNT PATIMI, PĂCATULUI CĂ E PĂCAT...
BISERICA VA ÎNVINGE

Vom fi și mai puternici. După aceste nedorite evenimente, în care diavolul s-a jucat cu viața oamenilor, și apoi le-a trezit altora setea de răzbunare, Biserica va deveni o forță. Vom strânge rândurile la rugăciune și harul va coborî peste popor. Sfinții vor trece și mai mult la treabă. Maica Domnului își va lua cu și mai mare iubire, rolul de GRĂDINAR  al României. Vor fi schimbări mari. Vor fi și mai mulți sfinți. Se va naște o generație de patrioți și creștini ortodocși practicanți și mai puternică. Iar Hristos va învinge!