Icoana a plecat cu lacrimile noastre. Părintele Adrian la
fel, a pornit ieri spre București cu atâtea sfinte amintiri și mai ales cu
dorul de Maica Domnului al sibienilor, oameni sensibili, frumoși și evlavioși.
Patru zile cu Icoana la Sibiu, au fost patru zile de
rugăciune, de momente înălțătoare, de pace, de întâlniri binecuvântate. Cu un
regal fără egal, vineri seara când timp de două ore au vorbit Părintele Coțea
și Părintele Adrian. O serată duhovnicească exploziv. Divinul a ajuns pământ,
iar pământul s-a ridicat în iubire. Ce vorbe adânci au rostit cei doi
duhovnici, poate că nici nu vă vine să credeți, că ceea ce vă spun a fost
excepțional și cutremurător de adevărat. Totul despre viața actuală a lumii,
despre pricina necazurilor, despre tentația ipocriziei la semenii noștri,
despre pacea care va învinge nebuneasca sete de dreptate a lumii. Vorbe de îngeri, vorbe de sfinți, lumină lină...
Apoi duminica cu Grupul Psaltic de la Mihai Vodă. O
liturghie cosmică și mistică. Totul ca un soare coborât pe pământ. Slujitorii
la altar parcă zburau în slujba lor, sute și sute de creștini au umplut
biserica, demisolul bisericii și curtea de pe strada Dealului, iar valuri de
oameni curgeau neîncetat la Icoană și la Sfintele Moaște. Mii și mii și tot mai
veneau...
A fost ceva de nepovestit. Și iată că eu totuși vă
povestesc. Îndrăzneală smerită și bucurie mar eîn suflet. Așa a fost la
Sibiu...
