marți, 25 aprilie 2017

MULȚUMIM BIERTAN!

La Biertan a fost frumos. Și permiteți câteva concluzii punctuale, ca un buletin de știri de suflet și de inimă românească:

1. organizarea a fost bună. Domnul primar Mihai Dragomir a fost omul lăsat de Dumnezeu să readucă cenaclul în această comunitate diversă, cu religii și etnii diferite, cu oameni specială și cu deschidere spre toate valorile culturale universale.
2. Cântecele noastre patriotice au ridicat din nou sala în picioare și credem că era firesc ca să fie așa. 

3.Sorin Popa a fost din nou în formă, cu două cântece deosebite și parcă foarte potrivite contextului rural în care ne-am adresat: Constantin și veronica și Mielul. Să precizăm că Sorin rămâne un om fidel grupului, smerit în sufletul său, mulțumit cu ceea ce trăiește în acest spațiu sentimental al concertelor și un excelent coleg de deplasări. Felicitări și ne dorim să rămână la fel.
4. Au revenit după binecuvântata absență de dimineață, Romică și Părintele Alexandru. calzi, prietenoși și utili.
5. din nou un strălucit recital al părintelui Doru și o excelentă angajare lirică a domnului Nelu Ivan.
6. Publicul, s-a urnit mai greu, dar a sfârșit prin a se angaja într-un mod fierbinte în spectacol.
7. Au fost evocate minute în șir personalitățile episcopului din Biertan, Nicolae Popovici-martir al Crucii și Părintele Arhimandrit Modest zamfir unul din stâlpii morali ai cenaclului, om care, deși s-a mutat acum la cer, a făcut mereu tot ceea ce este omenește posibil pentru ca acest cenaclu să există și să fie așa cum este...
Mulțumim Biertan!

Concert PĂRĂU și BIERTAN (stire)

luni, 24 aprilie 2017

LA PĂRĂU ȘI BIERTAN, LUMINĂ LINĂ ÎN DOUĂ CONCERTE FRUMOASE!


Localități:PĂRĂU-FĂGĂRAȘ ORA 11 și BIERTAN-MEDIAȘ ORA 17. SPECTATORI: APROAPE 300 în ambele concerte. ATMOSFERA: Magnifică la Părău și foarte frumoasă la Biertan. ORAGANIZARE: NOTA 10 cu steluță la Părău, atât pentru Părintele Laurențiu, cât și pentru tot Comitetul Parohial. La Biertan există un om deosebit, domnul Primar Mircea Dragomir, care a făcut tot ceea ce este omenește posibil ca acest concert să existe, să fie bine organizat și să fie realmente un succes.
PĂRĂU
Mi-e foarte greu Părinte Laurențiu, preot al Comunei Părău, ca la o singură zi după concert, să scriu aceste rânduri și să-mi fie teamă că nu o să scriu tot ceea ce a fost ieri acolo. Dar oare cum aș putea să descriu atmosfera unui concert pe care l-ați numit ”magnific” și v-am citat mai sus, în caseta tehnică a concertului, și oare cum aș putea să reliefez coborârea de har care a inundat efectiv întreaga asistență. Nu, nu am cuvinte potrivite, și poate de aceea în ideea că o să-mi fie mai ușor, mă adresez în acest articol direct la persoana a două, deși știu că el va fi citit de mii de oameni, mai ales că ultimile publicații pe acest blog au strâns zilnic mii și mii de cititori...
Vreau să spun că totul a fost și divin. De la harul care cobora direct de pe scara raiului în noi, până la oamenii care au venit la spectacol în straie de sărbătoare. Totul a fost pregătit, totul a ieși cum nu ne-am așteptat. Și de aceea am plecat cu regret, cu amintirea ochilor înlăcrimați pe care i-ați avut la fiecare piesă, cu duioșia cântecelor cântate de Nelu Ivan, Părintele Doru Gheaja, Sorin Popa și Andreea Tecar etc...
La un moment dat concertul ne copleșise de frumos. M-am așezat jos,deși am o vârstă la care e bine să stai mai mult în picioare, la gândul că nevoința creștinilor ortodocși a fost una mult mai mare și că e rușinos ca un suflet ales ca Nelu Ivan – să reziste aproape nemișcat în
poziție de drepți- iar eu , care mai vorbesc oamenilor și despre nevoință să dau semnalul unei bătrâneți premature. În încercarea de a nivela slăbiciunile i-am adus domnului Nelu un scaun ca să stea jos lângă mine, dar la câteva secunde după ce și dânsul s-a așezat, la auzul înflăcăratelor cântece ale Părintelui Doru, am sărit amândoi ca și catapultați și ne-am așezat în rând cu istoria. Nu puteam sta jos, lângă noi tocmai cânta un mare erou al muzicii patriotice românești, un simbol al cântecului patriotic, profesorul de iubire și demnitate națională: Doru Gheaja. Așa că în locul unui preot obosit prematur de prea ”puțină” osteneală pe altarul lui Hristos, lumea a văzut câteva inimi, cinci, unite la cântec, unite la prietenie, unite la jertfire... Și bine ne stă când suntem toți la fel, când suntem una, când iubim împreună...

A plecat din Părău ca dintr-un vis. Am plecat greu, am plecat cu amintiri unice, am plecat cu un dor mare de a reveni. Vă mulțumim pentru tot...

MÂINE VEȚI AVEA ȘI CRONICA CONCERTULUI DE LA BIERTAN...DEOCAMDATĂ O FOTOGRAFIE SUGESTIVĂ...

joi, 20 aprilie 2017

COMUNICAT CENACLUL LUMINĂ LINĂ

   La cererea publicului și a organizatorilor,concertele Cenaclului Lumină Lină se reiau în forță, începând din ziua de duminică 23 Aprilie, când vor avea două spectacole la Părău-Făgăraș și la Biertan. Membrii cenaclului care pot onora invitația sunt rugați să contacteze biroul de organizare concerte la telefonul cunoscut și să confirme prezența la spectacole. Rugăm ca aceasta să se facă personal și nu prin persoane intermediare.

   Spectacolul de la Părău începe la ora 11, echipa tehnică și Părintele Cătălin urmând a pleca încă de sâmbătă pentru a putea organiza cât mai temeinic concertul și mai ales partea tehnică de sonorizare. Al doilea concert, cel de la Biertan, se va desfășura în Căminul Cultural începând cu ora 17.Colegii neinstrumentiști din cenaclu, în ideea în care doresc să-și prezinte piese noi sau să perfecționeze pe cel vechi, sunt rugați să contacteze cel târziu până sâmbătă la amiază, pe colegul Ștefan Ion pentru a stabili piesele cu care se prezintă în concert și pentru a evita eventualele desincronizări muzicale. Altfel, nu vor putea intra piese noi în concerte.

  Deasemenea, mulțumim tuturor colegilor care în aceste zile de Sfinte Paști, au fost alături de biroul de coordonare al cenaclului, cu urări de bine, cu încurajări, cu gânduri frumoase, semn de iubire, de maturitate a legăturii dintre cenacliști și de dorință de a fi și pe viitor împreună. 
Părintele Consilier Cătălin Dumitrean

duminică, 16 aprilie 2017

PĂRINTELUI MODEST ÎN DIMINEAȚA ÎNVIERII!

Imagini pentru PASTELE IN MARAMURES
HRISTOS A ÎNVIAT!
În dimineața aceasta de Înviere, primul gând mi-a fost la Părintele Modest. Am avut ieri o mare satisfacție că la mormântul său a stat o candelă aprinsă. Dar parcă acum părintele era chiar la fereastra casei mele, apoi am simțit cum îmi vine în casă și îmi spune: ”Eu v-am dat iubire, dar voi să înmulțiți iubirea, căci prin aceasta veți arăta că împliniți testamentul vieții mele!” Apoi ca un semn de mirare, am scrutat nevăzutul și am mai auzit doar atât:”Maica Domnului!”...

INIMĂ DE PAȘTE
E dimineața de Înviere,
Se aude-un zgomot la fereastră,
Și-apoi se lasă iar tăcere,
O fi vreo pasăre măiastră?

E dimineața cea mai blândă,
Mă uit spre candelă și parcă,
Ceva în mine să frământă,
Cine să fie la fereastră?

E dimineață și îndată,
 Mă înfior la mine în casă,
Icoana Maicii preacurată,
Îmi pare a lăcrima pe masă.

E dimineață și în mine,
Aud o voce fără patimi:
Sunt eu, părintele de bine,
Ce v-am lăsat mai ieri în lacrimi.

E dimineață ca un suflet,
Dar de odihnă nu-mi mai pasă,
Părintele Modest cu zâmbet,
S-a reîntors la mine acasă.

E dimineață, dor să fie,
Iar el, îmi spune: Pace vouă!
Să vă iubiți cu bucurie,
Și să lăsați pe inimi rouă.

E dimineață, rugăciune,
E liturghie de  cuvinte:
Să nu vă temeți de minune,
Să aveți o dragoste fierbinte!

E dimineață, și deodată,
Simt cum un înger de lumină,
Mi-a dat o lacrimă mirată,
Și nici măcar un pic de vină.

E dimineață, la fereastră,
Nu mai e loc de nicio silă,
Și pasărea de har măiastră,
Pleacă spre cer lăsându-mi milă.

E dimineață, ce splendoare,
Am început să cânt curat,
Că nici o rană nu mai doare,

A Înviat! A înviat!

sâmbătă, 15 aprilie 2017

DIALOG CU PĂRINTEL CĂTĂLIN: ”Cum nu poți uita ca să iubești pe toți!

Imagini pentru parintele catalin dumitreanCOSMIN RUS: L-am intervievat pe Părintele Cătălin, un om care m-a ajutat foarte mult profesional în ultimii ani, și mi-am zis că nu aș putea realiza emisiunea dinainte de Sfintele Paști fără să îi cer două vorbe despre cenaclu. Știam că acest subiect este important pentru dânsul și tocmai de aceea i-am cerut să-mi spună două-trei vorbe sincere despre sentimente sale, despre cei cu care dânsul este mereu atent, despre ideea de a face bine și recunoștință,  acum în ziua Sfintei Învieri... Iată o parte din acest dialog, publicat cu acordul părintelui. Se simte un foc de iubire în inima sa, mai ales pentru toți aceia pe care i-a adus lângă dânsul, i-a promovat și le-a dat iubire:


- Ce sentimente aveți acum în prag de Înviere?
Imagini pentru icoana invierii-Sunt pus în fața Sfintei Învieri  să uit sau recunosc un lucru, dacă Cenaclul Lumină Lină a ajuns aici, în ceasul în care mii de oameni îl cunosc lucrul acesta se datorează în primul rând lui Dumnezeu. Mă gândeam chiar zilele trecute când am reușit să achiziționez două boxe noi de peste 40 de milioane, cum am început noi... Un microfon împrumutat, un stativ rupt, o stație, un om la sunet și două voci pe scenă. apoi zile de muncă, de trudă, c a să caut artiști, ca să găsesc oameni, ca să pierd oameni, ca să țin în frâu o echipă... M-am făcut tată, mamă, coleg, frate pentru toți acești oameni valoroși ca să-i țin într-o unitate..
- Ați fost totul pentru ei?
- Nu îi stă bine creștinului cu lauda de sine, dar eu i-am văzut ca fiind niște valori, care nu neapărat că nu ar fi avut un cadru de desfășurare a uriașului lor talent, dar cu siguranță nu ar fi ajuns la acest nivel. I-am ajutat să se producă și am fost atent cu viața unora. Bunăoară pe  foarte mulți fii duhovnicești și tineri care au fost în cenaclu i-am ajutat să devină preoți pentru că meritau acest lucru. Nu ar fi avut nicio șansă fără intervenția mea deoarece e greu să te remarci azi mai ales când există o competiție majoră la nivel duhovnicesc...

- Ați bătut cu pumnul în masă pentru ei?
- Nici chiar așa. Dar am insistat până la victorie. Nu e vorba numai de cei ce au trecut prin cenaclu...  
- Aveți mulți fi duhovnicești preoți. Dar, ei mai recunosc lucrul acesta?
- Omul odată devenit ceva consideră că i se cuvine. Uită de binefăcători. În cazul meu nu a fost așa. Ei nu au uitat. Mă sună des, vorbesc cu mine, îmi trimit mesaje, cheamă cenaclul în parohiile lor. Mă rog, e o chestiune de caracter...
- Au fost și excepții?
- Trecem mai departe...
- Vorbeați de faptul că ați plecat la un drum cu un microfon...
- Da, și acum îmi vine să mă opresc din drum când îl ma aud pe câte unul că nu se aude bine boxa, că de ce nu s-a luat bine tonul la si bemol sau la la diez... Uităm de unde am plecat și pentru ce am plecat... Începem să credem că suntem cineva și uite așa apare lucrarea văjmașului... Dar eu când cântam la Alma Vii în 2009 cu un singur microfon și s-a mai supărat și cel de la stație că nu se aude bine, și a ieșit din sală, lăsându-mă vreun sfert de oră fără om la tehnic ce să mai zic?  Iar concertul a ieșit superb, ca toate cele 412... Pe atunci nu erau mofturi. Știți de ce îmi este cel mai frică?

- De ce părinte:?
- Să nu zidesc vedete! Adică oameni care să uite scopul cenaclului. deocamdată m-a ferit Dumnezeu de așa o pacoste și am lângă mine oameni excepționali.
- Poate că unii cred că e bine și să fie o crește valorică.
- Corect, dar asta înseamnă să pui și tu umărul. Corect. Bine, hai și dă și fă o repetiție în plus, adu niște oameni care să știe mai bine la tehnic, fă rost de un sponsor dacă nu merge bine boxa nu știu care. Că eu fac  tot ce pot. Și dacă nu poți, atunci vino așa cum poți, ajută cu glasul tău și nu cere mai mult... Dar, nu e cazul să ne plângem, repet, pentru că deocamdată avem o echipă de mare caracter.
- Și dumneavoastră ca un frate
- Să nu mă mai faci așa, pentru că am și frați mai mari, care sunt echilibrul meu...
- Membri cenaclului se simt bine.
- Romică, la ultimul interviu radio spunea că vrea să locuim împreună într-un bloc cu toții... Și nu cred că era doar o figură de stil... Vă dați seama cum ar fi ca ă batem unul la ușa celuilalt și să împrumutăm un kilogram de zahăr când nu avem...
- Ar fi ceva unic
- Da, dar pentru asta trebuie să fim împreună și când nu suntem împreună. Să ne sunăm mai des, să nu ne dezbine orgolii, sensibilități și mai ales sfătuitorii din jurul nostru. Acum să nu credeți că sunt foarte mulți care acceptă travaliul acesta al cenacliștilor. Mulți ar vrea să mai stăm prin enorii, pe la servici, pe la o masă de familie, pe la o petrecere cu neamurile... Dar bucuria de a cânta învinge și de aceea spun că suntem oamenii ideali la locul ideal...
- De sărbători ați vorbit?
- Părintele Doru  mă sună tot timpul să vadă dacă sunt bine. Cu Nelu Ivan vorbesc zilnic.Cu ceilalți mai rar. Uneori am și eu dorul ca ei să mă mai sune. Pe sibieni îi văd zilnic la biserică... E totuși frumos!
- Pare ceva de vis...
- Suntem un vis frumos. Și de aceea mă rog să rămânem așa... E una din dorințele mele cele mai de preț... Am pus viața mea în acest proiect. Fără de Maica Domnului nu aș fi făcut însă nimic...
- La final, un cuvânt...
- Hristos a Înviat! Revenim curând. Așteptați-ne!

joi, 13 aprilie 2017

IUBIREA NAȘTE ALT POEM PENTRU PĂRINTELE MODEST

Imagini pentru parintele modest LA SĂCELE    Poate că o să vă întrebați de ce în Vinerea mare nu aștern un text teologic despre Cruce, despre viață, despre moarte sau de ce în acest blog nu vă mai scriu nimic despre cenaclu, despre virtuțile colegilor, despre inimile spectatorilor sau despre proiectele spectacolelor ce urmează... Și v-ar fi îndreptățită întrebarea... Dar, la această oră am pe inimă un dor, acela de a alina zilnic, inimile celor care îl însoțesc cu rugăciunea pe Părintele Modest pe drumul spre rai. Nu este o misiune ușoară și recunosc lucrul acesta. Orice despărțire naște durere, confuzii, poate chiar și revoltă. Dar, parcă Părintele, cel care mi-a însărcinat multe responsabilități, mă îndeamnă să vă spun aceste gânduri și să vă cer să aveți iubire orice s-ar întâmpla în jurul vostru. Precum spunea și Domnul Iisus: ”Dacă mă iubiți, păziți poruncile mele!” Așa ne spune și Părintele Modest: ”Dacă mă iubiți, iubiți, așa cum v-am cerut mereu!” Mulțumesc și prietenului Nelu Ivan, care după cuvântul trimis ieri mi-a redeschis dorul de a scrie versuri, de a fi, fidel memoriei unui sfânt și de a-i împlini testamentul. Și cine știe ce cântece se vor mai naște din iubire...

Iubire
(Părintelui Modest)
Iubire, lacrimă frumoasă,
Iubire dor curat și sânge,
Iubire pajiște duioasă,
Pe care doar Iisus ar plânge.

Iubire,nu pot fără tine,
Iubire blânda mea poveste,
Iubire, ce mi-a dat doar bine,
Și azi aștept din tine veste.

Iubire, ce să-ți dau eu ție,
Iubire, milă la răscruce,
Iubire, trupul meu te știe,
Când am fost pironit pe cruce.

Iubire, îți descânt parfumul,
Iubire floarea ce mă doare,
Iubire, toți devin doar unul,
Iubire, Sfântă Născătoare.

Iubire,modestie lină,
Iubire, bulgăre de aur,
Iubire, șterge-mi orice vină,
Tu îmi ești pe viață un tezaur.

Iubire, nu  ai supărare,
Iubire mir ce ungi cuvântul,
Iubire, ești mereu iertare,
Și-mi ți cu cerul legământul.

Iubire ești și suferință,
Iubire har, potir și mană,
Iubire singura căință,
Mai șterge-i inimii o rană.

Iubire, doar Hristos te ține,
Adu-ni din cerururi o lumină,
De când te port mi-e așa de bine,
Iubire, inimă senină.

miercuri, 12 aprilie 2017

SCRISOARE DUPĂ MOARTE...CA ȘI CUM AR VORBI EL... PĂRINTELE MODEST...


  Cât îi aveți lângă voi vă e teamă să le spuneți cât de mult îi iubiți. Găsiți scuze, invocați mereu chestia aceia cu rușinea sau că nu e cazul să fi prea sentimental. Le duceți dorul , dar nu vă trădați niciodată sentimentele adevărate. În sinea voastră însă suferiți. Ați vrea să strigați: Te Iubesc! Ați vrea să săriți la gâtul lor de iubire, să-i strângeți în brațe până îi zdrobiți, să vă faceți unacu ei și să nu vă mai desprindeți niciodată din rugul dragostei...Dar, un gând dușman vă oprește vă reține, vă lasă reci, impasibili și goi...Și spuneți, că nu se știe, pentru orice eventualitate, merită să  mai amânați strigătul de iubire...
Când unul moare parcă ușor vă treziți din amorțeală și vă judecați cu soarta. Plângeți, și bine faceți, că oameni sunteți, și merită să ne dăm sentimentele pe față... Chiar aseară cineva mi-a deschis ochii și m-a învățat rostul plânsului adevărat, pentru că, în mândria mea zis creștinească, eu credeam că nu merită să plângi decât pentru păcate... Mă dusesem dur,  prea aproape de ideala lume a sfinților și uitasem că uneori un plâns de iubire ,de compasiune, de drag de cel de lângă tine,e poate la fel de
important ca orice rugăciune... Că oameni suntem înainte de toate... Că până la sfințenie trebuie să ști să deschizi brațele celui care e căzut în fața ta...  Că uneori, grăbiți spre desăvârșire uităm să facem gesturi simple, simple de tot...
Of, of, omule care uiți lucrurile simple și frumoase...Și ne pornim la luptă, nu cu noi, of niciodată cu noi, ci doar cu alții... Cu Dumnezeu, cu bolile, cu rugăciunile neîmplinite, cu lumea... Și pierdem simpla biruință a unui:”Bună ziua!”, a unui ”Te iubesc!”, a unui ”Te doare oare ceva?”...


Ceva însă e aici nefiresc... Și cutremurați de atâta ”redeșteptare”, motivând că vrem să fim genii, conducători de state, îngeri în trup, ajungem să pierdem iubirile de lângă noi...  Noi, voi, alții...Uitați și uităm   că, la un pas de voi, la o secundă de inima voastră, mai sunt și alții, întotdeauna vii care de abia așteaptă ca să le întindeți brațele... Și nu avem nimic cu morții, căci din fericire ei sunt fericiți, ba chiar din momentul mutării la cer ei devin îngeri... Morții însă, parcă sunt întotdeauna iubirile noastre cele mai aprinse, mai ales că ei nu ne pot face niciodată vreun ”rău”... Pe cei vi însă iarăși îi amânăm, îi socotim posibil suspecți de sperjur, ipotetice pericole sociale și chiar posibilii gropari ai vieții noastre... Deși îi iubim și pe ei...Deși suntem buni și cu ei... Deși ni-i dorim ai noștri definitiv... Cu ei însă trăim doar în ”dor” și în promisiuni neîmplinite. Pe ei îi respingem sub varii motive... Ba că nu sunt tovarăși de viață ideali, ba că au vicii, ba că s-ar supăra însuși Dumnezeu dacă ne facem prea mult de lucru cu ei și le-am arăta prea mult sentiment... Și uite așa ne protejăm indiferența, egoismul și chiar iubirea... Niciodată cu brațe deschise la timp, întotdeauna cu regrete tardive. Niciodată cu un telefon pentru cei ce ne aparțin, întotdeauna cu pomelnice prea încărcate de morți și poate chiar de sfinți...
Fraților, vă rog să iubiți! Sfinții nu au nevoie de pomelnicele noastre, ei deja scriu pagini de aur în cartea Vieții! Vii au însă nevoie de iubire!

Părintele Modest? Vreți să vă spun cum a fost el? El a iubit enorm  tot ceea ce mișca în jurul său. Nu a așteptat moartea omului ca să-i arate dorul, a fost întotdeauna aproape de cei din jurul său. Și nu erau puțini... A pierdut multe suflete dragi, dar după fiecare înmormântare se întorcea către cei vii, cu o telegramă, cu un surâs, cu un cuvânt de pace și ridiculiza moartea... Nu l-am văzut niciodată disperat. L-am văzut doar zâmbind în suferință... Glumea cu moartea și ne întărea și pe noi să nu ne omorâm cu firea în fața necazului... Mereu vesel, mereu cu brațe deschise, mereu bun... Și parcă, acesta era testamentul vieții sale...

Mulți nu l-au înțeles pe deplin. Unii vor face din el statuie de durere, alții îl vor numi sfânt, iar cei mai mulți se vor întrista că ne-a prăsit. Și, deși a fost și sfânt, și statuie de lumină, și clopot de  iubire, de la el îmi va rămâne numai zâmbetul... Pentrucă, orice ar fi fost, dar orice ar fi fost, el m-ar fi obligat să zâmbesc... Hristos a Înviat!   
Părintele Cătălin

marți, 11 aprilie 2017

PĂRINTELE MODEST ZAMFIR A PLECAT LA MAICA DOMNULUI!

Imagini pentru parintele modest zamfir
Imagini pentru parintele modest zamfir   Părintele Modest a plecat la Maica Domnului. Astă seară la ora, la Mânăstirea Sâmbăta de Sus va avea loc slujba de sărăcustă, iar mâine , miercuri, la ora 11 va avea loc slujba de înmormântare...
Cu inima plină de durere, dar neuitând de nădejdea în înviere, am scris câteva versuri... 

Părintelui Modest

Înlăcrimat stă raiul și îngerii veghează,
Un fluviu de lumină se scurge către est,
După un zid de ceață stă moartea iarăși trează,
Și pleacă către ceruri Părintele Modest.

El, cel mai bun din oameni, el rugul de iubire,
Ce și-a lăsat întregul și n-a primit un rest,
Se duce la Măicuța cu preafrumoasa-i fire,
Se mută în lumină, Părintele Modest.

Stă of-ul României pe o șosea de jale,
Un accident îmi pare precum un greu incest,
Când sub un tir ce plânge pe blestemata cale,
Lovește în surâsul Părintelui Modest.

Și cine să oprească tumultul și ruina,
Și prea multă sminteală ce vine dinspre vest,
Lovesc ortodoxia, și nu-și asumă  vina,
Cei ce-au răpus un geniu, Părintele Modest.

V-am spus că nu e timpul să amânăm credința,
Degeaba după moarte pe buni îi pomenesc,
Acei ce uită totuși că dorul e ființa,
Cum nu uita de nimeni Părintele Modest.

Și l-au rănit în toate și a iertat cât zece,
Nu a primit nici lauri și a trăit onest,
El a știut că faima și preaslăvirea trece,
A fost modest în toate, Părintele Modest.

Și vai pustiul doare, Iisus stă blând pe cruce,
În Săptămâna Mare, luceferi biruiesc,
Și- o veste ca un fulger spre veșnicii se duce,

A înviat cu sfinții, Părintele Modest!