Recent, să fi fost pe la sfârșitul lui decembrie, mi-a povestit că trecea prin grele încercări, soția fiind tot mai bolnavă, fapt care m-a determinat să-i ofer câteva sfaturi duhovnicești, de natură să-l întărească sufletește. Deși, domnia sa s-a dovedit un om fidel cenaclului, știind însă că trece prin ceasuri grele, am încercat să-l protejez de anumite drumuri mai istovitoare alături de cenacliști, spre a-i da răgazul necesar pentru a-și îngriji soția.
Dar iată că inevitabilul s-a produs și săptămâna trecută domnul Vasile a trebuit să primească realitatea morții soției, durere grea care, orice am spune, nu poate fi mângâiată prin niciun fel de cuvinte. Deși, nu am ajuns la înmormântare, programul în post fiind unul deosebit de încărcat, am organizat deplasarea unei delegații la slujba de prohodire, formată din câțiva colegi. Pe această cale le mulțumesc Părintelui Alexandru, lui Nelu Ivan, lui Romică, lui Mihai și Mihaelei Tecar care au format grupul ce a fost prezent sâmbăta trecută la înmormântare. Și alături de aceștia am fost și eu cu tot sufletul meu, ca să nu mai vorbesc de Părintele Doru Gheaja, cel care s-a implicat puternic emoțional în solidaritatea momentului.
Acum, la câteva zile de la prohodire, vreau să subliniez faptul suntem la fel de aproape de domnul Luca, pe care îl rugăm să se întărească și să revină cât mai repede în fața publicului cenaclului. Este un moment care poate fi trecut doar cu rugăciunea, dar și cu afirmarea veritabilalelor sale calități de scriitor, pe scenele unde cenaclul se pregătește să evolueze. Urmează concerte ample, la Făgăraș, la Rupea, în Brașov, în Cioceni-Prahova și ne dorim realizarea unei stări de spirit speciale și pline de dinamism național. Pentru aceasta avem nevoie de oameni puternici și activi, așa cum este domnul Luca, gata de jertfă și cu inima bătând puternic pentru poporul român.
La ceas de cumpănă, așa cum este momentul acesta în viața domniei sale, în numele colegilor din Cenaclul Lumină Lină, ne exprimăm încă o dată prietenia noastră și îi trimitem o rază de speranță creștinească, mai ales că prin Iisus Hristos moartea nu este decât un ”Paște” sau o trecere spre veșnicie. Cu Dumnezeu înainte!
