CEA MAI BLÂNDĂ MINUNE- POEM

Pentru Maica Domnului aș scrie și eu un Jurnal de Fericire. Cum mă poartă către rai zi de zi, cum mă scoate din moarte și din nepăsare. Da, căci îmi spunea cineva că ”Maica Domnului te iubește atât de mult, căci și din groapă te-ar scoate la lumină!” Și, dacă este să respect adevărul adevărat o spun și eu, că de mii de ori m-a scos din moarte la viață.

Mi-e uneori imposibil să mai scriu versuri. Dar pentru Maica Domnului mă așez oricând la masă, în casă, pe stradă și scriu. Pentru că orice aș scrie sunt sigur că e ceva valoros. Ea ne fac mărețe și gândurile și mărturisirile și fiecare zi de viață. Și aceasta e rugăciunea mea. Dorul de ea, și în același timp certitudinea că ea este oricând lângă mine. Primiți vă rog și această rugăciune în versuri, de fapt o mică lumină, fie ea și lină...

BLÂNDĂ MINUNE

Nu mai tu mi-ești Măicuță, cea mai blândă minune,

Mă iubești, îți sunt viață, mă aduni din uitări,

De iubirea Ta sfântă  am vorbit către lume,

Cum m-ai scos din dureri și din rele cărări.

Și de unde această splendoare ca focul,

Arde inima-mi mine, ochii Tăi când îi sorb,

Căci de când m-am născut, mi-a fost astfel sorocul,

Să-ți slujesc în lumini, cu sfială de rob.

Dar Fecioară, nu-ți cer nici o altă minune,

Mi-e de ajuns că exiști, că mă vezi, că mă ai,

Mirul numelui Tău curge valuri în spume,

Peste tot ce-mi doresc, căci mi-e dor de al Tău rai.

Nu te merit, o știu, dar iubirea mă poartă,

Unde sunt nici nu cred că aș putea fără dor,

Mă gândesc cum mă vezi, cum mă chemi către poartă,

Și uneori cum pornești către mine în zbor.

Iar în nopți când împart un oftat cu lumina,

Te așezi în genunchi  și duios mă privești,

De pe frunte îmi ștergi și frământul și vina,

Și te simt cum surâzi și mai mult strălucești.

Nu mai Tu, o Măicuța mai ai milă și pace,

Și din moarte m-ai lua și bolnav și rănit,

Și așa ca un rob, care plânge și tace,

Te iubesc și te chem cu un dor nesfârșit.

DE LA BLÂNDA ALMA...LA BLOGUL FERICIRII LUI NELU IVAN...

Părintele Nicolae Cizmaș, înalt, bine făcut, cu vocație de preot hotărât și bun gospodar. Îl văd gânditor, plin de lacrimi și aproape uimit. În fața sa se află cenaclul nostru și o atmosferă deosebit de entuziastă.

La rândul meu sunt uimitor de liniștit. Nu mă agit decât abia după o oră de concert. Îmi pare atât de firesc acest cenaclu, acști oameni din Alma, colegii care intră la microfon, căldura lor, privirile lor, zâmbetul și chiar osteneala lor.

La sfârșitul concertului îl chem pe toți în curtea bisericii. Între cruci și morminte duioase. Pe iarbă ne spunem părerile despre concert, planurile și fixăm viitoarea reuniune. Adică, evident duminica viitoare. Când nu va mai fi niciun concert dar ne vom revedea la o repetiție cu pace.

Alma îmi pare o filă duminicală desprinsă din epopeea marilor povești rurale, cu îngeri care așteaptă la geamul țăranilor ca să primească de pomană chipul lor drag. Bătrânelele din Alma, eternul nostru public, sunt sfioase și ne mulțumesc. Of, de câte ori nu am auzit aceste mulțumiri din partea sfinților... Pentru că ele sunt sfintele noastre... Și ne spun așa: ”Vă mulțumim că existați!”

Colegii puțin obosiți. Dar ne revenim la o masă câmpenească în pădure... Sau mai degrabă

vânătorească... Nu stăm mult, nu mai avem nici puterea de a primi recunoștința și ospitalitatea gazdelor. Dar plecăm fericiți. Vorba lui Nelu Ivan care-și deschide un nou blog. Un blog al fericirii, asemenea marelui părinte Nicolae Steinhardt care a scris JURNALUL FERICIRII după ce a ieșit din închisoare și convertit total la ortodoxie.  În orice caz, Nelu Ivan va avea multe lucruri de scris de acum înainte. Pentru că noi suntem frații lui și pentru că Maica Domnului îl iubește nespus de mult. Lumina lui Hristos va coborî smerită în blogul său și din postările sale multe suflete se vor iradia de iubire creștină. Ce frumos! Ce minunate bucurii mai avem noi românii. Și mai ales ce viață limpede ne-a lăsat Bunul Dumnezeu... Lina noastră lumină...

Părintele Cătălin

12 SFINȚI LA SIBIU ȘI O DISCUȚIE LA PRIMA ORĂ CU PĂRINTELE CĂTĂLIN

-          -Bună dimineața, Părinte Cătălin? Ce faceți?

-          -Doamne ajută, Cosmin! Sunt în drum spre Moeciu! Merg să aduc la Sibiu moaștele sfinților doctori fără de arginți. Sunt 12! Și părticele din lemnul Sfintei Cruci! Sunt cu Vali Rațiu.

-          -La ce oră sosesc?

-          -Astăzi la ora 18, la Biserica T.B.C. Vor fi o săptămână la Sibiu. Difuzați și voi știrea pe Internet. Tu și cei care citestesc...                          -Cenaclul?

-          -Azi dimineață am vorbit cu Părintele Nicu din Alma-Mediaș. Duminică la 16.30 cântăm acolo. Vine și Părintele Doru Gheaja. Iar joi ajunge la Sibiu Părintele Constantin Pascariu din Prata, sufletul acțiunilor noastre din Italia.

-          -Se implică din inimă.

-          -Este sincer și entuziast în tot ceea ce face. Mai rar oameni ca dânsul. Face tot ce poate să ne ajute, caută soluții practice, și prin Maica Domnului le și găsește...

-          -Părintele Constantin vă e ca un frate...

-          -Avem crezuri comune și nu ne dăm înapoi, orice ar fi. Noi am înțeles că avem o misiune specială cu acest cenaclu. Ne străduim să iasă totul bine, concerte, turnee, organizare etc. Dar dincolo de toate, avem multă putere de la Dumnezeu. Știu că în cer suntem foarte iubiți. Și noi, și voi...

-           -Mulțumim Părinte și drum bun!

-          -Mulțumesc și eu!

A CONSEMNAT COSMIN RUS

NEMȘA - DUMINICĂ DE NEUITAT!

NEMȘA. Mă uitam în ochii Părintelui Traian, chiar în timpul concertului de duminică și îmi spuneam că de aici trebuie să înceapă cronica concertui 358 din istoria reală a Cenaclului Lumină Lină. Ochi înlăcrimați, profund emoționați și plini de recunoștință. de acolo din rândul 1 al sălii Căminului Cultural, l-am văzut deodată pepărintele că se ridică în picioare, că se întoarce către public și face un semn cu mâna de a cânta cu toții la unison. Iar noi, pe scenă, am simțit că e momentul maxim al unui concert deosebit de frumos.

Dumincă la Nemșa totul a fost binecuvântare. Soarele ne-a adus părtășie de speranâî, oamenii calzi și primitori, familia părintelui Traian mai mult decât ospitalieră. un regal de iubire și de exuberanță. Abia trecând ziua de naștere a părintelui ne-am gândit să schimbăm configurarea concertului și sî cântăm țlagăre mult iubite de oameni, dar evident toate acestea în ton cu optica ideologică a cenaclului nostru. Și am reușit. Cu Nelu Ivan la timonă, cenacliști au refăcut formula clasică a cenaclului, adică echipa forte: Părintele Alexandru, Romică și Sorin Popa care a revenit cu forțe proaspete în cenaclu, după o pauză de o lună pe tărâm spaniol. Andreea a deschis balul duhovnicesc cu o priceasnă emoționantă, iar Gabi, Paul - la acordeon și Ștefan au dus greul cântecelor la instrumente, dar au reușit să ne susțină și să ne ofere încredere , nouă celor aflați în fața microfoanelor.

Publicul a fost neașteptat de plăcut. la început mai greu, dar apoi din ce în ce mai prezent. Și,evident că la cântecele patriotice, totula fost culminant. Aplauze repetate, forță expresivă și multă pace sufletească. 

La Nemșa mi-am dat seama, încă și încă o dată, cât de mult pot transmite acești aomeni frumoși, colegii din Cenaclul Lumină Lină. Și înainte și după concert uniți și familiarizați cu propriul lor destin, au reușit să împlinească voia lui Dumnezeu, aceea de vorbi poporului român prin muzică, depsre neam, despre ortodoxie și depsre toate dorurile noastre. Forța cenaclului, deși format din individualități remarcabile, stă totuși în colectivitate. Și de aici se naște iubirea... Altfe, ce s-ar face inima?

RECEA-FĂGĂRAȘ 15 MAI SAU INCREDIBIL DE FRUMOS!!!

Nu am mai scris de mult. Dar cronica de la Recea aș vrea să o scriu personal din respect pentru minunatul public făgărășan, din iubire pentru acești colegi extraordinari și unici ce formează Cenaclul Lumină Lină. Mă simt superb după un spectacol total, infinit de frumos. Nici nu îmi vine să cred că noi am fost acolo, în Căminul Cultural din Recea în fața a peste 500 de oameni, într-o atmosferă 100% ROMÂNEASCĂ ȘI ORTODOXĂ. În public țărani, intelectuali, călugări, preoți, monahii și mai ales localnicii din Recea, cu toții reprezentanți ai României Eterne.

Vreau să vă spun însă ceva extraordinar. Încă cu o jumătate de oră înainte de a începe concertul peste două sute de oameni ne aplaudau la repetițiile de pe scenă. A trebuit să cântăm pentru ei pricesne frumoase, adică să le facem încălzirea, ca înaintea unei mari întâlniri sportive, și marea de aplauze nu a mai contenit. Vă dați seama ce a fost atunci când a început concertul. Emulație fără precedent, cel puțin la ultimele treizeci de concerte ale cenaclului nostru. Peste Gala 350 de la Alba Iulia, peste multe alte locuri unde ne așteptam la o astfel de atmosferă. Dar, ce să spun decât că așa a vrut Dumnezeu.

Recitalurile membrilor cenaclului, cu un efectiv totuși înjumătățit din binecuvântate pricini, au fost la înălțime. Nelu Ivan incredibil. Părintele Doru Gheaja la fel. Romică cald, zâmbitori și plin de spontaneitate. Și-a dat drumul la glas și a zguduit pereții sălii de concerte. Eu însumi m-am simțit foarte bine, am scris versuri, am improvizat prezentarea cântecelor și am simțit iubire. Dar toți ceilalți colegi au fost minunați. Vali la orgă, Paul la pupitrul tehnic- ce surpriză revenirea sa ș admiterea sa definitivă în echipa cenaclului. Andreea a dovedit și ea un spirit unic de echipă, activă și necesară echipei noastre. Nu mai vorbesc de cei din infrastructură, colportaj, filmări, fotografii, absolut incredibili.

Cenaclul parcă a renăscut la Recea. Au fost oameni din șapte sate ca să ne vadă. Am simțit o putere divină nemaipomenită, ca și cum însăși Duhul Sfânt era acolo în sală cu noi. Mulțumesc Părintelui Constantin Spiridon și părintelui Ioan Ciocan promotorii și gazdele acestui moment. Datorită lor a existat această șansă de duminică: un spectacol infinit de frumos...

PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN

FELDIOARA DRAGĂ NOUĂ! MĂRTURISIRI CAPTIVANTE ALE PĂRINTELUI CĂTĂLIN, DESPRE CENACLIȘTI

Ora 11. Studioul Radio Trinitas. Stau de vorbă cu Părintele Cătălin:
- Părinte, poveștile Cenaclului Lumină Lină sunt tot mai frumoase...
- Ieri am fost la Feldioara dar vă pot spune că, deși au trecut doar câteva ore până astăzi, încă port splendorile concertului. Argumente? Fie:
1. Organizare deosebită. Părintele Mircea Rusei este un om de cuvânt și statornic iubitor al Cenaclului Lumină Lină. Pentru cei ce-și aduc aminte de începuturile noastre le reamintesc de faimoasele concerte de la Mateiaș, acolo unde părintele Mircea a lăsat urme de iubire și implicare comunitară deosebită. 
2. Prezența Părintelei Colțea a adus un plus valoric deosebit serii cultural-religioase. Ca de obicei Părintele Colțea a vorbit strașnic, mereu plin de candoare și bucurie duhovnicească. 
3. Anterior concertului un sobor de preoți, printre care și noi, au sfințit troița din fața bisericii. A fost ceva deosebit.
4. Publicul s-a manifestat ca la marile noastre concerte. Încă de la primele două pricesne, PREASFÂNTĂ MAICĂ ȘI FECIOARĂ, sau LA TINE VIN MĂICUȚĂ, am simțit prezența și implicarea oamenilor. Activi, exuberanți, ospitalieri și iubitori de frumos. 
5. Nelu Ivan, Părintele Alexandru și Romică au afișat o formă bună. Chipurile lor le-am simțit adeseori transfigurate. Poate nici ei nu își dau seama ce lucrare dumnezeiască se face asupra lor și cât de luminoși sunt. Nici eu, de mult ori, nu realizez că ceea ce se întâmplă cu mine, ține de un plan divin unic. Repetarea unor cântece și familiarizarea cu concertele mă face să cred că totul este doar un lucru firesc, chiar crezând uneori că pot cădea în rutină. Dar, creștinii din fața mea, îmi contrazic gândurile rebele. Felul în care ei se manifestă, recunoștința exprimată vocal de zeci de oameni după fiecare concert, mă trezesc la realitate și îmi sunt dovada că particip la un fenomen spiritual unic pentru România de astăzi.

- Părinte, veți avea răsplată și dumneavoastră și colegii de grup? 
- Nu o facem pentru o răsplată omenească, ci pentru mântuirea noastră și a familiilor noastre...
- Colegii cum se simt?
- Hai să luăm cazul lui Romică. Ce talent extraordinar, ce om superb. Iar Dumnezeu nu a vrut ca un astfel de destin să se închidă în spatele unei strane, fie ea și bisericească. L-a scos de sub obroc și astăzi cântă în fața țării întregi, și nu numai... Păi Romică are inima cât tot cerul... Îl iubim mult!
- Nelu Ivan?
- El este Seniorul cenaclului. La fel un om cu șapte inimi, cu o soție de mare nădejde. Oameni faini, cum zice ardeleanul, sensibili și plini de iubire. Cred că domnul Nelu ține la mine ca la propriul copil. Mă adoptă cu blândețe, mai intervine cu sfaturi moderatoare, mă ține de mâna sufletului. Și dânsul un mare talent, pe care numai și numai Maica Domnului la trimis la misiune. Chitara sa este astăzi mai cunoscută decât a multora dintre vechii folkiști, dar o spunem în smerenie, nu epatăm propriile virtuți. Era mare păcat ca un astfel de talent să nu fie în acest loc. Dealtfel, un familist excelent și un inginer deosebit. dar vedeți, dacă în lume nu suntem evaluați la potențialul nostru ideal, cu Dumnezeu lucrurile se petrec altfel. Nelu Ivan, asemenea apostolilor din vechime a fost pescuit de Hristos pentru un alt drum. Și sufletul lui astăzi distribuie sute de raze de lumină lină.

- Am început fără să vrem să vorbim de fiecare în parte, dar mă bucur părinte că dialogul nostru a luat o asemenea turnură. 
- Poate o să le facem și celorlalți portrete. Apropo, ști că Părintele Alexandru este un excelent desenator, că pictează superb. Și aici am o socoteală cu el, vreau să-l mobilizez mai puternic pe această linie, că tot vorbim de risipirea și înmulțirea talentului. E deosebit, îți spun eu, la pictură. Nu are voie să se oprească din această lucrare.
- Diavolul nu vă pune bețe în roate, să nu mai cântați așa des, să nu mai pictați, să nu mai...
- Ba bine că nu. Ohoo... Stai câteodată și îți vine așa un dor de ducă. Dar vorba cântecului : UNDE SĂ MĂ DUC? - că orice altceva e risipire și blazare. Păi fără cântec noi suntem terminați. Asta ne ține, așa cum bărbații după ce iasă la pensie văr să facă ceva cu viața lor. Credeți că noi nu dăm în gânduri negre, că nu ne mai vine câte un ”sfat” din afară, ceva de genul ”Hai, mai ușor, că vă îmbolnăviți și muriți!”... Păi numai bolnavi nu suntem. Nu vedeți că suntem bine și fericiți. Că am construit un proiect care ține, ceea ce la români, știți cum este cu minunile. Țin trei zile, apoi ne gândim că sunt piscuri mai luminoase... Păcat că acest Cenaclul încă nu a fost descoperit de unii, că nu are încă un sponsor serios, că încă ne e dată crucea nevoinței. Dar, asta e. De pe Golgota cerul se vede mult mai frumos....
- Mulțumim Părinte!

A CONSEMNAT COSMIN RUS

AMPOIȚA, CONCERTUL DIN ȚARA LUMINII!

 

 Am fost nerăbdător să vorbesc cu Părintele Cătălin și să scriu această cronică, dând tiparului informații despre concertul de ieri de la Ampoița. La ora 19.15 am vorbit cu părintele. L-am simțit fericit și mi-a spus că a avut parte de un concert absolut memorabil la Ampoița, loc  în care, cu mic și cu mare, oamenii din sat și cei din împrejurimi au venit curioși să vadă ce fel de concert va fi și au plecat la casele lor plini de iubire și credință. Dar pentru a fi mai ușor, și pentru a nu rata vreun amănunt, am dat drumul la reportofon și prin telefon am ascultat și înregistrat mărturia părintelui:

”- Frate Cosmin, cineva, nu zic cine, dar un om important, mai în glumă mai în serios, îmi spunea cu ceva timp în urmă, citind cronicile concertelor cenaclului: ”Ei, dar la voi după cum scrieți toate concertele sunt superbe și excepționale. Chiar așa?” Și fără să stau pe gândrui i-am dat replica: ”Da, chiar așa, dar mai bine vino și vezi, altfel nu vei înțelege nimic!”

Despre ceea ce a fost la Ampoița, ce să spun, păcat de cei ce nu au fost. Da, totul a fost excepțional. Imaginați-vă o curte a bisericii cu o scenă acoperită, zeci de bănci ocupate de sute de oameni, țărani cu suflete pure, bunicuțe cu fețele scăldate în puritate, oameni de toate vârstele, de la copii, intelectuali ai locului și până la minunatul părinte Alexandru Barna, care împreună cu vrednica de pomenire doamnă preoteasă, ne purtau dorurile și cântecele spre cer. Mă uitam spre Părintele Barna așa cum sorbea pricesnele noastre. Și lângă dânsul chipul cuminte al doamnei preotese. Amândoi ca doi prunci hrăniți la sânul istoriei noastre seculare. Părintele de trei decenii ține această comunitate și oficiază splendorile universului religios ampoițean cu timp și fără timp. A refăcut biserica satului, veche de pe la 1500, adică monument istoric și este un om al păcii și al sublimei cuviincioșii creștine.

Concertul a fost mai frumos decât toate cele din ultima vreme. Nu știu de ce, sau poate că știu și nu vrea să spun, dar a avut ceva curat, ancestral și sincer în el. A fost renașterea Păsării Phoenix, aș că mi-am simțit energiile divine năpădindu-mi mintea și inima. Romică, Părintele Alexandru, Andreea, Ștefan, toți zâmbeau și cântau fără menajamente. Nelu Ivan ce să mai zic. Susținut de pe margine de doamna Mirela, părea un arhanghel cu chip românesc. Iar Părintele Doru Gheaja a fost atât de destins încât a oferit un moment de veselie, recitând un text umoristic plin de duh și șarm ardelenesc. Extraordinar!

Lume multă pentru a doua zi de Paști. Unii din Șardul tatălui meu, prieteni cu care am copilărit acum treizeci de ani. Cum mai trece timpul... Au venit să ne vadă și au descoperit acest cenaclu unic, despre care noi aproape că nu mai știm cum să-l luăm, așa de familiarizați suntem cu el. Iar la sfârșitul concertului, la faimoasa pensiune ”La mama Luță” am gustat din celebrele plăcinte ale locului și am sorbit nectarul unicei și divinei ospitalități românești. Ce să spun, frate Cosmin, scrie tot așa că a fost superb și excepțional, chiar dacă ne vom mai repeta de încă câteva sute de ori. Aceasta e viața noastră cea frumoasă. Iar Ampoiul curge, aducând din Țara Moților toate misterele uluitoare ale dăinuirii noastre creștin ortodoxe și românești. La poarta Țării Moților, Cenaclul Lumină Lină a scris o pagină de istorie. Am fost atinși de rai, de linște și de îngeri. Îngerii de lângă noi... Țăranii care țin inima țării în stare verticală. Mulțumesc!”
A CONSEMNAT COSMIN RUS