Dacă lacrimi au curs, mai curg și vor mai curge din Icoanele Maicii Domnului, să nu vă sfiiți, ci să aveți mare nădejde că Cerul se împacă cu noi. Plâng ochișorii Măicuței că văd, sub privirile ei, cum se propovăduiește la copii, la tineri, la oameni dreapta credință. Și oare de ce să nu se bucure Maica Domnului, când nu totul este pierdut?...
MAI CHEMĂ-MĂ MĂICUȚĂ
(poem scris duminică 3 septembrie-ora 21)
Mai cheamă-mă Măicuță, la ochi Tăi de rai,
Mai chemăm-mă din doruri, cum o făceai cândva,
Copilul de altădată așteaptă al Tău grai,
Și semnul de iubire, venit de undeva.
Mai chemă-mă cu lacrimi, mai poartă-mi crucea mea,
Că vânturi și furtună lovesc în vreme grea,
Nu-mi judeca iubirea, primeștea și-al meu dor,
O blândă Năcoatoare, cel mai divin fior.
Mai cheamă-mă Măicuță, să vin la privegheri,
O candelă micuță s-aprind lângă tăceri,
Mai cheamă-mă din suflet, și Fiul Tău milos,
De toate să mă ierte, mai cheamă-mă te rog,
Mai cheamă-mă din jale, din căi ce rătăcesc,
Alină-mi suferințe, de rău să mă căiesc,
Mai cheamă-mă în tinda bisericii la geam,
Când se adună vii și morții de un neam.
Mai cheamă-mă când lacrimi icoane varsă-n dar,
E semnul de împăcare, că Tu ești har din har,
Mai chemă-mi mărturia, ca lumii să-i vorbesc,
De lacrimile tale, de tot ce e ceresc.
Mai cehamă-mă la Tine, mai spune-mi: Te iubesc!
Cum mi-ai șoptit odată, cu dar mucenicesc,
Și când la Judecată, nu voi avea un grai,
Atunci prinzând nădejde, Tu, chemă-mă în Rai!EDITORIAL: ÎNCĂ MAI AVEM TIMP (Părintele Cătălin)
Apropiați-vă mai mult de memoria Părintelui Serafim Rose. Poate să vă fie un ideal de ortodoxie și pentru un membru al Cenaclului Lumină Lină chiar un temei de răbdare. Un cenaclist are nevoie în primul rând de răbdare. Idealul nostru nu este unul simplu cultural- artistic. Noi participăm la recreația lumii și ne batem cu o lume plină de iluzii deșarte. în fața noastră stă un popor confuz amator de multiculturalism, de sinteze păguboase, de vicii aduse de aiurea. Deci, nu este ușor să cânți în fața acestui popor, care mai are alte vicii despre care hai să nu scriem acum...
Un cenaclist este un om care se spovedește de orice rău și nu stă cu păcatul pe el. Un cenaclist a renunțat la patimi. orice patimă devine culoar de bârfă, de nesiguranță, de minciună. Un vicios, chiar dacă nu-și arată patima, va strica atmosfera de grup, va semăna zâzanie, neîncredere în șefi, în colegi și până la urmă chiar în propriul ideal. Va fi ”cal troian”, o dinamită în propriul grup, o sursă de viciu și de lașitate...
Citiți de pe internet tot ceea ce găsiți la Părintele Serafim Rose, americanul care a găsit ortodoxia și vedeți filmulețe cu învățăturile sale. Faceți-vă timp și de așa ceva. Timp este... Încă mai avem timp...
