CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ MULȚUMEȘTE FRUMOS TUTUROR CELOR CARE VIZITEAZĂ ȘI EMPATIZEAZĂ CU STAREA DE SPIRIT A ACESTUI BLOG!

miercuri, 29 martie 2017

TURNEU ÎN MUNTENIA! MARȚI SPECTACOL TELEVIZAT!

Imagini pentru vadul părului prahova
COMUNITATEA DIN VADUL PĂRULUI NE AȘTEPTĂ...
JOI-REPETIȚIE GENERALĂ!
JOI, ORA 17.30, la demisolul Bisericii Sfântul Ioan Iacob din Sibiu, va avea loc ultima repetiție generală înaintea spectacolului televizat de marți 4 aprilie când la Sibiu, în Sala Mare a Bibliotecii A.S.T.R.A. va avea loc cel de-al doilea concert televizat integral de TV TRINITAS.
Imagini pentru BISERICA MIHAI VODA BUCURESTIJoi seara vor fi prezenți absolut toți membrii Cenaclului Lumină Lină. 

Sâmbătă dimineața cenaclul pornește spre Muntenia. La ora 17 concertăm în Căminul Cultural din Vadul Părului-Prahova (lângă Cioceni), iar DUMINICĂ DIMINEAȚA ne reîntoarcem în casa noastră dulce, la Biserica Mihai Vodă din București, unde la ora 10.30 concertăm lângă Icoana Făcătoare de Minuni- Maica Domnului Îndrumătoarea!

luni, 27 martie 2017

LA SOHODOL AM SCOS ENTUZIASMUL DIN PĂMÂNT!

Sohodol. Locul: Biserica satului. Spectatori: circa 200. Atmosfera: Plină de emoție la început și apoi din ce în ce mai entuziastă. Organizarea: Iarși am avut parte de gazde perfecte și deosebit de ospitaliere. Noutăți: Nu au fost, dat fiecare concert pare a fi unul nou, ca și cum ar fi primul din viața noastră și nu cel cu numărul 411.


Scriu în zi de luni, parcă nostalgic, dar în orice caz puțin abătut după mirifica zi de ieri, când cenaclul nostru a poposit ca într-o poveste din Frații Grimm, în blânda localitate Sohodol. Loc de munte, ninsoare ca în preajma Crăciunului și niște oameni deosebit de ospitalieri, iată ingredientele rustice ale unui context veritabil românesc. Iar Cenaclul Lumină Lină, cu dulcele său prestigiu misionar a ținut să demonstreze încă o dată că este la datorie, acasă între români.
Prima notă de 10 o acordăm Părintelui Cornel Pușcariu. De dânsul a depins reușita acestui spectacol și am văzut încă o dată ce înseamnă preotul adevărat și care este rolul său major în viața satului. Apoi, să acordăm o doua notă de 10 echipei cenaclului, care deși a avut lipsă de mai mulți membri a fost într-o zi bună, fiecare coleg punând suflet și vigoare în rostirea pieselor muzicale. Andreea a revenit cu O MĂICUȚĂ SFÂNTĂ, iar Romică a scuturat ochii plini de lacrimi ai credincioșilor cu a sa priceasnă JOS SUB CRUCEA RĂSTURNATĂ. Dar cântecul lui Nelu Ivan CÂTĂ IARBĂ MAMĂ AI ÎN OCHI a fost apogeul de duioșie și amintire pentru mulți dintre creștinii prezenți în biserică, mai ales că parcă acum la Sohodol cântecul a sunat mai profund ca niciodată. Vlăduț și Sorin au fost din nou plini de vigoare și uite așa am ajuns la momentul cântecelor naționale, descătușând energiile oamenilor și animând o întâlnire care se umpluse de parfumul sublim al lirismului îngeresc.
Am însă un mic of pe inimă la scrierea acestor articole-cronici ale spectacolelor noastre, pentru că simt că nu reușesc să redau nici a zecea parte din prestigiul unor manifestări care sunt unice în România și care, văzute la fața locului, arată altfel decât ceea ce scriu eu aici. Trebuie să fiți acolo cu noi ca să vedeți vibrația oamenilor, aplauzele lor, modul în care românii se unesc prin cântec și sunt efectiv descătușați de orice griji și probleme. Și astfel veți putea înțelege că nu exagerez cu nimic, că scriu adevărul și că ar fi mult mai multe alte aspecte excepționale descos în evidență vizavi de aceste spectacole. De aceea, cer iertare dacă cumva omit amănunte importante. Sunt fericit că acest cenaclu există, că nu e totul doar o poveste și că el merge duios mai departe. Așa vrea Dumnezeu...

vineri, 24 martie 2017

Mic eseu de vineri: BLÂNDEȚEA


Ce-mi veni mie în timpul acesta curat al Postului. Pur și simplu să caut , că nu știu pe unde s-o fi ascuns, virtutea blândeții. Să devin blând. Să mă schimb, fără a face eforturi spinoase, dar să devin un om al păcii și al blândeții. Să liniștesc oceanele de gânduri ale sufletului meu. Și apoi să împărțim bucurie.

Sfântul Marcu Ascetul spune că ”cel blând pentru Dumnezeu este mai înțelept decât înțelepții” Dar, pentru a ajunge la blândețe trebuie să renunț la personalitate. La vanitate, la dorința de a conduce oameni, de fi în prim plan, de a face din mine un fel de piață centrală a lumii. Căci spune Sfântul Ioan Scărarul: ”Blândețea este așezarea nemișcată a sufletului, care rămâne aceeași la cinste și la necinste” Adică, sunt mustrat pentru un neadevăr nu mă voi supăra, nu mă voi lupta în gând cu fratele meu, nu îl voi bănui de pricini ascunse iubirii, nici măcar nu mă voi frământa că de ce face așa ceva, ci pur și simplu voi uita imediat și îl voi ierta pe aproapele meu. Să fim blânzi!

joi, 23 martie 2017

Flanelul verde


În noaptea aceasta
Dumnezeu a coborât pe pământ,
Să caute urma flanelului verde,
Cu care adeseori îmi îmbrăcam pieptul înfrigurat.

Iată-i umbra și iată-mă alergând către El.
Îl strig pe nume:
Doamne!
Și el se oprește și luna îi dezvăluie fruntea liniștită.

E prima dată când îl văd,
Pe Dumnezeu,
În carne și oase,
Văd rănile,,
Văd coasta împunsă cândva,
Și mai ales îi văd blândețea.

Totul e verde Doamne?
Da, totul,- îmi răspunde ca un ecou inima sa,
Și o lacrimă îi cade din ochi,
E prima lacrima pe care o văd în ochii lui Dumnezeu.

Așteptam să-mi dai un semn- i-am spus,
Când nu am semn mă frământ,
Și spun că raiul m-a uitat,
Că nu e loc de mine,
Că ce să facă un Dumnezeu atât de bun,
Cu un copil atât de sfios.
Și, pentru prima dată,
Îl văd pe Dumnezeu zâmbind,

Apoi tac,
Vreau să fiu tare și să nu mai zic nimic.
Vreau să fiu demn și să nu-i miros a milă.
Căci se spune că mila alungă iubirea în zilele ploioase
Și în nopțile târzii.
Deși, stau și mă gândesc că totul e milă.
Iubirea e milă.
Lacrima e milă.
Chiar Dumnezeu e o nesfârșită milă.
De mine,
De om,
De tot ce există.

E noapte și Dumnezeu îmi caută flanelul verde.

Mi-e atât de frig.

BILANȚ DE SUFLET LA MIJLOC DE TURNEU!

Uneori cuvintele rămân. Și alteori ele zboară foarte repede, mai ales dacă nu sunt consemnate în scris. Fiind deci la ora confesiunilor vă mărturisesc cu mâna pe inimă că sunt tare bucuros de modul în care arată cenaclul nostru. Punctual, vă dau câteva argumente:

-          Concertele au fost marea majoritate frumoase.
-          Deja avem un nume și un renume. Lumea ne identifică în special datorită apartenenței la cenaclul și așa cum membrii vechiului Cenaclu Flacăra sunt astăzi identificați mai ales după prezența lor în respectivul grup.
-          -Părintele Doru Gheaja este mereu cu forțe proaspete lângă noi, un model demn de urmat și mai ales un om de mare caracter și aducător de moral sănătos.
-          -Nelu Ivan inimă, plămân și model de echilibru și statornicie, un impuls fericit pentru misiunea noastră. Toți ne simțim în siguranță lângă dânsul.
-          -Părintele Alexandru o voce caldă și o certitudine pentru frumusețea artistică a grupului.
-          -Romică un fel bioritm al bucuriei de a fi. Sensibil, talentat, vesel, altruist și pe deasupra și constant.

-          -Sorin Popa model de prietenie și deosebit de implicat în tot ceea ce face.
-          -Andrei înseamnă forță vocală, colegialitate perfectă și dinamism.
-          -Andreea este un om de bază și își face simțită prezența prin toate calitățile sale.
-          Ștefan Ion,aduce în cenaclu prestigiul experienței și al angajării curate în tot ceea ce face.
v    Vlad Părău a devenit și el o măsură de grație în ritmul furibund al cenaclului și o confirmare a talentului major pe care îl are.
S   Să nu uităm nici de Părintele Nicu Vlad, care vine mai rar, dar are o calitate deosebită: bunătatea!
-             
      Mai adăugăm aici și contribuția grupului managerial, fără de care un organism atât de activ și implicat în social, așa cum este Cenaclul Lumină Lină, nu ar putea ființa.
-          Sunt zile frumoase și spectacole pe care peste ani și ani le vom developa cu admirație, poate chiar părând incredibil că noi am putut fi soliștii principali ai unor astfel de momente.

Cenaclul rămâne unic. Cenaclul înseamnă prestigiu, iubire și drept la frumusețe divină. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate.   

luni, 20 martie 2017

RÂȘNOV! SPECTACOL ÎN CASA BLÂNDEȚII!

Râșnov. Locul: Biserica Sfântul Nicolae. Spectatori: circa 600. Atmosferă: De sărbătoare. A fost din nou un spectacol reușit, o demonstrație de iubire și lumină lină. Organizare: de nota 10. Apreciem modul deosebit în care Părintele Șerban a făcut eforturi puternice pentru ca să putem ajunge aici și să avem la dispoziție tot ceea ce ne era de folos. Cazarea, masa, implicarea sufletească cu totul și cu totul aparte, ne-au făcut să ne simțim doriți de acest părinte și de Consiliul Parohial, fapt pentru care le mulțumim frumos.

Povestea 410 a început și s-a sfârșit la Râșnov. O poveste lină și vrednică de spus nepoților sau tuturor generațiilor viitoare. Închipuiți-vă un grup frumos de oameni, care se adună din Sibiu, Alba Iulia, Mediaș sau Dumbrăveni, duminică de duminică, dar precum apostolii care veneau pe nori din toate marginile pământului spre Ierusalim, asemenea sunt și acești oameni unici, membrii activi ai Cenaclului Lumină Lină. Și sunt frumoși, și sunt calzi și sunt parcă irepetabili. 
Mă opresc din nou asupra lor, deși ei nu știu că la acest concert de la Râșnov le-am studiat foarte atent reacțiile, gesturile, implicarea în spectacol și gândurile. Și am făcut-o cu admirație și emoție, de parcă aș fi fost martor la primul concert al lor, al meu și al iubirii de neam. Și un frământ duios se cuibărea în inima mea și o întrebare de copil mă năpădea pe cuget: de ce Doamne, e totul atât de frumos?...
La Râșnov spectacolul a curs firesc. S-au ales mai ales cântecele închinate Sfintei Cruci, și Romică, și Nelu Ivan,intonau cântece mai vechi ale noastre, dar fără intenția că s-ar plictisi de conținutul și repetiția lor. În sufletul artiștilor profesioniști este mereu un zbucium și o nemulțumire, aceea de a veni mereu cu cântece noi, cu decoruri noi, mai ales că viața lor privată este una agitată. dar, în sufletul cenacliștilor se întâmplă un altfel de fenomen, repetiția e mama înțelepciunii, precum zice proverbul și poate că, precum preotul oficiază aceeași Sfântă Liturghie de mii de ori fără a se plictis de conținutul ei, ba dimpotrivă, la fel și noi, avem sentimentul că tocmai pricesnele acestea clasice ne dau lumină, eficiență și descânt dumnezeiesc. De aceea, cântăm  cu drag, cântăm cu pasiune și cu tot cerul alături de noi.
Apropo de cântec. Am avut cu toții, fără doar și poate și alte experiențe de cântece. Mai laice, mai lirice, mai folk...  Am fost mai împliniți sau dimpotrivă mai nemulțumiți. Cu public mai larg sau mai mic. dar, cântarea religioasă înseamnă altceva și Dumnezeu ne-a demonstrat că locul nostru este aici, în acest cenaclu, unde în fiecare duminică facem fericiți sute și sute de oameni. pentru că, dacă ei pe fiecare membru al cenaclului în parte, și îi analizezi sufletul, o să observi ceva deosebit, care nu cadrează cu lumescul, cu bolnăvicioasa stare așa zis artistică a lumii de azi. Cenacliștii sunt oameni sensibili, uneori prea sensibili, dar sunt cu siguranță oamenii lui Dumnezeu. Un grup culegător de lumină lină, conștiințe pline de seriozitate pe drumul cel lung al mântuirii.
La Râșnov publicul ne-a însoțit cu aplauze, cu entuziasm și cu multă iubire. Și au fost oameni deosebiți, parteneri de conștiință ortodoxă și națională, frați de iubire și lacrimă dumnezeiască. Mulțumim Râșnov! 

vineri, 17 martie 2017

ZAGON! NU TE VOM UITA NICIODATĂ!

Zagon. Locul: Căminul Cultural din localitate. Spectatori: 500. Atmosfera: Unică și de neegala de acum încolo. Organizare: ireproșabilă. Părintele Nicolae este omul lui Dumnezeu, gazda perfectă și un suporter veritabil al cenaclului nostru.

  Despre Zagon scriu la cinci zile distanță de un mare concert, cu respectul cuvenit covăsnenilor, cu bucuria de a-l avea drept prieten adevărat pe Părintele Nicolae Hagiu, cu pioșenia pentru neamul meu transilvan încă încercat de capriciile vremurilor politice. Se vede treaba că în Ardeal nu este liniște și se simte suferința românilor din Covasna, altfel nu îmi explic furibunda lor participare, unică și divină la spectacolul din sala Căminului Cultural Zagon.

Nelu Ivan vă poate da mărturie că am început să cântăm, chiar mai înainte de începutul concertului, că oamenii ne priveau cu atâta iubire și că totul a fost perfect. Văd și acum sala în picioare și nu mă pot liniști, pentru că îmi lipsește tare mult Zagonul. Sincer, mă întreb, în firescul neputințelor mele, dacă duminică la Râșnov va mai fi la fel de frumos...


Colegii au fost purtați pe valuri de aplauzele și participarea la spectacol a zagonenilor. S-au scris pe loc poeme, s-au cântat cu ardoare cântece de neam, s-a dialogat mai mult ca niciodată cu sala și am simțit că este o minune mare să te numești român și să trăiești în  România. Acum, chiar în acest moment, când scriu, aș vrea să merg pe jos înapoi la Zagon, să refac acest itinerariul de conștiință românească, să-mi văd poporul meu, în expresia cea mai duioasă și înălțare de suflet. Mulțumim Zagon! 

marți, 14 martie 2017

SFÂNTĂ IUBIRE DE NEAM LA COVASNA!



















Localitatea: Covasna -sâmbătă 11 martie, ora 17. Spectatori: circa 350 Atmosfera: incendiară, unică și 100% românească, peste toate concertele din ultima vreme. Noutăți: Piesa NE VEDEM DE ALE NOASTRE, interpretată de Nelu Ivan cu mult aplomb, găsind un larg ecou pozitiv în sufletele românilor covăsneni.Deasemenea, să remarcăm debutul lui Alexandru Barna voce; având o voce deosebită. Organizare: De nota 10, un sincer mulțumesc părinților Nicolae Hagiu și părintelui Ovidiu Măciucă, amândoi harnici și plini de dinamism natural ortodox.  Inedit: Copiii au fost incredibili, și parcă nu ar fi fost din secolul 21, atât de plini de energie națională și atenți până la ultima secundă a concertului cenaclului.



Mai este o oră până la concert. Fug cu Părintele Antonie, bun prieten de ortodoxie, la Paraclisul din incinta Spitalului Cardiologic. Sunt uimit de tot ceea ce văd. icoane, bănci, un altar impecabil de curat și o icoana Pantanassa autentică. Apoi mă reîntorc la biserică. Deja este plin de lume și concertul poate începe...
Prima este Andreea cu O MĂICUȚĂ SFÂNTĂ. Interpretarea este suavă și naște ecouri în rândul publicului. Deja lumea cântă la unison. Concertul se aprinde de duh. Romică cântă duios JOS SUB CRUCEA RĂSTURNATĂ, apoi Ovidiu e din nou surprinzător, cu o nouă priceasnă sensibilă și plină de învățături duhovnicești. Părintele Alexandru e tandru în interpretarea dulce a cântecului MAMA, iar Sorin Popa așează CĂCIULA  pe frunțile demne ale celor mai oropsiți români, adică a celor pe care tocmai îi avem în fața noastră, compatrioții din Covasna. Vlad e adorabil cu cântecul său despre dreptul la naștere a catedralelor și totul devine magnific.
Și apoi începe incendiul de energie românească. La cântecele patriotice pur și simplu toată lumea explodează și biserica se umple de lumină națională. Mai firești ca niciodată, mai români ca oricare alții, covăsnenii țin să ne ofere o lecție surpriză de iubire de neam. Tocmai ei cei care zilnic sunt asediați de interese și glasuri stărine neamului românesc. DUHUL LUI IANCU, TU ARDEAL, TRECEȚI BATALIOANE ROMÂNE și alte cântece naționale devin sarea și piperul unei seri magice, în care ne revendicăm dreptul de a fi stăpâni în propria țară sau în prea curata noastră nemurire. 
După trei ore de concert și clocot patritic suntem storși de orice vlagă, dar plini de lumină lină. Oamenii vin să ne strângă în brațe și să ne mulțumească. Iar noi îi privim în ochi și ne considerăm niște ilustri privilegiați ai sfintei misiuni românești. Mulțumim Covasna și nu te vom uita.
(MÂINE VEȚI PUTE CITI ȘI CRONICA CONCERTULUI DE LA ZAGON)


vineri, 10 martie 2017

Cu gândul la Avrig

Dragi prieteni ai Cenaclului Lumină Lină, ne cerem scuze însă din binecuvântate pricini cronica concertului de duminica, a fost scrisă abia azi. Nu v-am uitat și amintirea acestui concert este și acum vie, și adânc întipărită în inima acestui cenaclu. Vă mulțumim vouă, celor peste 350 de români adevărați care ne-ați așteptat și primit cu atâta dragoste și căldură în biserica mare din Avrig, locul unde s-a desfășurat concertul nostru. Au fost 3 ore sublime, petrecute într-o atmosferă înălțătoare. Totul a fost posibil cu sprijinul necondiționat și total al părintelui protopop Gafton, cel care a avut grijă să nu ne lipsească nimic. Echipa Cenaclului Lumină Lină a fost prezentă integral, inclusiv pr Doru Gheaja. Întreg spectacolul a fost adaptat la tematica postului, dar nu au lipsit cântecele obișnuite, pricesnele care sunt întotdeauna gustate de public și cântecele patriotice savurate de spectatori. Am văzut un concert trait de public cu emoție și cu lacrimi. Trebuie să remarcăm prezența corului de fete de la Liceul Teoretic Gheorghe Lazăr care au interpretat excepțional 4 cântece patriotice, în fața unui public entuziast în care i-am observant pe toți preoții locali. Salutăm pe această cale implicarea lor totală în actul artistic. Romica a deschis în mod inedit concertul cu cântecul ‘’Jos sub crucea răsturnată’’, pe care l-a interpretat într-un mod deosebit, sensibil chiar. Nu putem uita cântecul ‘’Pe crucea din dealulul iubirii’’, un cântec nou al cenaclului, interprat în mod deosebit de toți colegii, un cântec ce am văzut că a stârnit sentimente profunde în rândul publicului.              
Am simțit în toți membri cenaclului un spirit de frățietate, de colegialitate și o implicare totală în actul artistic. A fost un concert unic în care au dominat cu autoritate, chitara și vocea lui Nelu Ivan, și nu în ultimul rând pr Doru Gheaja al cărui recital exceptional a fost mult savurat de public. Ca de obicei, pr Doru Gheaja a realizat un dialog viu și spontan cu publicul, rămânând pînă în ziua de astăzi un model de integritate și continuitate pentru colegii mai tineri din cenaclu. Ne-am bucurat să vedem că la spectacol au fost prezenți și sibieni, suporteri ai cenaclului care au ținut să fie alături de noi. Ne-am desparțit de Avrig cu regretul că totul s-a terminat atât de repede, promițând însă că vom reveni în acest oraș cât mai curând posibil. Să fiți binecuvântați și până la o nouă revedere nu uitați că suntem români, nu uitați că suntem cu toții fii ai bisericii.


Cosmin Rus

vineri, 3 martie 2017

Părintele Cătălin. Ferește-mă Doamne! Rugăciune pe care vă rog să o citiți măcar o dată!


Imagini pentru călugăr care se roagă     Să mă ferească Dumnezeu de neșansa de a fi un om înrobit la jugul ”facebook”. Adică un narcisist, gata de a fi creator de realități false. Să mă ferească Dumnezeu de ziua în care îmi voi pune pe vreun mijloc de socializare, prăjitura pe care am gustat-o la masa de amiază, pensiunea în care mă odihnesc, citatele marilor clasici copiate aiurea de pe google, pe care, între noi fie vorba, nu se știe cât de mult i-am citit de la cap la coadă, sau ferește-mă chiar și de masa de la restaurant, acolo unde  m-am așezat și fotografiat cu copii, cu prieteni și pe care se află pahare, farfurii cu mâncăruri aburinde și alte materialități de patimi, lucruri pe care le prezint cu mândrie lumii ca fiind valori și realizări. Ferește-mă Doamne de a mai sminti pe cei pe care nu i-am smintit, că nu se știe până acum câte sute de oameni nu am smintit cu pozele mele, cu faptele mele, cu trecutul meu.

  Să mă ferească Dumnezeu de  a ”sluji” ortodoxia doar la suprafață, adică fără post și rugăciune. Să mă ferească Dumnezeu de ipocrizia de a mânca în public cartofi, iar în casă carne, la vreme de Post Mare. Să mă ferească Dumnezeu de a uita necazurile care mi-au venit, atunci când nu posteam și eram lumesc, smintindu-mi semenii, familia și pe toți cei dragi, prin ținută, prin lipsa de la slujbă, prin mersul la chefuri, cabane și alte mese lumești. Să mă ferească Dumnezeu de a fi superficial cu propriul post, sau de a sminti la vreo masă, cerând mâncare de dulce, pe cei care abia se țin de biserică. Să mă ferească Dumnezeu de a face în Post, sau de 8 martie, părtășie cu ”prieteni” care nu postesc, pentru care Hristos nu s-a răstignit, sau să merg la mesele lor și să-mi vând bucuria postului pe o farfurie cu linte. Să mă ferească Dumnezeu de ideea superficialității de sine, zicând ”Lasă că nu-i bai, dacă mănânc și eu ceva de dulce, că sunt alte păcate mai grave!” Să mă ferească Dumnezeu de toate acest sminteli, tocmai pe mine cel ce am aflat adevărul de la Iisus Hristos, adică de la Dumnezeul meu și să dea Dumnezeu să nu-l mai interpretez pe Iisus doar după capul și poftele mele. 

  Să mă ferească Dumnezeu de a da mereu vina pe alții și de fiecare dată când aud o critică să sar răzbunător la gâtul aproapelui meu, zicând ”Fratele meu m-a smintit!” Să mă ferească Dumnezeu de întristare atunci când aud că sunt lovit de alții cu vorba. Să mă ferească Dumnezeu de plăcerea de a auzi ”laude de sine”, de sensibilitatea bolnavă la orice ”părere” a aproapelui, de suferință atunci când văd că alții în jurul meu au laude, elogii, bani și fericire.
Să mă ferească Dumnezeu să am bani și să stau mereu cu gândul la ceea ce-mi lipsește, să nu fiu milostiv și mereu să calculez ce fapte bune am făcut eu pe acest pământ, încununându-mă cu faptul că sunt mai ”generos” decât alții. Să mă ferească Dumnezeu să mă plâng la tot pasul de boli și de anii care trec. Să mă ferească Dumnezeu de clipa în care nu-i voi mai sluji cu conștiinciozitate lui Hristos sau nu-i voi mai cânta lui, ci doar lumii deșarte.
  
   Ferește-mă Doamne și de politicienii de zi, de așa zisa ”societate civilă” care iese pe străzi la ordine oculte sau din înșelarea, sau din negrijă că sunt aruncați într-un joc murdar, crezând că vin zile mai bune pentru ”copii lor”. Ferește-mă Doamne de a nu fi ca prietenii care nu mai merg la biserică și nu mai știu ce înseamnă duminica să stai la Sfânta Liturghie. Ferește-mă Doamne de păcatul de a sta la televizor, de a bea cafea și de a vorbi vrute și nevrute chiar duminică dimineața în timpul Sfintei Liturghii, ignorând faptul că Tu ești chiar acolo,în Biserică în Sfântul Potir, de unde eu lipsesc,  că Tu vi pentru mine nevrednicul și păcătosul. Ferește-mă Doamne de masoni, de ocultiștii, de eretici, de nepăsători. Ferește-mă Doamne de iluzia că o ”revoluție” poate schimba România, uitând că doar rugăciunile mai pot aduce ceva bun aici pe pe pământ.
   
  Ferește-mă Doamne de uitare și de iad. Ferește-mă Doamne uneori chiar și de mine însumi. Iartă-mă pentru tot ce Ti-am mai greșit și mă miluiește! Amin!

joi, 2 martie 2017

DANIE DE PRIMĂVARĂ!

Imagini pentru ramet
 Postul a început cu liniște. M-am retras în sanctuarul Mânăstirii Râmeț spre a mă ruga și iată scrisul a vrut să-și facă simțită metania chiar în ziua venirii primăverii. I-am îngăduit o speranță și două poeme s-au strâns în arhiva de pace a sufletului meu. Vi le ofer ca danie de primăvară.
Metanie la Râmeț
Metanie stinsă de gândul sfios,
Icoana îmi șterge de lacrimi privirea,
Ghelasie –sfântul mă cheamă duios,
Și-ascultă tăcut cum îi fac mărturia.

Râmețul mi-e casă în vreme de dor,
Aici mă întorc să îmi cer împlinirea,
Și ruga mi-e altfel, mi-e tihnă și zbor,
Că numai așa am curată trăirea.

Genunchii mi-i plec pe podele de milă,
Să-mi fie smerită nădejdea și firea,
Destul am trăit în hotare de silă,
De azi o să-mi fac mai de preț dăinuirea.

Sunt slujbe de seară, vecernii în har,
Iisus se coboară să-ți lase mărirea,
Aceea de a fi și cenușă și dar,
Pe altarul suprem, înviind omenirea.

Și câtă iubire îți vine să dai,
Și maicile blânde își cer răstignirea,
Că trupul e lut și doar sufletul rai,
Și-n  inimă curge în valuri  gândirea.

Și Doamne, ce ochi are sfântul cel bun,
Lumină de duh ce-ți opri rătăcirea,
Amin! cu iubire și taină vă spun,
Aici la Râmeț, mi-am găsit mântuirea.



PAS DE PRIMĂVARĂ

Aleargă armăsarii primăverii,
Că noi uitarăm că se schimbă vremea,
Și vor veni și zilele învierii,
Că iarna ne lăsase pradă lenea.

Ce abur văd pe fruntea ta pădure,
Și muntele te pradă ca un vultur,
Îndrăgostit de ramurile-ți pure,
Precum o floare de un dulce flutur.

Și vai, uitasem că se schimbă totul,
Muncim atât de mult că nu mai este,
Nici timp să ne mai spunem visul, of-ul,
Să ne mai dăm din când în când o veste.

Și când pornesc spre est, aud că vestul,
E plin de sfânt parfum și de iubire,
O iau spre nord și caut Everestul,
Dar tot spre sud mi-e plinul de simțire.

E primăvară, lumea se rănește,
Cu flori, cu crengi de rai și iasomie,
Iar eu cerșesc lucid și omenește,
Ca din lumini de cer un leac să-mi vie.

Hai, pune-mi panci să nu calc iarba crudă,
Să merg pe vârfuri ca întîna oară,
Când mi-era dor de o batistă udă,

Cu lacrimi de copil și primăvară!