luni, 11 decembrie 2017

LA VALEA LUNGĂ ÎNCĂ UN SPECTACOL FRUMOS!

Spre Valea Lungă amplecat cu zâmbet. La volan Florin Loloiu- organistul nostru revenit  de două săptămâni în concertele noastre- iar în spate Nea Dumitru și Sorin Popa. Alte patru mașini erau deja în  trafic. Una din Alba, două din Mediaș, alta din Sibiu.  Membrii cenaclului bat drumul spre un nou concert...
În stânga drumului, imediat după Șeica Mică zăpadă. Un alb parcă venit din stepele Siberiene. Ținem cu Florin prelegeri de istorie națională. Duminica trecută îmi povestea de ”Fenomenul Pitești”, după ce urmărise un film documentar cu închisorile comuniste. Acum vorbim de Rege. De onestitatea unui om pe care România l-a avut la îndemână, dar l-a alungat și acum l-a
pierdut definitiv. Kilometrii se înșiră la rând odată cu lamentările noastre. Vorbim de legionari, de țărăniști, de patrioți, de cei ce fură astăzi în România, de inima plină de românism a cenaclului...
Ajungem la destinație. Primarul ne primește cu drag. Pregătim scena, montăm aparatura, orga etc. Oare a câta oară? Și socotesc că suntem la concertul 437 și mai e loc de multe altele... Ștefan e hiperactiv. Omul cu șapte inimi. Se simte dator să facă de toate. Pune mâna pe microfoane, schimbă bateriile, face probe, montează stativul. Eu privesc spre el și mă gândesc că aș  vrea să am abnegația sa. Un exemplu, cel puțin pentru mine.  Marius Catalan pune și el mâna pe treabă. Parcă e  de cinci ani în cenaclu. Orice efort contează,. E semn de noblețe și altruism de echipă. Și toți ceilalți colegi fac câte ceva. Nimeni nu stă degeaba. Toți vor să fie o inimă, un ideal și trudesc...
Încep corurile de copii. Mai întâi localnicii, apoi venim noi. Părintele Doru Gheaja  e în formă. Noi explodăm lângă dânsul, de fapt însăși prezența sa ne umple de putere. Sala arde. Oamenii se ridică în picioare. Sute de oameni cântă la unison. Mulți lăcrimează, alții ovaționează ca pe stadion și celor mai mulți nu le vine a crede că trăiesc un asemenea moment...

La ora 18 plecăm acasă. În stânga zăpadă, în dreapta la fel, drumul însă e curat... Iar noi vorbim despre tot despre Regele nostru... Ce singuri părem a fi...